ultima zi

And they were right , right from the start.
Melodii ascultate pana la refuzul winamp-ului de a le mai reda( gen QUOTE ,ALL OF THIS, Separate ways si altele).
Telefonul inchis majoritatea timpului, fara ca cineva sa isi dea seama.
Singuratatea care imi era cea mai buna prietena ma tradeaza. Era mereu cu mine in sensul pozitiv al cuvantului (a se citi intimitate), acum este doar un factor de stres, imi da senzatia de claustofobile, desi camera in care stau e destul de mare si aerisita.
Intalniri cu amici, cu rezultate catastrofale : nu ii mai recunosc, nu ma mai recunosc. Nu mai avem interese comune, nu mai avem subiecte de discutie. Zambesc din simpatie pentru trecutul comun.
Tot ce pare sa conteze pentru mine nu are importanta pentru altii, pur si simplu 'nu conteaza'.
Refuzul de a-mi da un raspuns la intrebari care efectiv ma consuma.
Asta a fost ultima zi din Ianuarie, ulima zi in care am fost proasta, ultima zi cand am zambit degeaba(nu ca maine voi zambi motivat...dar de maine nu voi mai avea motive...), ultima zi cand m-am gandit la altul inaintea sa ma gandesc la mine, ultima zi...
Cu siguranta ca ma voi contrazice, ca si pana acum (conform unui post anterior), dar macar am ambitie... sau motive ...

... sau despre cum sa iti faci rau singur

Se ia una bucata telefon.

se scrie un mesaj; se ezita trimiterea lui

se trimite, pana la urma

se asteapta raspunsul, care se dovedeste a fi afirmativ

se asteapta 'livrarea'

se ia in primire

se baga in ghizdan, cu multa parere de rau (cine te-a pus sa ceri?)

se ajunge acasa, si se arunca ghiozdanul in vreun colt al camerei, pedepsind astfel 'coletul' primit

se asteapta seara; se scoate CARTEA din ghizdan, pentru ca este o carte acolo... (doar seara se poate scoate cartea, pentru a evita soarele si in consecinta constatarea obiectului)

se aseza cititorul in varful patului, cat mai imbufnat , desi nu isi da seama de motiv, deocamdata

se deschide cartea si se citeste poezia de pe prima pagina, apoi primele randuri

apoi se frunzareste, mirosind... inspirand aerul... rememorand cat mai multe legate de acel miros, de acea otrava.

se minuneaza de faptul ca mirosul scade in intensitate, dar ca ar putea fi recunoascut oricand, oriunde, oricum

se incepe lectura, se recunosc personajele treptat

se continua cititul pana cand anumite pasaje par cunoscute, si se observa ca au fost candva subliniate.

se imagineaza cine ar fi putut sterge creionul cu care ai subliniat si care ar fi fost motivul( nu i-a placut pasajul, sau era prea dureros sa fie evidentiat?)

se reflecta asupra motivelor pentru care ai ales la acea vreme tocmai acel pasaj

se intreaba retoric daca acum ar mai avea inteles...

se realizeaza ca NU

se trage o palma - sie insusi

se inchide cartea

se redeschise si se reia lectura

se ajunge la alt pasaj anterior subliniat, actualmente sters... si se banuieste ca totul s-a dus

se inchide cartea, se deschise geamul, se incearca aruncarea cartii , dar se aduce aminte ca nu e a ta

se revine in varful patului cat mai suparat pe viata si se deschide cartea.

se observa un pasaj, care nu a mai fost subliniat; se subliniaza...

si se incearca inchipuirea motivului pentru care atunci nu l-ai observat...

the legends of the tea

Cushions and TV,

and the table set for tea.

One for you, one for me.(Pulp , Acrylic afternoons)

Doi copii stau de vorba, e frig si isi incalzesc mainile tinand o cana aburinda in mana. Miros de lamaie si joc cu plicurile de ceai... Zambete, glume inocente... si totul parea ca se va termina cu bine.

Secrets told in the silence of my sin

And I'm the one who loses in the end

(Saving Jane, what i didn't say)

Povestea unui plic de ceai:

Nu stiu cum a fost fabricat, stiu doar cum a ajuns la mine - din greseala. imi plac plicurile de ceai; ambalate individual iti dau senzatia de sterilitate. Si mie imi place sterilitatea. Fiecare are propriul lui plic de ceai, si toate au acelasi gust. Un pic de zahar, pentru a indulci(ceaiul e in general amar, ca si sterilitatea) ,sau miere, pentru cunoscatori. Uneori si lapte. Iar fara lamaie nu are niciun farmec. Si o picatura de whiskey (inca o aminitre .... )

Ritualul care urmeaza este delicios. Ametesti lingurita pana se topeste zaharul,respectiv mierea. Storci lamaia, usor, un pic cate un pic, incat iti da impresia unui om care plange pentru ca e ucis... un pic cate un pic. Sorbi pentru a te asigura ca ai pus cantitatile exacte... si inevitabil te arzi, e prea fierbinte, dar stiai asta. De fapt, daca nu te arzi intai nu are niciun farmec. Il lasi un pic la racit, asigurandu-te ca te joci in continuare cu lingurita, pentru a evita privirea interlocutorului.

