Kiss me

(Încă) una bucată leapșa! O vor lua toți care mă urmăresc,
Top Ten Săruturi! Asta e cam greu de scris ... așa că voi scrie fără a pune în ordinea importanței. Și nici nu cred că vor fi chiar 10 ... voi puteți scrie și nume, eu n-o s-o fac :D

1) 13 decembrie 2007
2) 31 ianuarie 2008
3) 8 ianuarie 2009
4) un 24 februarie, acum mult timp ... pe ăsta îl așteptasem cam un an și ceva. Aproape că a meritat așteptarea.
5) 14 mai 2007 . . . liniștea dinanintea furtunii.

M-am mai gândit. cred că o să completez cele 5 intrări care lipsesc (nu a zis nimeni ca nu pot fi aceleași persoane :D)

6) 5 martie 2004 - ar putea fi catalogat drept primul, în sensul adevărat al cuvântului. Stateam pe o masă, la CdC. Și vine EL către mine. Și s-a întâmplat... (să nu te iei de mine pe mess că am scris asta, ok?! Știu că nu vrei să mai scriu de tine, dar chiar trebuia menționat)
7) o continuare de 24 februarie... un sărut mai reușit, mai delicios
8) 1 ianuarie 2005 - după care a dispărut, ultima chestie pe care mi-a zis-o a fost ești prea mică, s-a întors pe călcăie și a plecat.
Tămpitul era cu 2 (doi) ani mai mare X(
9) octombrie 2005 - un sărut din răzbunare, care apoi a durut mai rău ca foamea....
10) :)) mi-am adus aminte unul, uitasem de el... pe plajă în Saturn, în august 2007. Noaptea ... un tip, Andrei, din Timișoara, dacă nu mă înșel; toată ziua stătusem pe plajă doar ca să îl văd plonjând în apă. După câteva ore de scufundări, în care eu îl căutam pe sub apă(și el pe mine, de fapt) am dat cap în cap și am ieșit la suprafață. Mi-a zis Bună! și-a trecut mâna prin părul ud, apoi pe fața mea și m-a sărutat. Apoi mi-a zis cum îl cheamă și că vine de două zile pe plaja aia să mă vadă ieșind din apă. Am stat câteva ore bune cu el pe plajă. Mi-a zis să ne vedem a doua zi, tot acolo. Dar nu m-am dus :">

Legături Bolnăvicioase

... sau despre cum să te întorci din drum...

Copilul vroia jucăria. Și a început să plângă. Credea că astfel o va obține. Nu știa că trebuia să dea ceva la schimb, să facă ceva pentru ea.

Zi de zi trecea prin fața vitrinei, se uita cu jind. Se imagina având jucăria. Astfel că într-o zi a început să își facă singur patul, să își strângă singur masa, să își facă temele cu conștiinciozitate. Lua doar note mari.

Dar părinții nu își permiteau să îi cumpere o așa jucărie, deși copilul o merita.

Cu timpul, toate acele activități au devenit rutină, îi făcea plăcere să le facă, i se păreau normale.Nu se mai gândea nici la jucărie. Avea ceva de arătat celorlalți, pentru că avea niște capacități ieșite din comun. Se concentra pe alte treburi.

Vremurile s-au schimbat, iar părinții i-au putut cumpăra jucăria. Copilul n-o mai vroia... Dar asta nu l-a împiedicat să o încerce...

Oblivion

Plimbare lunga, teama.
Fete noi, teama.
Cautare, teama.
Gasit locul .... Groaza.
Dar nu m-am putut misca. M-as fi putut deconspira la o simpla aruncatura de ochi pe fereastra; poate ca vroiam sa fiu vazuta. Jumatate de ora petrecuta acolo, asteptand. Ce? Nu cred ca voi stii.
Am sapat o groapa, mi-am ascuns acolo sentimentele si am plecat razand. Nu nervos, nu de data aia. A fost momentul meu de glorie, momentul in care m-am eliberat.
Ieri am fost nemuritoare...

Ma trezesc cu o durere de cap; visul acela mi-a spulberat orice speranta. Cand incepi o razbunare, sapa doua morminte. Nimic mai adevarat.
Azi mi-a trecut ...

50-50

Citesc asta. Imi aduc incet-incet aminte cum ieri, la metrou, in mod tacit, am facut si eu un pact cu mine insami.

Yeah, Baby, it's gonna hurt. But sometimes pleasure is close to pain, and vice-versa.

Acum plec, ma duc sa ma plimb, singura pe drum . . . Conform Omului din metrou, nu o sa fiu singura, dar va fi ca si cand ...

Fata de la metrou

Normal, Dristor 1. Doar acolo se intampla asa ceva.
Cum mergea fata asta langa mine, se chinuia, ca toti, sa treaca de pasajul dinspre 2 spre 1 o vad ca scoate telefonul. Zambeste fericita apoi ii dispare zambetul. Nu dispare, de fapt, ci se transforma intr-o grimasa. Se schimonoseste de durere. Si se indreapta catre perete, sudoare incepe sa ii siroiasca pe frunte. Speriata, ma apropii de ea. Apuca sa isi bage telefonul in buzunar. Si in urmatoarea clipa imi zice Stai cu mine! Se prabuseste. Gravitatia a invins-o! Dupa cateva minute in care eram total speriata o vad ca incepe sa isi revina ... Ai vazut cartea mea? Aveam o carte! Nu era a mea. Unde e ? Intr-adevar, avea o carte mica in buzunar. O ia in maini ca pe cea mai de pret comoara a sa. Imi zambeste si o baga inapoi.
O ajut sa se ridice si abia se tine pe picioare. Incearca sa se tina singura, se sprijina de perete la inceput, iar chipul de copil ii este din nou luat cu asalt de imaginea durerii. Mai trec aproximativ 10 minute pana e cu adevarat in stare sa mearga singura, fara probleme.
Oamenii treceau pe acolo si nimeni nu a intrebat , nimeni nu s-a uitat. A plecat schiopatand; scotand cate un sunet aproape imperceptibil de durere. S-a uitat inapoi la mine si a zambit...

