Dragă București,

Sunt aici, departe de tine și îți spun sincer că-mi lipsești. Ce-ți mai fac boschetarii? Dar câinii vagabonzi?

Îmi lipsesc mult RATB-urile tale care veneau des, mi-e dor să răcesc de la curentul de la metrou. Aici nu e așa, aici vine un autobuz la minim 30 minute, iar duminica abia dacă vine unul la o oră și metrou nu există. În schimb semafoarele „cântă” iar autobuzele sunt mici, dar scaunele sunt mai confortabile. Unde-ți sunt șoferii cei leneși și lenți? Pentru că aici șoferii poartă costum și pantofi și au porniri de kamikaze – frânează foarte aproape de trecerile de pietoni, brusc, iar în curbe accelerează. Nu se merită să mănânci de dimineață dacă urmează să iei un autobuz, ieși în pierdere.

Tu câte linii de autobuz(+tramvai și troleibuz) ai? Cel puțin 400, nu? Aici nu sunt mai mult de 30. La capitolul ăsta ești de 10 ori mai bogat, iar dacă stăm să calculăm și numărul de vehicule pe fiecare linie...

Însă aici se respectă urcările – doar pe ușa din față, și coborârile – pe celelalte uși. Din fericire pentru Vigo, aici toți plătesc valoarea călătoriei. Cam ca-n autobuzele alea vechi provinciale, se plătește la șofer. Tot acolo se validează și cartela de călătorie. Prin urmare, nu prea există controale. Și cu toate astea, o călătorie normală, fără cartelă, costă 1,17 euro, iar pentru studenți este 0,59. Aici nu există abonamente, există niște cartele, iar dacă ai una, călătoria este de 81 cenți în loc de 1,17. Gândește-te câți te-ar înjura pe tine dacă ai aplica tariful ăsta. Pensionarii au, ca la noi (deși cine știe cât o să mai țină), călătoria gratuită iar stațiile sunt la distanțe incredibile una de alta.

În prima săptămână aici am dat cel puțin 12 euro pe călătorii. Câte abonamente lunare (de student) îmi faceam dacă eram acolo acum? Două luni de călătorii „fără număr”!

Ți-am zis că mi-e dor de tine? Ți-aș spune că îmi doresc să ne vedem curând, dar aș minți. Ce legătură are dorul cu dorința de a mă întoarce?