Viitorul este de fapt trecut. Trecut prin multe. Trecut prin viață, prin prezent, prin trecutul anterior. Viitorul este trecut prin viața mai multor indivizi, trece ca un fir de ață printr-un ac. Și dacă nu-i faci nod, viitorul trece mai departe. Ai grijă când coși, ața e posibil să nu aibă culoarea potrivită.
Dacă nu ai un anume trecut, nu poți avea un viitor. EL are trecutul lui, tu îl ai pe al tău. Din doi separați poți face unul. Iar din unul... poți să ajungi la doi.. la doi uniți de ceva, separați de multe altele.
Viitorul nici mort nu vrea să moară. Pentru că trecutul trăiește, e ca un bătrân invalid. Nu poate face nimic, dar este încă acolo, cere un pahar de apă, tânjește la ce a avut, își plânge de milă. Trecutul este proiecția viitorului. Viitorul trece... trecutul... nu...
Mă rog de acela care va găsi aceste pagini să aibă puțină bunăvoință. Aceasta nu este povestea vieții mele. Știința de a scrie mi-a fost refuzată. Aici am înregistrat doar cioburile unor amintiri, aparent fără legătură. Unele arată la fel de strălucitoare și distincte ca niște mărgele înșirate pe ață. Altele, îndepărtate și stranii, par niște crâmpeie de vis, cu spații goale și negre - focuri fermecate, cu străluciri tăcute, rubinii, într-o nemărginită singurătate.
PS: ce face puțin alcool din om...
Aparent, doar aparent peste o lună plec din țară. Peste o luna la ora asta nu o să mai fiu eu aici, ci o să fie o umbră a mea, una care lasă în urmă o cană de cafea aburindă, o familie ce se chinuie pentru un viitor incert.
Aparent, în locul meu să fie o fată care o să plângă, pentru că știe că lasă aici ceva și nu știe dacă atunci când se va întoarce îl va mai găsi. O fată care o să plângă pentru că deja plângea cu două luni înainte ... în fiecare zi, timp de o săptămână - se bucura și cu cât se bucura mai tare cu atât suferea mai mult.
Aparent, o să tragă după ea niște valize în care nu o să-i încapă tot ce-i trebuie, iar la ora 4.30 o să plângă cum n-a mai făcut-o niciodată...
Aparent, sper la un viitor mai bun și norocul chiar și-l face omul cu mâna lui.
Una este stângace, cealaltă dreptace.
Una este răutăcioasă, cealaltă malițioasă.
Uneia nu-i pasă decât de ea, se gândește doar la binele ei, celeilalte îi pasă de tot și toți, se pune pe ultimul loc mereu.
Una știe când să se oprească, cealaltă forțează mereu nota.
Una vrea casă la munte, cealaltă vrea apartament cu două camere în „marele oraș”.
Vișiniu versus maro.
Ploaie sau ninsoare.
Luna sau soarele.
Pământ versus apă.
Una foarte feminină, extravertită, cealaltă relativ tăcută, aproape complexată.
Care este Ilana, care este Alexandra? Au schimbat de atâtea ori rolurile, încât acum sunt ele însele confuze. Pentru a putea fi considerate unice, au trebuit să aleagă drumuri separate. Dar Toate drumurile duc la Roma. Și când se întâlnesc, dau viața tuturor peste cap.
despărțite de atâtea contraste, ceva sunt nevoie să împartă - același chip, același trup.
Alexandra s-a supărat că mi-am asumat eu toate reușitele ei. Așa că acest articol îi este dedicat și toate meritele îi sunt recunoscute. Să zicem că în momentul de față eu sunt purtătorul ei de cuvânt.
Vă anunță, cu surle și trâmbițe, că s-a angajat. Problema este că unde lucrează trebuie să stea în picioare(ca boul ăla de șef nu a adus și un scaun) 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Program infernal, dar are nevoie de bani, de aia a cerut să-i fie dublate orele de muncă. O să reușească să facă rost, în doar două luni, de 700 și un pic de euro. Ceea ce este foarte bine, mai ales că este o muncă cintită. Din păcate una la care nu ia și un bacșiș, dar salariul îi ajunge.
Astăzi, după lupte seculare și multe emailuri trimise la Oficina de Relaciones Internacionales (ORI) de la Universidade de Vigo, a primit un mail de confirmare a faptului că a fost acceptată ca student bursier Erasmus, la Facultatea de Filologie și Traducere. A mai primit și un împrumut de la decană de 1000 euro, pe care trebuie să-i înapoieze abia după ce primește primele trei burse.
Până acum totul e bine, e foarte entuziasmată. O să-i treacă și supărarea pe mine că m-am folosit de realizările ei pentru a refula aici pe blog. Doar ne știm de o viață :)
Tocim pingele, coatele bluzelor și genunchii pantalonilor, mergem cel puțin 12 ani prin școli, suntem ironizați, dacă nu chiar insultați de profesori, batjocoriți de ceilalți, omorâm sute de neuroni pe zi, plătim zeci și zeci de milioane de lei ca să facem o facultate de viitor.
păcat că în țara asta nu se poate face o facultate CU viitor.