swing , swing

'This part of my life is called meeting people...'

alexa: salut

alexa: ce faci?

ilana: salut, pierd vremea

ilana: the seed, cody chestnutt , e criminala :D

ilana: (asta ca o paranteza, dar am uitat parantezele ;)))

alexa: stiu:))

alexa: esti in camin?

ilana: da

alexa: ai chef de o vorba?

ilana: :-?

ilana: da :D

alexa: ;))

ilana: ai chef de un ceai ?

alexa: desigur:D

ilana: sau fie, cacao cu lapte ;))

ilana: ce vrei tu

alexa: ;))

ilana: ce alegi ?

alexa: accept

alexa: ceai

alexa: de data asta:P

ilana: :D

ilana: ok, ne vedem in 2 minute pe hol ? ;;)

alexa: la sigur;)

ilana: it's a date :d

ilana: :">

alexa: :x

alexa: ;))

De la ceai de TEI la probleme existentiale; de la sesiune la baieti si probleme existentiale legate de ei. Plus o ora de dat in leagane, si ghicit forme in norii de fum de la fabrica de alaturi(calutii de mare predominau). Mentionez aici ca partea cu nu cant din postarea anterioara se anuleaza :))

Si am incheiat escapada acum jumatate de ora.... Haha! partea juicy ramane intre noi ;)

o noapte cu adevarat speciala :)

memo catre defbest: iti dai seama ca orice comentariu al tau legat de asta nu va vedea lumina ... blogului,nu-i asa? :))

Viitor....

... sau cum mi-a spulberat cineva o idee frumos colorată.

Cât îmi plăcea mie moșulicul ăla simpatic... pff, strică el totul. (nu perverșilor, sau cel puțin Cherrypie :)) nu în sensul erotic ... )
Eu i-aș zice să își facă blog - dar dacă se duce la wordpress îl sinucid :))
După Mr H., Mr B. e al doilea cel mai interesant om pe lumea asta. (na, I am being judgemental)
Aproape că te face să râzi de bucurie când îți dă un 2. Te „caracterizează” în față și tu aproape că sari în sus de bucurie. Serios, are un umor ieșit din comun. Mulțumesc, profu', pentru încă o poreclă, chiar nu erau suficiente cele pe care le aveam ...
Și pentru toți troglodiții intelectuali, care nu s-au masturbat intelectual suficient, sfat de la domn profesor : căutați cartea Filologie, te halesc! . Cred că el e autorul :))

Revenind la ideea de bază, cum să zici că viitorul nu e decât prezent proiectat? (are dreptate, dar nu vreau eu să recunosc, neh, că așa vrea mușchiul meu, power as force, mușchi și atât)

Not THAT again

Mă enervează, dar am promis cuiva c-o fac :( ... Here it goes:

1. SUNT: cine vreau eu
2. AȘ VREA: un viitor frumos colorat
3. PĂSTREZ: un gust amar
4. MI-AȘ DORI: o noapte ... (later edit: aș vrea, mai degrabă o dimineață ...)
5. NU ÎMI PLACE: Dristor 1
6. MĂ TEM DE: etajele 3 și 4 (și stau la 3 la cămin, LOL )
7. AUD: voci, doar câteodată :)
8. ÎMI PARE RAU: că nu sunt mai tupeistă
9. ÎMI PLACE: ploaia
10. NU SUNT: dependentă de nimic, dar nici independentă
11. CÂNT: NU CÂNT
12. NICIODATĂ: n-o să-mi dau seama cum am ajuns aici
13. RAR: nu mă gândesc la viitor
14. PLÂNG: doar de nervi
15. NU SUNT: blocată în trecut. Mi-a trecut și asta :)
16. NU ÎMI PLACE DE MINE : când accept portocalele de la el (mi se pare dubios, totuși le accept) sau când visez prea mult (nu în timpul somnului)
17. SUNT CONFUZĂ: în general ...
18. AM NEVOIE: doar n-o să scriu asta pe blog =))
19. AR TREBUI: să fiu mai optimistă
20. AȘ PUTEA: să fiu mai optimistă, dar prefer să fiu pragmatică


later edit: mi-a zis că am scris aiurea la 16, așa că am modificat. E bine acum?
it went to SONIA and to Omul din metrou .

The Beauty and the Beast

Încă un termen cu care nu mă pot obișnui - frumusețe (și implicit urât).
Nu pot eticheta un film ca fiind frumos, nici măcar o melodie.
Poate am o idee prea fixă pentru frumusețe. Poate sunt mult prea pretențioasă...

Pentru mine, frumoasă este o zi. Nu o piesă de teatru.
Rar consider o persoană frumoasă, aș spune plăcută, atrăgătoare.

Frumusețea e relativă. Diferă de la unul la altul. Pentru a evita neînțelegeri, prefer să nu folosesc termenul; nimeni nu mă poate convinge de anumite lucruri(a nu se înțelege că sunt incăpățânată - deși uneori sunt, dar am nevoie de argumente solide pentru a-mi schimba părerea).

Frumosul meu poate fi urâtul altuia. Urâtul meu poate să atragă pe cineva... într-un mod ciudat.

În mod paradoxal, pot spune despre un individ că este urât. Dar nu pot spune asta despre o zi, o melodie, un film, un moment.

Până la urmă ... nu există perfecțiune, nimic nu este incredibil de frumos sau de urât ...

Urât versus frumos, frumos versus tot ce mă înconjoară.

