acasa?!

Uitasem cat de bine poate fi acasa...
Cat de mult o pot enerva pe mama, cand vreau, cat de mult ma poate enerva tata, mereu, cat de bine ma inteleg cu sor-mea, cand vrem :))
Ehe, s-au schimbat multe, de cele mai multe nu imi dau inca seama... motive variate...
deocamdata it feels good to be back , mai trist e ca stau cu gandul undeva, departe de casa, acolo ... Cat de bine ne-am simtit la masa de pranz, toti, cum de mult n-am mai fost(cel putin 5 luni); pana a dat-o Cipri in bara cu gluma lui, si mi-am adus aminte!
Tot drumul am stat cu sufletul la gura, oare cum va fi din nou acasa dupa 2 luni? Oare cat de multe am mai pierdut in timpul asta din viata mea? De fiecare data cand ajung acasa realizez ca a mai murit ceva... Ceva din mine...
Orasul asta mic si prafuit, plin de oameni pe care nu ii cunosc, toti cei de o seama au plecat...
Vreau inapoi, desi nu stiu unde 'inapoi' - in trecut, unde am siguranta faptelor intamplate, sau in Bucuresti, unde pot sa ma prefac ca am luat-o de la zero :)