Post...belic

Your girl is lovely, Hubble...

Uneori, tot ce poți face este să accepți, pentru că o relație o dată terminată nu se transformă într-o luptă de genul „hai să vedem care suferă mai mult” sau „hai să vedem cine trece peste mai ușor și cine o să fie singur mai mult timp”.

Deși la început vrei ca celălalt să sufere, să te vadă fericit, cu cineva nou de mână pe stradă, sau dacă nu persoana în cauză, măcar o cunoștință care să-i spună (preferabil un pic exagerat) cât de bine arăți (acum, cu altcineva), ajungi să gândești într-un mod diferit, să-ți asumi greșelile, să nu vezi doar defectele celuilalt. 

Ia timp și multe lacrimi, planuri de răzbunare, nopți nedormite... dar e foarte plăcut când ajungi să nu-ți mai pese când cel la care ai ținut ca un nebun îți spune că o iubește. Și durează tot atât de mult să-i recunoști calitățile și să te bucuri pentru ei.