...the professional

'i want to grow roots' ... pentru ca n-a avut niciodata locul lui.
Asa se intampla de obicei, cand salvezi pe cineva o data, trebuie sa continui sa ai grija de el; daca il lasi in voia sortii... e ca si cand nu l-ai fi salvat prima data, ci doar i-ai amanat finalul.
In timp intervine schimbarea ... Cadouri, gesturi, jocuri; iar la final ... se repeta una din faze/glume ... pentru suspans si rasucirea cutitului in rana. Apoi mori! Si totul se intoarce in tarana!

si ca sa vezi, varsta nu era un impediment!
Cat despre profesionalism ... n-are treaba cu sentimentul. Iar in aceasta lupta castiga cel mai puternic...moartea!


poate aceasta chestie ar trebui incadrata la lipsa de ocupatie ... nu sunt inca sigura ... dar cu siguranta intra la categoria melodie ...


ps:
ce invatam din asta? Ca razbunarea nu e buna de nimic? Da, asa ma gandeam si eu, nu invatam nimic....

Bună dimineața

Stând de vorba cu ea și încercâd să aflu de ce toată noaptea m-a luat in brațe... am ajuns să mă gândesc insistent la ce mi-a zis:

Păi mă, de când a plecat mama, el s-a mutat la mine. Mi-a fost frică la început, mă gândeam că o să mă plictisesc să îl văd tot timpul, sau mai rău, el de mine. Am mai auzit cazuri. Și nu vroiam să se întâmple așa. În primele zile am fost cam speriată. Apoi am început să ador să fiu luată în brațe, să îmi țină cineva de cald, să ne alergăm prin pat seara, până oboseam. Taci, mă, nu râde că nu la sex mă refer. Ci la simplul joc. Vorba Soniei, lupte greco-romane.
Aveam seri și seri, că ne certam ca nebunii, ba chiar am aruncat cu o cană după el o dată, mă omoară mama dacă află că am spart-o. :)) Aveam și seri în care punea el masa, că eu trebuia să învăț la Anato și compania. Deși avea și el examen sau test a doua zi.
Aveam nopți în care nu vroiam să adorm, doar să stau și să mă uit la el cum doarme, să mă joc cu părul lui, sau să îl țin de mână. Dimineți în care mă trezeam din instinct, dormeam doar cu gândul că trebuie să mă trezesc înaintea lui ca să îl văd când se trezeste, sau să îî fac omletă cum îi place lui.

Auzi, dar când v-ați cunoscut... credeai că o să ajungeți aici?

Ce-ai soro ? :)) Când ne-am cunoscut am zis că eu cu asta nu mă întâlesc a doua oară, nu mai știi? Hai că ți-am zis... Dar el a continuat să mă caute, apoi să mă ignore câteva zile, iar să mă caute și tot așa. Și uite, nu-mi pare rău că atunci m-a stresat cumplit.
Abia aștept să vină primăvara, să ne plimbăm pe faleză, să învățăm în parc, să bem o Cola rece și să jucăm cărți pe pedepse. Chestii de copii ai spune, dar nouă ne plac și în plus, nu ne plictisim niciodată unul de altul, facem mereu ceva nou.

Între timp îi sună telefonul, și după melodie îmi dau seama cine e. Ies din cameră și o las să vorbească liniștită la telefon.
O aud râzând și mă bucur pentru ea.
Apoi o aud: Lex, hai înapoi, merci! Nu trebuia totuși să ieși...

Dar el e din Brașov, nu? Ce naiba caută la Galați?

Pe mine, evident
Și râdem amandouă. Discuția continuă... iar curiozitatea mea sporește. Cum o fi, oare ? ...

Ca și Când...

... în loc să te sărut ar începe să ningă ....
Un drum până la Ploiești , o melodie ...

Drama in 5 acte

Dați-mi coroana! Aduceți-mi pomezi, pieptănați-mi părul, tratați-mă cum merit - de aceea sunt Regina voastră. Regina Dramelor.

Actul 1 a fost simplu, un scurt preludiu, cum am avut mereu parte 
Actul 2... pff... a fost destul de greu să construiesc o intrigă satisfăcătoare, care să îmi acorde, în caz de urgență, paravanul necesar.
Actul 3 , normal, desfășurarea acțiunii. Totul a mers conform planului. Am ieșit cât mai șifonată din fiecare situație în parte, doar asta și vroiam, nu?!
Actul 4 , punctul culminant. Ca în orice dramă care se respectă el a aparținut personajului negativ, adică ție. Eu nu pot să fiu personaj negativ, mai ales dacă sunt personaj principal, care la sfârșit trebuie să sufere cumplit, nu ?! Mi se pare rațional... Ție ?
Actul 5 ... un deznodământ ... care nu prea există. Cred ca va trebui să îl construiesc tot eu, cu ajutorul imaginației mele... Nu mă ajuți deloc...
Dar asta e de bine, pot eu să sufar cât vreau, pot să zic ce vreau, oricum tu ai dispărut din peisaj, personaj rău ce ești! 

Ca să fie drama completă, ar fi trebuit și o coloană sonoră pe măsură! Dar nu îți voi da această satisfacție ! Am zis !


later edit: Cred ca tu ești și regizor, în același timp, că tu ai făcut o Maaare dramă din niște posibile drame ale mele ; ironic, nu? Eu doar am scris, tu ai pus în scenă...

Cosmote

Despre noi or să vorbească alții. Ceea ce este adevărat, unii/unele o cam fac de ceva timp.
Tovarășe, suntem două gaițe, mai mult tu ca mine , ce-i drept :))

Poate era totuși mai bine dacă îți dădeam un mail, dar vreau să știe toată lumea de pe toate blogurile!! ACEST Individ mă enervează. Stau și eu în casă, în pat cu o răceală cât China (și prin răceală nu citiți o simplă răceală , ah, nu, ar fi mult prea simplu), dorm o zi întreagă, abia mă târăsc, și se trezește mai sus amintitul să mă sune și să mă facă să zâmbesc?! Păi se cuvine așa ceva?! NȚ NȚ NȚ.
E adevărat, totuși, că am nevoie de cineva să mă facă să zâmbesc exact în aceste momente, dar umorul tău, Domnule, depășește uneori limita înțelegerii mele. Nu mai știu când glumești, în caz că mai glumești :))

Tonight's Decision

De fapt, decizia zilei de ieri sau alatăieri, nu mai știu sigur...
Cap ou pas cap ?!
Take it all or leave ...
No hidden catch, no strings attached...

