the legends of the tea

Cushions and TV,

and the table set for tea.

One for you, one for me.(Pulp , Acrylic afternoons)

Doi copii stau de vorba, e frig si isi incalzesc mainile tinand o cana aburinda in mana. Miros de lamaie si joc cu plicurile de ceai... Zambete, glume inocente... si totul parea ca se va termina cu bine.

Secrets told in the silence of my sin

And I'm the one who loses in the end

(Saving Jane, what i didn't say)

Povestea unui plic de ceai:

Nu stiu cum a fost fabricat, stiu doar cum a ajuns la mine - din greseala. imi plac plicurile de ceai; ambalate individual iti dau senzatia de sterilitate. Si mie imi place sterilitatea. Fiecare are propriul lui plic de ceai, si toate au acelasi gust. Un pic de zahar, pentru a indulci(ceaiul e in general amar, ca si sterilitatea) ,sau miere, pentru cunoscatori. Uneori si lapte. Iar fara lamaie nu are niciun farmec. Si o picatura de whiskey (inca o aminitre .... )

Ritualul care urmeaza este delicios. Ametesti lingurita pana se topeste zaharul,respectiv mierea. Storci lamaia, usor, un pic cate un pic, incat iti da impresia unui om care plange pentru ca e ucis... un pic cate un pic. Sorbi pentru a te asigura ca ai pus cantitatile exacte... si inevitabil te arzi, e prea fierbinte, dar stiai asta. De fapt, daca nu te arzi intai nu are niciun farmec. Il lasi un pic la racit, asigurandu-te ca te joci in continuare cu lingurita, pentru a evita privirea interlocutorului.

De ce cred unii ca ceaiul e un fel de veritaserum?

Iti spui ca totul va fi bine, ca ceaiul il vei termina si iti poti face altul, ceea ce si este adevarat.

Dar nu s-a terminat,sau nu cu bine, si totul va sfarsi in amintire

O dupa-amiaza uitata(mai bine zis o amintire a unei dupa-amieze refulata), candva demult... sau poate nu tocmai prea demult ...