De ce cred unii ca ceaiul e un fel de veritaserum?

Iti spui ca totul va fi bine, ca ceaiul il vei termina si iti poti face altul, ceea ce si este adevarat.

Dar nu s-a terminat,sau nu cu bine, si totul va sfarsi in amintire

O dupa-amiaza uitata(mai bine zis o amintire a unei dupa-amieze refulata), candva demult... sau poate nu tocmai prea demult ...

Big Brother

Ce senzatie total tampita!
(ah, nu te supara pe mine ca am folosit poza asta :)), te rog... dar e cea mai sugestiva pentru ce vreau eu sa scriu :D)

Merg pe strada cu impresia ca sunt urmarita, ca orice zambet poate fi intrepretat.

Evit sa merg in anumite locuri pentru a evita ochii aceia care ar putea transmite imaginile... catre un receptor interesat si rautacios. Sau ranit ...

Insa fara a-mi da seama am mers intr-un loc pe care il evitasem destul de mult timp. Cand am realizat pericolul vroiam sa plang. Cum am putut sa uit?!

"Emptiness was filling me to the point of agony"... din nou cazatura... din nou intuneric... din nou teama ...

a doua oara ...

cine n-a zis macar o data in viata : "nu mai fac" ?
eu sigur am zis-o de multe ori, de prea multe ori m-am si contrazis in fapt, de accea nici nu ma mai cred :)
totusi, simt o placere bolnava sa o fac din nou... si din nou... iar ... si iar ... Nu ma pot abtine! Trebuie 's-o comit' , cu speranta ca facand-o din nou o sa imi aduc aminte de ce am zis ultima data ca nu mai fac asa ceva. Cred ca ma vindec, ca o sa invat din greseli. Ce proasta sunt(dar nu mai proasta ca majoritatea :D). Cum sa fii atat de masochist?
planuiesc indelung, imi aduc argumente si contraargumente, Ratiunea rade de mine, stand relaxata pe spate, in timp ce Instinctul domina debate-ul. Se agita, aduce argumente pertinente. Dar stai, ce zice Ratiunea ? Vai, are dreptate. Si cata dreptate
Insa placerea(sau durerea ce o urmeaza) e atat de atragatoare... sunt doar un fluture care vrea sa zboare cat mai sus, cat mai aproape de lumina! Instinctul... poate si genul masculin al substantivului ma tenteaza, cine stie... asa sunt cei de acest gen: inselatori! Si despre ei se poate vorbi doar in termeni de teologie negativa.
"Adio, dar raman cu tine! Adio, dar va mai exista si a doua oara!"
ma cert cu cate unii,pentru ca m-au mintit in anumite privinte. Ce ar trebui sa fac? Sa nu mai vorbesc in gand cu mine insami, niciodata? :)
Poate ar fi solutia pertinenta...
Desigur, nu o sa ma mai bag in seama. O sa ascult doar de Ratiune.
De maine :)

LSD

LSD
Ironic, nu-i asa,? Ironica abreviere.
Sau poate nu e tocmai intamplatoare.
Sa vedem efecte :

• Schimbări de dispoziţie
• Senzaţii intense şi imagini de beatitudine
• Pierderea percepţiei timpului
• Imposibilitatea de a îndeplini sarcini de rutină
• Eliberarea de stres prin râs sau plâns
• Ameţeală, slăbiciune, somnolenţă

Cati n-ar da tot ce au pentru a simti asa ceva? Libertate, culori parfumate, fericire pura, oameni frumosi, zambete sincere, hohote de ras din cel mai nevinovat...

Supradoza de vise, 'vise in culori'... din care nu vrei sa te trezesti! Cu adevarat groaznic este cand suna ceasul, si te trezesti. Moneyless, si nu-ti poti cumpara doza zilnica ... Sau mai bine zis, doza zilnica nu se lasa cumparata...

