Plimbare lunga, teama.
Fete noi, teama.
Cautare, teama.
Gasit locul .... Groaza.
Dar nu m-am putut misca. M-as fi putut deconspira la o simpla aruncatura de ochi pe fereastra; poate ca vroiam sa fiu vazuta. Jumatate de ora petrecuta acolo, asteptand. Ce? Nu cred ca voi stii.
Am sapat o groapa, mi-am ascuns acolo sentimentele si am plecat razand. Nu nervos, nu de data aia. A fost momentul meu de glorie, momentul in care m-am eliberat.
Ieri am fost nemuritoare...
Ma trezesc cu o durere de cap; visul acela mi-a spulberat orice speranta. Cand incepi o razbunare, sapa doua morminte. Nimic mai adevarat.
Azi mi-a trecut ...
vineri, februarie 27
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Păreri:
razbunarea distruge in masura mai mare pe autor.asta sigur.
razbunarea nu e buna pentru psihic.
Dar pe moment e savuroasa.
da! dar nu stiu daca ma razbunam pe mine sau pe ceilalti.
Trimiteți un comentariu