Nu Ilana scrie acum, ci orice student revoltat, scârbit de sistemul care i-a învățat pe proști doar să fure, care i-a învățat pe proști cum să ia locurile de muncă celor care într-adevăr le merită, să facă bani mulți și să ducă un trai cu mult peste limita decenței.
îi vezi uitându-se în CV-ul tău - student bursier, reprezentant de an, voluntariate și certificate cu duiumul la vârta de 21 de ani... și tot ce te întreabă este - ai experiență minim 3 ani?
Ajuns la limita disperării, umblii ca nebunul cu zeci de CV-uri în geantă, poate te-o angaja cineva ca Vânzător comercial în unirea shopping center. Ce experiență de 3 ani e nevoie să scanezi un nenorocit de cod și să scoți o siguranță de pe o haină? Apoi, dacă ești mai norocos, te cheamă la probe - câteva zile pentru o probă. Neplătită. Și apoi n-au bunul simț să te sune să îți spună că nu te-au angajat. Iar dacă ești în asemenea hal de norocos, te angajează pe salariul minim pe economie, brut și fără carte de muncă = experiența în actele tale ZERO.
Deci, „domnule” președinte, măi Boc, vă doresc tare mult să faceți o pană de motor sau cauciuc la limuzimă fi în dreptul unui miting. de orice fel ar fi el.
Zilele astea o să mă duc să-i aprind o lumânare lui Ceaușescu. Vouă, mai sus menționaților, nu vă doresc să vă odihniți în pace, oricum o faceți, în timp ce noi facem ulcer și alte nenorociri încă din băncile facultății.
Șpagă - acest cuvânt mi se pare mult prea puternic pentru ce vrea să reprezinte - acțiunea de a da bani pentru niște servicii. Iar eu acum mă voi referi doar la banii dați la saloanele de înfrumusețare, la terase și restaurante. Mie cel puțin cuvântul de șpagă în aduce a ceva ilegal. Așa că folosesc, cel mai des, ciubuc sau bacșiș. Pare mai... legal... deși la noi nu există vreo lege care să te oblige să dai 10% din preț în plus.
La noi activitatea asta a devenit oarecum lege nescrisă, peste tot trebuie să dai bani în plus. E drept că de cele mai multe ori salariul acelor indivizi este foarte mic și abia dacă acoperă chiria, întreținerea și abonamentul la telefon. Și sunt cazuri în care te întrebi dacă, în caz că nu ai lăsat suficient, sau chiar deloc, data viitoare vei fi tratat cum trebuie.
La doctor nici nu se mai pune problema! Pentru că acolo nici nu se uită la tine dacă nu îi dai ceva înainte. În general la doctor e bine să dai... nu vrei să stai cu grija că atunci când te operează se gândește că nu are cu ce să-și ia mâine benzină pentru BMW-ul parcat în fața spitalului și să-i tremure mâna...
Spune-i cum îi spui, dă-l cui crezi că trebuie să-l dai, lasă ce sumă vrei tu.. mai ales când o să mă vezi pe mine în vară lucrând la una dintre terasele din Lipscani, unde mă voi angaja... mai mult pentru banii care ies pe lângă salariu...
1.Cât de des te enervezi?
de cel puțin 3 ori pe zi, face bine la inimă și menține spiritul tânăr
2.Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?
Doar nu m-am lovit la cap. Mă calmez eu, mai greu, dar o fac...singură
3.Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?
Urlu ca nebuna, după care mă calmez repede.
4.Ca metoda de a scăpa de nervi, bătaia este o optiune?
depinde cu cine, de ce, pentru ce ma cert.
5.Din cauza nervilor ti s-a intamplat să pierzi un prieten?
niciodată, au supraviețuit. (pe principul Doc, we are losing her!)
Ce mai urăsc eu la vară este căldură. Căldura pe care o simt alții, recte piți și coca! Dom'șoarele stilate care își etalează - „decât” din cauza „la căldură” - tot ce le-a dat natura (mai ales ce au agonisit ele în exces de la atâta Mc). Șunci, burți, copănele, sutiene (zic „săru-mâna Doamne!!” dacă are și nu se vede altceva), chiloți (cu pietricele sclipitoare) - totul e la vedere. Știu că fetele cinstite n-au nimic de ascuns, dar la ele e prea de tot!
Coca... E GROTESC să vezi băieți epilați pe picioare! Sau ne-epilați la subraț!
M-am trezit și mi-am adus, involuntar, aminte de copilăria mea tulburată. Acum port pe post de „tricou de noapte” tricoul cu Green Day - American Idiot. La vremea aia eram foarte mândră de el, erau unii dintre preferații mei.
Mi l-am cumpărat în clasa a noua. Țin minte că un coleg de clasă mi l-a comandat de pe bestial.ro. Și am încercat să intru pe respectivul site - dar nu merge, net de cămin!
