Încerc să îmi spun că nimic din acestea nu există și acest gând mă liniștește. Nu sunt autorul gândurilor mele și nu trebuie să simt vreo remușcare. În schimb, sunt un cititor - unul ca mulți alții. Viața pe care mi-o imaginez eu ca fiind a mea este doar un text al cărui scop este de a mă distra. Cuvintele pe care mi le-au dat sunt viața altcuiva; amintirile și gândurile altcuiva.
Cineva care știa mai bine a zis că mi se potrivește :
„Oricum, e o femeie bizară, și cu cât o cunosc mai îndeaproape, cu atât o înțeleg mai puțin. Există în ea trei ființe distincte. Mai întâi, femeia de lume pe care-am cunoscut-o în salonul ei, rece distantă, aproape trufașă, dar care în intimitate devine cumsecade, afectuoasă, chiar tandră. Apoi, la pat, femeia cu voce și purtări de nerecunoscut,târfa ce scuipă măscări, ce nu mai știe de nici o rușine. În fine , cea de-a treia, pe care am cunoscut-o ieri, femeia malițioasă, necruțătoare, de-a dreptul satanică, o adevărată scorpie. Dar ce îmbină și amestecă aceste ipostaze? Nu știu, poate ipocrizia.” Liturghia neagră
