Eu știu ce vreau. Am știut întotdeaua.
Mereu mi-am dorit o familie. Un soț, un iubit, un amant, un cel mai bun prieten, un tata... un tată pentru o fată și un băiat, preferabil fata să fie mai mică de vârstă ca băiatul. Numele vor fi simple - Ana și Victor.
Mereu mi-am dorit un apartament mare - copiii să aibă cameră proprie iar noi un dormitor mare care să nu coincidă cu sufrageria. Mi-am dorit un pat mare, ca duminică dimineața să vină copii la noi în pat să ne trezească cu râsetele lor inocente. O bucătărie în care Ana să mă ajute să gătesc și să pregătesc masa - o masă mare, la care să avem toți loc. O baie cu cadă pe colț. Un apartament la unul dintre ultimele etaje.
Mereu mi-am dorit o slujbă care să-mi permită să pot călători, să-mi permită să folosec toate cele trei limbi străine pe care le vorbesc. Și asta nu prea merge cu rolul de soție...iubită...amantă... cea mai bună prietenă... și în niciun caz cu cel de mamă...
În viață trebuie să iei anumite decizii, nu poți avea totul, oricât ai încerca. Iar eu aleg o viață bună pentru mine în fața unei vieți nu atât de bune pentru ceilalți. „N-am stofă”, cum se zice.
7 Păreri:
Cred ca articolul asta e un fel de ... etalon pentru varsta.
Primul paragraf imbratiseaza segmentul de pana la 19-20 ani.
Apoi, faci 21 si usor...aluneci spre al doilea paragraf. Si asta, doar pt ca ajungi sa dai cu capul de pragul ala, care pana atunci parea prea sus ca sa il poti ajunge.
Ai mei sunt Eva si Aaden si daca pana nu demult aveau un viitor bine stabilit, acum nu mai sper decat sa nu intru in hora vietii si sa uit de ei... cu totul.
la mine primul paragraf abia începe să prindă contur...
Nu i-am simțit nicodată lipsa, n-am știut niciodată ce e.Acum mă văd zâmbind la copii pe stradă sau în magazine și mă cuprinde groaza - mie nu-mi prea plac copiii.
Trebuie doar sa ai putin curaj, oricat de putina ar fi "stofa". Ai sa fii surprinsa cum o sa ti se inmulteasca puterile, doar privindu-i pe Ana si pe Victor. Patul mare si cada pe colt nu sunt chiar atat de importante. Daca nu ma crezi, priveste asta:
http://www.youtube.com/watch?v=C0oL0x05mpo
Acum ma crezi?
Ok...cumva uiti ca trebuie sa ii si nasti?Sa ii cresti (lucru care cere timp, bani, sacrificii),sa ii suporti pana se maturizeaza (lucru care cere foarte multa rabdare).Daca prima parte iti surade, gandeste-te ca a doua devine o fantezie.Ca sa fie si mai frumos, pentru a le asigura o copilarie fericita si cat se poate de "lipsita de griji" o situatie economica satisfacatoare nu e chiar satisfacatoare.Nu cred ca ai vrea copii doar ca sa ii chinui cu tot ce nu poti sa le oferi.Believe it or not, nu pot creste doar cu iubirea ta.
Virtualkid, Diavolul are dreptate. De aceea știu că e mai bine să aștept.
Sa fim seriosi! Cei care au amanat prea mult sa faca acesta alegere pot confirma: cel mai de pret cadou pe care poti sa-l faci copilului tau este propria speranta de viata... Restul este desertaciune!
Si tu ai dreptate si Diavolul are dreptate, insa singurul lucru care te poate lamuri cu adevarat este timpul. Acum ai timp sa alegi, dupa ce vei implini 40 de ani , nu. Doar timpul va putea sa-ti dea dreptate sau sa infirme. Eu sper doar sa nu ai regrete. Asta ti-o spune o femeie care nu si-a dorit copii, care s-a temut sa faca copii si care acum regreta ca nu a facut decat unul, desi acesta are multiple probleme de sanatate. Ceea ce simti atunci cand iti tii copilul in brate nu se compara cu nimic altceva. Si nu cred ca nu ai stofa. O femeia care scrie atat de frumos si profund, o femeie capabila de a iubi, cum pari tu, este intotdeauna o mama minunata.
Trimiteți un comentariu