miercuri, august 16

Blocat

Nu te pregateste nimeni pentru momentul in care ramai singur si cel care te-a lasat in urma o ia inainte.
Nu este vorba de competitie, de cine isi revine mai repede ; este vorba despre faptul ca cel cu care iti doreai totul nu mai vrea nimic cu tine. Tu ramai blocat, la propriu, uitandu-te la ultimele mesaje, si il blochezi, pentru ca nu ai suporta sa vezi ca altcineva o sa ii dea tot ce isi doreste.
Renunt la cafea, de orice culoare, de orice fel, pentru ca o inima nu poate sa duca toata tristetea si singuratatea.
Si astept momentul in care, cum zice aici, o sa pot zambi din nou. Pentru moment, sunt bine, dar nu sunt fericita. Nu am mai fost de multa vreme.

marți, februarie 14

Ancora

Într-o lună de zile îmi voi lua din nou casa în spinare și voi pleca la drum. Voi merge acolo unde ei gândesc ca mine, unde sunt la fel de meticuloși, atenți la detaliu și atât de respectuoși cu termenele de livrare.

Mă voi întoarce apoi, aici, la Iași, însă într-un alt apartament. Toate amintirile pe care le-am acumulat în patul din care scriu vor fi mai departe de mine.
Voi mai sta aici o vreme, nu aș putea spune cât, nu mult oricum. În iunie voi fi, din nou, sper, în altă parte, luând-o de la zero.

Nu am avut niciodată ancoră. Am fost nestatornică, din toate punctele de vedere. Nu am reușit niciodată să devin parte integrată din ceva. Însă mereu m-am adaptat. Adaptarea a devenit un stil de viață, un joc al imitării pentru a nu fi exclusă.

Am nevoie de o ancoră, am nevoie ca apa să se miște în jurul meu, să simt valurile, să mă legăn în larg și totuși să rămân pe loc. În curând o să am o ancoră, pentru totdeauna.

joi, ianuarie 5

Discuția în care ne construiam o casă

Acum 5 ani, visam la ceea ce acum ne dorim amândoi. Visam că ne construiam o casă.
Erau vise modeste, la fel ca viețile noastre de atunci. Îmi imaginam, pe vremuri, că nimic în afară de mine și cu tine nu ar conta.

Acum discutăm despre o casă cu etaj. Dormitoare pentru musafiri și spațiu pentru chestii utile dar pe care nu le vrei la vedere când vine cineva la tine.
Am stabilit că avem nevoie de 5 dormitoare. Niciunul pentru copii. O baie mare, pentru noi, cu vedere la niște brazi înalți și verzi mereu. O bucătărie în care să încăpem mai mulți, și o cameră în care să putem lua cu toții masa. O terasă amenajată pentru bătrânețile noastre pe care le vom petrece împreună, afară, la aer, privind cerul.
Nu vrem foișor, vrem un fel de dining în aer liber, cu doi pereți și acoperiș, cu un grătar, masă, scaune și divane.
Vrem un câine. Mare și lățos, care să alerge pe afară. Și o pisică leneșă care să stea la noi în brațe și care să umple golul tău.

Acum 5 ani, visai la ceea ce eu nu cred că îți pot da vreodată.