Legături Bolnăvicioase

... sau despre cum să te întorci din drum...

Copilul vroia jucăria. Și a început să plângă. Credea că astfel o va obține. Nu știa că trebuia să dea ceva la schimb, să facă ceva pentru ea.

Zi de zi trecea prin fața vitrinei, se uita cu jind. Se imagina având jucăria. Astfel că într-o zi a început să își facă singur patul, să își strângă singur masa, să își facă temele cu conștiinciozitate. Lua doar note mari.

Dar părinții nu își permiteau să îi cumpere o așa jucărie, deși copilul o merita.

Cu timpul, toate acele activități au devenit rutină, îi făcea plăcere să le facă, i se păreau normale.Nu se mai gândea nici la jucărie. Avea ceva de arătat celorlalți, pentru că avea niște capacități ieșite din comun. Se concentra pe alte treburi.

Vremurile s-au schimbat, iar părinții i-au putut cumpăra jucăria. Copilul n-o mai vroia... Dar asta nu l-a împiedicat să o încerce...