Iar cum mie nu prea îmi place cu jumătăți de măsură, sunt gata să renunț la tot :)
„La ce bun reguli? Oricum dușmanul nu le cunoaște și nu le urmează!”


ai impresia că nu are sens ce am scris? nu pot să te condamn, dar mai așteaptă un pic, și o să înțelegi despre ce e vorba. See you there, at the Meeting place...

Laitmotive

POSTARE ȘTEARSĂ, DIN VARII MOTIVE

Sens unic

Mi-am dat seama ce am pierdut de data asta!

„te-am iubit:)” mi-a zis în ultimul mesaj (singura dată când a făcut-o) ... eu, dacă aș fi fost în locul lui, aș fi adăugat și „proasto”...
Nu îți pot curma suferința, dar măcar am curmat agonia...

Aviz amatorilor

Am zis de atatea ori : i am more than just a pretty face! Si in general sunt lie-proof.
Nu sunt cine stie ce inteligenta, dar sunt descurcareata si destul de intuitiva!
Asa ca, daca nu iti mai raspund sa nu te miri. M-am prins de minciuna, si nu cred ca mai are vreun sens sa te bag vreodata in seama ;)
Daca m-ai calcat pe bataturi (la figurat vorbind, ca n-am , asa-i A.A.B. ?), am doua variante -ori te calc si eu, dar in picioare, ori nu te mai bag in seama. Cu siguranta ti-ai dori sa nu te mai bag in seama... Dar de o explicatie tot nu scapi !


De ce am scris eu asta ? Pentru ca tocmai mi-am dat seama de o minciuna! Nu era greu sa ma prind, si nu o meritam. As fi inteles, dar cand faci ceva pe la spatele meu, deja devine suspect.
Ai grija cum mergi pe drum, de acum inainte...

Attention ca va sinucid

Ca sa stie tot romanul : scriu aici pentru ca vreau, scriu aici tot ce vreau. Nu dau explicatii, nu incerc sa 'aburesc' pe cineva, nu incerc sa conving, nu incerc sa par.
Daca scriu despre mine este pentru ca e cel mai bun subiect, e vast, never-ending story ...
Scriu despre trecut pentru ca nu sunt Mama Omida sa stiu ce va urma, iar prezentul nu exista ! Doar Trecut si Viitor.
Critica-ma, chiar te rog! Am nevoie de feed-back . Give me the fuel that i need for my fire.
Nu intelegi ceva ce am scris? Intreaba-ma! Nu iti place?! Spune-mi! Vrei altceva?! Roaga-ma! Iti place? Anunta-ma !
Poti lasa un comentariu la fiecare articol in parte, chiar daca nu ai si tu blog. As fi recunoscatoare daca ai comenta cu nume, ca sa te pot indentifica(penultima optiune din lista, nume/adresa). Iti poti face si reclama, adaugand si un link catre un profil al tau, de orice fel. Nu vei fi asaltat de emailuri, nu iti voi aduce injurii, dar e mult mai bine cand stiu si eu, nu?! Sa ne intelegem ca oamenii.
Daca ajungi sa te regasesti in randurile astea nu inseamna ca tu ai fost neaparat subiectul (asta in caz ca te cunosc personal si ca avem 'o istorie'). Floricele parfumate, rame poleite pentru tablouri, atat tot.
Ne-am inteles ?!

acasa?!

Uitasem cat de bine poate fi acasa...
Cat de mult o pot enerva pe mama, cand vreau, cat de mult ma poate enerva tata, mereu, cat de bine ma inteleg cu sor-mea, cand vrem :))
Ehe, s-au schimbat multe, de cele mai multe nu imi dau inca seama... motive variate...
deocamdata it feels good to be back , mai trist e ca stau cu gandul undeva, departe de casa, acolo ... Cat de bine ne-am simtit la masa de pranz, toti, cum de mult n-am mai fost(cel putin 5 luni); pana a dat-o Cipri in bara cu gluma lui, si mi-am adus aminte!
Tot drumul am stat cu sufletul la gura, oare cum va fi din nou acasa dupa 2 luni? Oare cat de multe am mai pierdut in timpul asta din viata mea? De fiecare data cand ajung acasa realizez ca a mai murit ceva... Ceva din mine...
Orasul asta mic si prafuit, plin de oameni pe care nu ii cunosc, toti cei de o seama au plecat...
Vreau inapoi, desi nu stiu unde 'inapoi' - in trecut, unde am siguranta faptelor intamplate, sau in Bucuresti, unde pot sa ma prefac ca am luat-o de la zero :)

MAXIMA

vreau , vreau , vreau sa merg la singurul concert neanulat IRIS
2 martie, TNB, 19.30.
Ce conteaza ca a doua zi am numai cursuri cu Mr B. I don't really give a damn :))
Asa ca, daca se ofera cineva.... ;;) eu merg oricum :D

homecoming

Stau in tren, la geam, in gara de la poalele dealului. Si ma uit in directia ta, cred ca as stii si cu ochii inchisi sa ajung la tine. E sfarsit de saptamana si vin acasa pentru a te vedea. Am vorbit la telefon tot drumul, dar nu mi se pare indeajuns. Nu am numarul tau in telefon, pentru ca ti-l stiu pe derost.

Astept cu nerabdare sa te intalnesc, sa stam la distanta, sa bata vantul, tu sa imi aranjezi suvita de par si sa ma saruti. Ca de fiecare data pana acum.

