tie, cu drag

Baby, this black ballon needs to fly...

I almost fell into that hole in your life
And you're not thinking about tomorrow
cause you were the same as me
But on your knees

o incercare de a vedea un film, impletita cu necesitatea studiului si o stare de sanatare percara. Ti-l recomand!

Ceasul merge inapoi, in speranta creatorului sau de a recapata ce a pierdut.
Iti aduci aminte cate planuri? Cate promisiuni? Încă mă gândesc dacă tu te-ai dus acolo în ziua aia. Oare ți-ai adus aminte?
Eram la fel în atât de multe sensuri, dar mereu diferiți.
A trecut atata timp, dar totul s-a intamplat ieri. Avem cicatrici(la propriu si la figurat), avem febra musculara de la alergat pe dealuri, de la rostogolit. Inca stam de vorba despre nu-stiu-ce carte la umbra copacului, si crengile lui ne acopera, ne parfumeaza ziua. S-a dus si copacul, nu mai exista. Valea plangerii...pe vremuri plangea ca nu ne vedea impreuna, acum plange ca nu ne mai vede deloc... Iar ei, vazand ca plange, vor sa ii curme suferinta...
Caut in playlist o melodie care mi-ar putea aduce aminte de ceva. Am uitat ca le-am sters pe toate. Ah, gata, am gasit una. Sta scrisa si pe peretele rusinii din camera mea, pe care n-ai apucat s-o vezi niciodata, doar in poze!
Imi aduc aminte discutii intregi, ca un narator omniscient, dar subiectiv. Ma vad stand pe jos, pe bulevard, pe pavaj, plangand. (oare chiar am plans atunci sau asta simteam nevoia sa fac?)
Can't break free until i let it go, let me go ...
Perioade intregi de liniste, sau cel putin lipsa comunicarii, nu pot sa spun ca a fost vreodata liniste.
Te respect pentru toate deciziile pe care le-ai luat,indiferent cat de mult rau mi-au facut mie la vremea respectiva. Ai avut curajul sa infrunti totul pentru visul tau, spre deosebire de altii. Ai avut curaj sa faci multe si pentru mine, dar si impotriva mea. Iti multumesc ca de cateva ori m-ai arucat in apa pentru a fi tot tu salvatorul. De cateva ori te prefaceai ca incerci. Pana la urma am invatat sa inot.
Mana calda care imi lasa o senzatie de raceala cand se retragea, atingerea pe care n-o voi uita niciodata, zambetul care lumina doua fete, rasul care enerva, speria...Totul avea doua taisuri.
In definitiv ce este fericirea? Ceva ce ai avut! Doar ca nu ai stiut la timpul respectiv...

Mi te-ai bagat pe sub piele, am devenit o .... in miniatura (iti pastrez anonimatul, las loc de interpretare, asa cum ai facut si tu mereu). Inca mai gandim la fel, inca stii totul despre mine, asa cum si eu stiu aproape totul despre tine. Esti o Cutie a Pandorie, ai inchis in tine speranta.
Intr-o buna zi vom sta fata in fata si vom rade. Iar cand vom pleca, nu ne vom uita in spate ca pana acum, si vom merge cu privirea in pamant, plini de regret si incercand sa ne abtinem lacrimile.
Pe data viitoare!