Cod portocaliu

Nu se referă doar la precipitațiile care au fost anunțate în Vigo, ci și la răbdarea mea. Dacă este ceva ce nu suport, atunci trebuie să fie  haosul. Pentru ca eu să pot fi liniștiă e nevoie (mare) de liniște, de ordine, de un program stabil, poate chiar de rutină.

Am fost aruncată într-o lume care nu înțelege engleza, sau care, dacă o înțelege, nu-mi poate răspunde la întrebări din cauza dificultăților de exprimare sau ale accentului de cizmă ruptă aruncată pe maidan la ieșirea din București. Lăsând la o parte orice urmă de modestie, am un accent britanic (sau cel puțin englezesc) de mii de ori mai bun ca al profei de interpretare consecutivă și simultană, mare doctor în limba engleză....care pronunță precum șoferii de taxi indieni din New York.

M-am trezit într-un loc unde materiile ce la noi se fac într-un semestru sunt anuale. Recte dacă nu merg semestrul ăsta la ele, în semestrul doi o să fiu picată din cer. Un loc unde nu există orar pe săptămâna pară/impară, ci unul în care toate cursurile au si seminar și sunt în fiecare săptămână. Un loc unde ar trebui să merg la cel puțin 20 cursuri pe săptămână și mă întreb de ce mai plătesc chirie, ar trebui să mă mut la facultate. Un loc unde am de citit zeci de cărți pentru fiecare materie, zeci de teme. Un loc din care, dacă vreau să mă întorc după un semestru, nu o să pot pentru că nu o să am 30 credite, nici notele pentru a mi se putea face o medie, un loc care o să mă lase fără examen de licență dacă o să mă întorc după un an, pentru că profa coordonatoare nu acceptă să fac lucrarea „la ID”.

M-am trezit aici fără niciun ban, pentru că bursa „intră săptămâna viitoare”. Ca pe afișele alea care în general sunt amuzante : săptămâna asta nu intră bursa, ci intră săptămâna viitoare. și același afiș stă acolo și data următoare. Și cu niște profi care nu răspund la mailuri, și nu doar la cele din partea studenților, nici măcar la cele din partea profilor din afară sau măcar la invitația la videoconferința internațională a Universităților care sunt incluse în programul Erasmus.

Să mai spună cineva că sistemul de învățământ e varză! Nu de alta, dar din banii mei îi iau un bilet de avion către Vigo.

Asta regretam că ratez? Asta e ce mi-am dorit în ultima jumătate de an? Dacă ăsta e visul spaniol, să mă trezească cineva, dorm de o lună...