De data asta imi vei aduce piesa vestimentara pe care am uitat-o la tine, cum fac mereu. Ma pierd cu firea si uit cate ceva la tine, tu razi mereu, crezi ca o fac intentionat. Cred ca de fapt subconstientul meu vrea ca o parte din mine sa ramana cu tine.

Un film, un actor, pofta de somn si ... doar un vis ...Vrei nu vrei, in vis ma iubesti...

Spot light

Ultimul examen, cel mai cumplit dintre toate. O profă ușor sărită de pe fix, care a venit cu o oră mai devreme la Universitate, doar pentru a muta mobilierul din sală , ca lupul din poveste („ca să vă văd mai bine”). Ideea că se uită fix la tine, plus emoții, plus „Dă, Doamne,Sfântul 5!”... not good, not good at all.
Stând în o bancă, pe la jumătatea rândului 4, Aveam impresia că se uită fix la mine, iar în momentul în care întâlneam o dificultate aveam impresia că știe acest lucru și că râde în sinea ei.
That is me in the spot light, that is me losing my religion. Îmi pierdeam speranța că o să trec (încă nu știu dacă am trecut, abia peste 12 ore aflu )
A venit și examenul oral. Am fost prima, deși inițiala numelui m-ar fi plasat in mod obișnuit la sfârșit. Mi-a zis că m-am descurcat bine și să merge pe o anumită specializare (pe care eu chiar doream de fapt s-o urmez) și mi-a dat chiar și niște sfaturi ca să pot progresa. Și cum îmi zicea ea acolo tot felul de chestii, îmi dădeam seama cât de mult am de muncit, cât de „mică„ sunt (nu la modul la care zice Alex, însă :P ) cât de ... (lista rămâne deschisă). Se uita fix la mine, aceiași profă care a reușit să mă intimideze, singura !! Nici măcar Mr B. nu poate face așa ceva.... pfff....

Dragi colegi, vă rog să ma scuzați pentru cele ce urmează, știu că profa e o „bitch”, dar ... chiar e ok :)) Face ea faze, nu bagă în examen, dă multe teme și din astea, dar până la urmă ... chiar dacă mă pică ... :)) ...

Probleme existențiale

între două melodii, adică asta si asta (mulțumesc Alexandra :) ) recitesc conversații... cam asta am făcut toată ziua. În încercarea disperată de a mă face (a nu știu câta oară) să înțeleg cum de am ajuns aici.
Glume, vorbe de duh, conversații pe care le-am șters direct, fără să citesc ceva din ele, treburi serioase, multe urări de bine profilor :)), indicații în legătură cu temele, cursurile și așa mai departe, încercări de socializare soldate cu ștergerea id-ului respectiv din listă...
și o conversație care se lungește de mai bine de o lună :) conversație din care învăț din ce în ce mai multe despre partenerul de discuție cât și despre mine.
Messengerul, de orice natură ar fi el, este interpretabil. O glumă poate fi aiurea înțeleasă, nu poți pune o întrebare așa de ușor, cuvintele scrise pot fi șterse și nu mai ajuns niciodată la receptor. Sau mai rău, când se așteaptă să înțelegi ceva, pentru că, în mod convențional, scrie negru pe alb mai sus despre ce e vorba. Eu, una, prefer o ceartă sănătoasă, reală!
Messengerul, cu fețișoarele cele mici și galbene... cărora le-am dat fiecare, nu doar o dată, dublă semnificație...
Gândurile mele nu sunt atât de limitate, am un debit grozav de gânduri, iar tastatura nu ma ajută deloc. Degetele mele suferă, spatele meu suferă, ochii mei plâng ...într-o conversație obișuită nu se întâmplă asta.
Plus, e mult mai plăcut să Auzi „Mi-a fost dor de tine” decât să citesti „Mi-e dor de tine :(”
Mă uit la avatarurile mele (da, ăsta e pluralul ... Dacă nu mă crezi , dă click Aici). Fiecare îmi seamănă. Păpuşi,feţe triste sau vesele, în funcţie de dispoziţia mea. Rar o imagine abstractă. Iar dacă e abstractă ... păi, doar ți se pare, pentru mine are o semnificație. Rar pun o poză de a mea, trebuie să fie ceva în legătură cu poza aia care să mă facă s-o pun ca avatar.

ps: dacă nu era link de la tine, sigur nu aș fi ascultat până la capăt melodia, pentru că aveam ceva contra ei. :D Când a început videoclipul, reacția mea a fost : „Îh, videoclipul în care merge aia și ii tunde unul părul.” Apoi mi-am dat seama că trebuie să fie ceva special, și am ascultat-o . Încă o fac, mulțumesc. Încă o chestie învătată :)

Alea iacta est

S-au întrebat mai mulți de unde până unde colecționez eu zaruri.

În general s-a întrebat toată lumea de ce colecționez toate chestiile alea aparent inutile.

Treaba cu zarurile a început în clasa a noua, când nu știam ce să fac, ce să aleg. Așa că am dat cu zarul. Mai greu era să aleg semnificația fiecărei laturi a zarului. În definititv, tot eu alegeam... Trist, nu-i așa ?

Am ales 1, 3 si 6 ca simbol pentru DA... pentru că numărul 3 reprezenta ceva la vremea aceea.

Normal că uneori pica ceva și poate mi-aș fi dorit altceva, așa că apleam la 2 din 3, 3 din 5 și așa mai departe :))

Așa am avut mereu pe cine să învinuiesc, nu eram eu de vină ci zarurile, gravitația... Dar nu eu...

azi l-am folosit din nou

Am uitat să menționez, pentru fiecare decizie în parte foloseam alt set de zaruri, încercand să evit să fie acelși rezultat cu anteriorul. Iar cum acele decizii erau cu adevărat destul de importante, am păstrat fiecare zar in parte.

There you have it, CUM AM AJUNS EU SĂ COLECȚIONEZ ZARURI....

Bun și bronzul

Dar nu pentru mine, ci dat altora. Iar dacă îmi revine mie onoarea de a-l da (nu mai departe) , atunci i will live happily ever after...