Acum este un gri foarte deschis, cu o gaură în el de la toceală, desenul aproape șters. Dar măcar este. Și mă face să zâmbesc de fiecare dată când îl iau pe mine.
Câți dintre voi ați cumpărat vreodată de pe acel site? Și mai ales ce?
Îți dai seama imediat dacă oamenii mint. În general deschid gura și e suficient. Minciuna este răspunsul la Bună, ce mai faci? Nimeni nu zice adevărul, toți spunem Bine (în cel mai fericit caz, în general se primește un ridicat din umeri și un hm, merge). Minciuna este atunci când ocolești adevărul. Minciuna e când spui Și eu pe tine! sau O să fie bine, o să vezi!
Minciuna este Nu vreau să te mai văd, nu vreau să mai vorbesc cu tine în veci, sper să nu dau niciodată de tine pe holul facultății sau pe scări în cămin. Sau Nu deschide ușa, nu vreau să mai știu nimic de el.
Adevărul nu știu ce este, foarte rar l-am întâlnit, și cel mai des am auzit cuvântul la cei mai mari mincinoși.
Nu sunt în vacanță, deși mi-ar prinde foarte bine una acum.
Pur și simplu mă bucur de viață. Și de căldura de afară.
Hasta la vista, amigos!
PS: vine ea sesiunea, și o să mă închid din nou în cămin...
Pentru că 13 e cu noroc, noi, curvele, ducem lipsă de el. Avem tot ce n-au alții.
Și ne lipsește tot ce au ei. Sau ele.
O noapte, două, depinde de cât de mult i-a plăcut prestația. Noi nu ne permitem acest lux - să ne placă, să mai vrem. Noi trebuie să spunem mereu ah, o, da, acolo, mmmm, ce bine e! Ei au drepturi depline, suntem la puterea clientului. Dacă lui îi face plăcere să ne lovească, noi trebuie să ne prefacem să împărtășim sentimentul. Dansatoare, actrițe, topmodele, uneori gimnaste. Nimeni nu ne-a zis la angajare de toate aceste cerințe.
Noi știm ce-i aia confidențialitate, știm că avem o meserie pe muchie de cuțit. Că nu o să ne ducă nimeni lipsa, asta e clar - poate doar clienții fideli să se mai gândească la noi, în clipele petrecute cu nevasta... sau cu fiicele de vârsta noastră.
De plăcere sau de nevoie, am ajuns aici. Curvele ca noi se lasă cumpărate pentru plăcerea altora. Imoral sau moral, nu mai contează. Curvele de voi.. voi vă lăsați cumpărați pentru plăcerile voastre mărunte. Cu ce o să rămâneți la sfârșit? Noi o să avem o poveste. Tristă, dar o să avem una. O s-o spunem cui vrem, o să ne permitem luxuri. Voi o s-o spuneți cui puteți, cui ar avea chef să asculte.
Și ce ne avantajează pe noi -rar suntem întrebate la ce ne gândim când sărutăm, când țipăm de plăcere. Ideile noastre, dorințele, visele - nu contează. Noi ne luăm banul și voi să fiți sănătoși!
de ce mi-a plăcut mie în B52?
Ce nu mi-a plăcut mie în B52?
Din ce-mi aduc eu aminte, azi sunt trei ani de la un eveniment important.
Îmi urez pe această cale MULȚI ANI ÎNAINTE!
Ps: sunt dezamăgită de lipsa unor beepuri cu număr ascuns.
Dacă e ceva ce mă enervează cumplit, ăia sunt mizerabilii.
Cei care nu-și strâng hainele de pe uscătorul de rufe, boarfele și pantonii de prin toată camera, vasele murdare, sticlele goale și cosmeticăraia.
Cei care dacă și-ar spăla și vasele precum își spală corpul, le-ar toci. Desigur că nu spală vasele, și mâncarea le putrezește în farfurie, gândacii se strâng la tine în cameră, mâncarea le pică prin sertar și o lasă acolo, să facă mucegai. Mizerabilii care își lasă „vasele la înmuiat” pe chiuvetă chiar și două zile, pentru că s-a întărit mâncarea în ele.
Cei care nu știu să ducă gunoiul (vaaai, cum să duc gunoiul, nu e rândul meu! Mda, niciodată nu e rândul tău), care așteaptă să facă ceilalți colegi de cameră totul în locul lor. Cei care nu înțeleg că la colegi ar putea să vină unii în vizită.
Mizerabili sunt cei care își pun hainele murdare peste cele curate, cei care atunci când se apucă de spălat rufe trebuie să le miroasă.
Cei care nu realizează că astfel este scoasă la lumină personalitatea lor - rar găsești unul care să fie dezordonat în ceea ce privește mediul și ordonat în gândire.
Nu sunt cea mai ordonată ființă, dar măcar fac curat în urma mea zilnic.
.jpg)
.jpg)