Nu știu dacă am fost mereu prima... dar mereu mi-a plăcut să fiu, în NU contează ce situație, prima pe clasă, prima care termină examenul, prima care cedează...prima care cade strivită, prima care .... Trebuia să fiu prima!
[Deși nu mă prea văd in rol de toddler teacher îmi place să-i învăt pe alții... de la zero! Asta pentru că eu consider că nimeni nu s-a născut învățat, nu venim cu manual de utilizare a vieții, iar eu la rândul meu am învățat. Nu mă dau expertă, dar e oricum mai bine să înveți din greșelile altuia decât din ale tale...iar dacă nimerești un „profesor" cum am avut eu, să te ferească sfinții ... : ]
Într-o noapte, trecut de 12, stăteam cu un om pentru care am un respect nemăsurat (deși e cu doar 3 ani mai mare decât mine, am mereu tendința de a-i spune Dumneavoastră) și mi-a zis ceva ce încă îmi răsună in cap... Încerc pe cât posibil să îi urmez sfatul, dar nu știu dacă îmi iese mereu.
Am crescut sub presiune. Sub presiunea lui „fără muncă nu ajungi nicăieri”. Însă trebuie să recunosc că nu sunt genul care se omoară cu muncitul pentru o notă. Dar mă enervează la culme când nu iau o notă satisfăcătoare (iar notele satisfacătoare sunt peste 9 :D )
Îmi fac din ce în ce mai multe griji, dacă nu voi reuși ? Pe cine voi dezamăgi mai mult ? Pe mine sau pe cei care au așteptări de la mine?
De exemplu , nota de la un anumit colocviu, care nu a fost nici pe departe cea mai mică pe care am luat-o vreodată, dar totuși ... cei de la care așteptam reproșuri ( de obicei critica negativă mă ajută să mă mobilizez, cum am mai zis, sunt o masochistă) nu mi le-au făcut, chiar m-au felicitat? PENTRU CE ? Cu ceva timp în urmă, dacă aș fi obșinut acea notă ar fi fost durerea de pe lume.
Eu ce să mai înțeleg ? Că până la urmă e bun și bronzul?

Fericire

Vama Veche , Fericire... și mă cufund în gânduri...
Și îmi aduc aminte câte discuții am avut cu un prieten de mult pierdut (oare eu l-am pierdut, el m-a pierdut, sau ne-am pierdut undeva la jumătatea drumului?).
El avea o concepție foarte largă despre acest termen, eu sunt ceva mai rezervată. El vedea în fiecare zâmbet dovada fericirii. Oare așa este? Atunci am pierdut multe momente în care nu mi-am dat seama că aș fi fericită...
Trebuie să recunosc, totuși, că am avut și clipe de fericire

• 19 mai 2005 - când nu credeam că mai este posibil
• 5 iunie 2007 - când ne-am plimbat pe drumul ăla(eu cu tricoul tău, tu cu al meu) și toți se uitau la noi și zâmbeau, se bucurau și ei pentru noi
• 13 decembrie 2007 - nu o să dau explicații
• 8 aprilie 2008 cand tata,mai speriat ca mine, m-a ținut de mână când am ajus la urgențe cu gâtul rupt și mi-au perforat vena :D (aiurea amintire, dar si plăcută)
• 14 mai 2008 - când am primit un mesaj („SALUT!”) , după 7 luni de liniște (ok, recunosc, am și urât persoana respectiva pentru alegerea zilei, dar m-a bucurat ca și-a amintit...)
• 5 iulie 2008 - când am văzut ca am luat Bacul, și cu medie peste 9,50
• 8 ianuarie 2009 - pentru că a nins atât de frumos

Acum voi scrie o listă pe care, din păcate , nu o pot data

• când stăteam cel puțin o oră la telefon pe zi cu prietenul amintit mai sus
• când am ajuns înapoi casă cu cutia pe care intenționam s-o aruc în mare
• când am primit un buchet de flori, pentru care respectivul a trecut prin multe
• (later edit) când un alt prieten de mult uitat și-a adus aminte de mine și am reluat legătura :)

Doar astea îmi trec acum prin minte, poate că sunt mai multe.

Am căutat pe google „fericire”, și Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 2.470.000 pentru fericire. (0,23 secunde) .
De aici rezultă că poți găsi fericirea in 0.23 secunde?!

Uite totuși CEVA INTERESANT. Însă nesatisfacator...
Dacă mă poate ajuta cineva, aș rămâne recunoscătoare.

hmm

We all have a sickness
That cleverly attaches and multiplies
No matter how we try.
(cred că postrările mele vor avea de acum încolo câte un motto din vreo melodie care mă determină să le scriu)
Acum vreo două zile am jucat un joc, a trebuit să-l joc. Jocul era cam așa : 50 ore de nesomn, fără „ajutorul” cofeinei sau energizantelor. Iar după 50 de ore trebuia să văd dacă voi fi în stare să zic „Stop joc!!”. Termenul era la început de 48 ore, dar am zis să mai dau o șansă. Am jucat, urmând fiecare regulă în parte. Abia spre finalul jocului am aflat ca aveam adversar.
Ideea e următoarea, nu am putut să joc până la sfârșit. Ceva m-a făcut, ca de obicei , să renunț înainte de final, doar cu puțin înainte de final.
Se pare că nu aveam nevoie de un astfel de „joc”, mai rău am făcut ca l-am jucat, căci adversarul meu eram chiar eu!

promit solemn sa ...

Mă duc la nenea doctoru' să îmi facă ceva!
E foarte adevărat că doctorii din ziua de azi sunt niște oameni(impropriu spus oameni) de nimic... iar ăia care știu meserie se apucă de condus primării în loc de spitale.
Dar ce te faci fară ei?
hai, că poate m-o băga și pe mine unul în seamă și m-oi simți mai bine apoi :)

Iubirea care ucide

Planurile ei erau ruinate, dragostea ei de sine primise o lovitură, aranjamentul universului ei, acea elegantă construcție de castele de nisip, populate cu marionete care o venerau, fusese făcută una cu pământul printr-o lovitură brutală de picior. Simțea cum fierbe în ea o turbare surdă continuă, se simțea răscolită până în adâncul sufletului. Și era clar că cineva, mai mulți oameni trebuiau să sufere, să fie pedepsiți. Doar așa era drept !

~Robert Bernard

i disappear

Sadism impins pana la extrem...
Telefoane inchise din nou, foi rupte. Ignorarea celor din jur, molestarea linistii caminului si a vecinilor de palier(e) cu Melodia asta ascultata la maxim, cu subwoofer si vreo 7 boxe. Colege de camera scoase din minti. Parinti enervati. oglinda aproape sparta pentru ca infatisa o Alexandra obosita, trista, dar purtand un zambet plin de rautate. Din nou clevetiri in fata oglinzii, planuri din cele mai perverse, planuri care imi dau puterea sa continui. Plec in bucatarie pentru a ma indeparta de laptop, insa el, ca o vraja, ma cheama inapoi.
Sa fie prea multe calmante luate? Nu , le-am luat din cauza durerilor. Sa fie durerile? Ce treaba au durerile fizice cu starea mea actuala ? Sa fie sesiunea? Ma fac singura sa rad!
E frustrare. E greseala mea, sunt , de fapt, greselile mele, ca "e" peste 50 :))


later edit: adu-mi aminte sa sterg postarea asta maine, cand o sa gandesc mai limpede, ok ? Multumesc anticipat

Primavara precoce

Un buchet, maricel , ce-i drept, de ghiocei, pitit in hanorac cateva ore ... Dat la despartire, dupa niste peripetii prin jumatate din Bucuresti. Nu o sa ma intreb de unde il avea, frumos gestul.
Ca sa vezi, exista viata pe pamantul asta...
Si exista si o curva, numita Roata, care se intoarce... mereu cam prea tarziu."Cetatea" asta a fost deja cucerit.

Lista

Ce am promis eu la viata mea si ce am facut de fapt?!

Mi-am promis ca:

1. imi voi lua pastilele -> mai demult n-o facem, acum incep sa ma tin de cuvant
2. nu mai fac -> am comis-o din nou (ah, TU !! doar tu esti de vina)
3. nu mai beau cafea -> m-am tinut de cuvant, de fiecare data cand mirosul de cafea ma tenteaza, imi aduc aminte de gustul tau amar
4. ma apuc serios de invatat, fiind singura metoda disponibila sa imi ating scopul -> si acum stau si scriu aici in loc sa invat, deci iti dai si tu seama :))
5. daca e sa mor, va fi de epuizare -> nu e timpul pierdut :))
6. imi sterg contul de 'hai faiv' -> am facut-o de 7 (sapte) ori :))
7. nu mai beau Pepsi/Coca Cola -> tocmai am luat o inghititura
8. nu o sa ajung niciodata ca Ea -> de asta m-am tinut de cuvant si am ajuns ca El !!
9. nu le mai ascult pe Ea sau pe Cealalta Ea -> le ascult, dar nu mai fac tot ce spun ele :P
10. sterg melodia pe care o ascult acum, e din albumul 'tampenii interzise mie' - o ascult, deci exista :))
11. nu ma mai dau in leagan pe ploaie, ca racesc -> NU mai fac asta, pana la urmatoarea ploaie :D
12. nu mai manac sarat -> in sfarsit, o promisiune implinita pana in momentul de fata, ca sa nu inchei intr-un mod total pesimist

Lista ramane deschisa.

Insa nu pot intelege de ce incalc doar promisiuni facute mie....

tie, cu drag

Baby, this black ballon needs to fly...

I almost fell into that hole in your life
And you're not thinking about tomorrow
cause you were the same as me
But on your knees

o incercare de a vedea un film, impletita cu necesitatea studiului si o stare de sanatare percara. Ti-l recomand!

Ceasul merge inapoi, in speranta creatorului sau de a recapata ce a pierdut.
Iti aduci aminte cate planuri? Cate promisiuni? Încă mă gândesc dacă tu te-ai dus acolo în ziua aia. Oare ți-ai adus aminte?
Eram la fel în atât de multe sensuri, dar mereu diferiți.
A trecut atata timp, dar totul s-a intamplat ieri. Avem cicatrici(la propriu si la figurat), avem febra musculara de la alergat pe dealuri, de la rostogolit. Inca stam de vorba despre nu-stiu-ce carte la umbra copacului, si crengile lui ne acopera, ne parfumeaza ziua. S-a dus si copacul, nu mai exista. Valea plangerii...pe vremuri plangea ca nu ne vedea impreuna, acum plange ca nu ne mai vede deloc... Iar ei, vazand ca plange, vor sa ii curme suferinta...
Caut in playlist o melodie care mi-ar putea aduce aminte de ceva. Am uitat ca le-am sters pe toate. Ah, gata, am gasit una. Sta scrisa si pe peretele rusinii din camera mea, pe care n-ai apucat s-o vezi niciodata, doar in poze!
Imi aduc aminte discutii intregi, ca un narator omniscient, dar subiectiv. Ma vad stand pe jos, pe bulevard, pe pavaj, plangand. (oare chiar am plans atunci sau asta simteam nevoia sa fac?)
Can't break free until i let it go, let me go ...
Perioade intregi de liniste, sau cel putin lipsa comunicarii, nu pot sa spun ca a fost vreodata liniste.
Te respect pentru toate deciziile pe care le-ai luat,indiferent cat de mult rau mi-au facut mie la vremea respectiva. Ai avut curajul sa infrunti totul pentru visul tau, spre deosebire de altii. Ai avut curaj sa faci multe si pentru mine, dar si impotriva mea. Iti multumesc ca de cateva ori m-ai arucat in apa pentru a fi tot tu salvatorul. De cateva ori te prefaceai ca incerci. Pana la urma am invatat sa inot.
Mana calda care imi lasa o senzatie de raceala cand se retragea, atingerea pe care n-o voi uita niciodata, zambetul care lumina doua fete, rasul care enerva, speria...Totul avea doua taisuri.
In definitiv ce este fericirea? Ceva ce ai avut! Doar ca nu ai stiut la timpul respectiv...

Mi te-ai bagat pe sub piele, am devenit o .... in miniatura (iti pastrez anonimatul, las loc de interpretare, asa cum ai facut si tu mereu). Inca mai gandim la fel, inca stii totul despre mine, asa cum si eu stiu aproape totul despre tine. Esti o Cutie a Pandorie, ai inchis in tine speranta.
Intr-o buna zi vom sta fata in fata si vom rade. Iar cand vom pleca, nu ne vom uita in spate ca pana acum, si vom merge cu privirea in pamant, plini de regret si incercand sa ne abtinem lacrimile.
Pe data viitoare!

Ciudat

Când s-a trezit de dimineață.... avea 19 ani. "Dubiooos" zice chiar EA

Noi ce să zicem , la cat mai multe postări!

102

Ciudată zi ! Am vrut să fiu PITZI pentu o zi. M-am îmbrăcat frumos(sau in limita disponibilităților mele vestimentare, până la urmă am găsit ceva),mi-am îndreptat părul cu placa, mi-am (re)vopsit Unghiile Roșii, m-am aranjat și am plecat. Mi-am luat căștile și cartea (astea doua am văzut că sunt 'măst-hev' ).

Întâi prind loc in autobuzul 102( la ora 14.00), apoi prind loc în metrou.

Iar la Dristor urcă patrupedul din imaginea alăturată, se plimbă prin metrou, vizibil iritat de privirile care inebitabil au căzut asupra lui. Iar la Piața Unirii 1 coboară. Urcă destul de repede scările, făcându-se nevazut. Ființă ocupată, domnule!! Tot timpul călătoriei am văzut cu coada ochiului copii emo/minimaliști care zâmbeau la mine, crezând probabil ca sunt 'CoOl'.

Ajung în minunata Regie, unde fețe cunoscute se uită ciudat la mine(probabil din cauza schimbării de aspect)

...

Când am plecat, am alergat dupa 601, pe care l-am prins la mustață. Am mers doar o stație, am coborât la Semănătoarea. Și iar cu metroul, unde, spre uimirea mea, un tânar mi-a cedat locul(cu siguranță, în restul zilelor nu s-ar fi întâmplat asta...).

Îi mulțumesc cu un zâmbet, accept locul oferit și din nou, muzică și lectură. El a stat însă cu ochii pe mine până la Mihai Bravu.

Cobor, ca de obicei, la N. Grigorescu, doar că de data asta aleg să iau autobuzul de la stația Piața Titan, nu de la Ilioara.

Din nou loc liber, mă așez. În fața mea alt tânăr care se uită pe furiș la mine. Îmi pare cunoscut, dar statutul meu de Piți pentru o zi nu îmi permite să mă uit dupa băieți decât daca au telefoane D&G, Nike in picioare și Reebok de sus până jos. Merg 5 stații, până la Borangicul(stația de la Real). Îmi fac liniștită cumpărăturile, alături de sora mea. Iar in hypermarket, in surdină, melodia Turn back time, pe care ieri și alaltăieri am ascultat-o până la refuz.

Când ajung înapoi la cămin, un chip cunoscut mă ajuta cu ușa, băiatul din 102 cu care mai dădusem nas în nas pe palier. Cred că mi-am stricat reputația...

Dar nu contează, precum simpaticul ăla de câine din metrou - Coada sus și nasul umed :P

Ruj Roșu pentru Zile Negre

Miros de ojă în camera de cămin. Ceva se întâmplă. E mai bine de câteva luni de când nu m-am mai dat cu ojă. Și e roșie.

Încep un ritual, cunoscut doar de fete.

Bază de machiaj, anticearcăn( din cauza sesiunii ), fard de pleoape, mascara, contur de buze, pudră pulbere si un pic de fard de obraz. Apoi incep să umplu conturul buzelor cu ROȘU(același ton ca in imaginea alăturată).

Din când în când folosesc machiaj așa cum vechii greci foloseau maști. Nu pentru a se ascunde, ci pentru a da viată unui personaj.

Stai liniștit, cititorule, nu sufăr de dublă personalitate, sau nu am încă nicio dovadă.

Mă privesc atent in oglindă câteva minute, după care, tacticos, apelez la demachiant și diluant de ojă. Comedia s-a încheiat, iar eu arăt mult mai bine fără machiaj :)

Turn back time

It's a new day, but it all feels old.

Vești teribile despre un suflet pierdut. Vești care mă pun pe gânduri. Oare eu fac ceea ce îmi place sau ceea ce trebuie? Am ales corect? Voi fi în stare să duc la bun sfârșit ceea ce am început ?
Și îmi aduc iar aminte de planurile mele, de idealul meu...
Stau in pat, pitită sub pătură, ca un struț (ce ochii nu văd, inima nu simte). Mă chinuie unele gânduri, oare aș fi putut evita ce s-a întâmplat? Dacă aș încerca să îi vorbesc? Oare ce aș mai afla?
"sincer,vietile voastre in afara de trecut nu mai au nici un punct comun"( zise Sonia.)
Planuri făcute împreună, promisiuni...

și aș fi dorit să am o cană de ceai în mâini, să sorb din ea, cuibărită într-un colț al patului, între cele patru perne ale mele, sub pătura mea cea mare și calduroasă, îmbrăcata doar intr-un pulover gros, alb, pufos...
E ceva magic în legătură cu ceaiul, pe mine mă face să uit de tot și să renasc...
Punct ochit, punct lovit.