IT'S TIME I GOT A LIFE

"E si maine o zi", si astfel incep sa simt ca traiesc si aceste 18 ore (pe restu' nu stiu daca le traiesc, le dorm).
Se pare ca din ce in ce mai des adorm tarziu si ma trezesc devreme. Azi,de exemplu, m-am trezit la 5.47. Ma trezesc din ce in ce mai devreme in speranta ca un sms imi va schimba punctul de vedere anterior formulat. De obicei asa e.
Insa sunt o masochista, stau si imi framant mintea ca pe plastilina. Ma joc cu mine insami. Ma ametesc cu parfumuri, strang singura cingatoarea, imi perii parul cu acel pieptane, si o fac de buna voie. Musc din marul abia otravit. In speranta ca voi avea o revelatie, ca mesajul ma va readuce la viata. Si in general o face. Dar din pacate Alba-ca-Zapada va muri din nou, zi dupa zi.
A.N. mi-a zis : 'tu-ti dormi viata!' Ceea ce nu este foarte departe de adevar. Intre oboseala fizica, apatie si letargie... sunt Eu.
Ce am obtinut eu in ultimii ani in afara de note, niste diplome si felicitari? Cu ce am ramas? Amintiri nu am, sau daca am nu prea sunt din cele ce ti le-ai dori. Oare e adevarat ceea ce vad? Ca toti in afara de mine au o viata!
Eu am principii..am standarde...am aspiratii...am planuri de perspectiva...am impresia ca voi ramane cu ele, daca nu pun si eu osul la treaba.
(acum rad singura de cat de caraghios am construit fraza anterioara)
Miercuri, in tren, un batranel simpatic s-a bagat in vorba. Om invatat, trecut prin viata, proaspat vaduv, pe care copiii l-au uitat. Am stat de vorba cu el, pentru ca eu, o boboaca provinciala, impart pasiunea lui Moromete. 'Oh, the world's a stage, and all men and women are really players'. Ceva interesant tot avea sa iasa la iveala.
Am tras aceiasi concluzie: toti batraneii simpatici, proaspat vaduvi vor sa fie cupidoni :)). 'Ai pe cineva, asa mai special? (am lasat loc de interpretare, nu imi place sa dau detalii)Pai e bine. Stii sa gatesti?(am aprobat din cap) A, esti numai buna de maritat, asculta aici la mine, acum e timpul, ca dup-aia n-o sa mai fii asa de tanara si n-o sa mai poti avea grija nici de copii sau de barbat." WTF ?! " Nu, zic eu razand, mai e timp, intai sa termin si eu cu studiile si ..." . "Lasa, ca pari fata desteapta si daca e si el la fel ca tine, o sa termini si o vezi ca am avut dreptate"

Rad nervos, dar fara a lasa sa se vada! Intre timp, de la Ploiesti pana la Bucuresti Nord imi scade si febra, Intr-adevar, terapia prin ras functioneaza :)
L-am ascultat avida de cunoastere, asa cum fac de obicei.

Omul avea dreptate: e cazul sa ma linistesc, sa ma asez [nu la casa mea :)) ] . Desi asta nu prea merge mana in mana cu ce am trait eu pana acum.

Insa planurile, aspiratiile, principiile, standardele vor continua sa existe, iar eu voi continua sa regret ca trebuie sa dorm.

P.S.

iti aduci aminte ce am vorbit noi si cata munca de convingere am depus ? :)
se pare ca renuntarea mea te-a facut sa spui , pana la urma, ce aveai de gand.
raspunsul este DA, mi-ar face nu numai o deosebita placere ...
Dar nu e asa de simplu, silence is not the way, we need to talk about it. iar eu pur si simplu nu voi fi cea care va aduce subiectul , pentru ca nu e in regula asa ...
acum ca te las fara pioni, eu zic sa te folosesti de nebun ;)

Viața lui Pi

Trebuie sa va spun ceva despre frica. Ea e unicul inamic adevarat al vietii. Numai ea o poate invinge. E un adversar inteligent, tradator. Nu are decenta, nu respecta nicio lege sau conventie, nu are mila. Merge direct la punctele slabe, pe care le gaseste cu usurinta. Totdeauna incepe din minte. Te simti calm, linistit, fericit. Apoi frica, deghizata sub masca indoielii blande, se strecoara in mintea ta ca un spion. Indoiala se intalneste cu neincrederea si neincrederea incearca sa iasa la suprafata. Dar neincrederea e un infanterist prost inarmat. indoiala il invinge repede. Devi ingrijorat... cine preia lupta ?

~Yann Martel , Viata lui Pi

București

Soarele rasare doar daca-l platesti! - asta am auzit eu de Bucuresti. Cu exceptia momentului futrului/pierderii portofelului, e cel mai minunat oras din Romania:))

Ce ma face sa zic asta ? Diversitatea intalnita aici. Anonimatul in care esti aruncat. chipurile incruntate. aglomeratia din autobuz sau metrou, fuga dupa tramvai.venind din un oras relativ mic, mi se pare si normal sa fiu fascinata. Dar de la a fi fascinata pana la a ma indragosti de acest oras ...

Da , am ajuns sa fiu indragostita de Bucuresti. Chiar daca e murdar, plin de oameni care se uita la tine cu ciuda... pentru ca pari provincial sau pentru ca ai putea sa le iei locul de munca, iubitul etc.

Acum trei luni venisem la facultate si cand auzeam 'Bucuresti' , ma cuprindea un dezgust imens. am ajuns cu 10 zile inainte pentru a ma putea obisnui cu viata de aici. Am venit s-o vad pe Ea, inainte de a se urca in avionul ala care mi-a furat-o.

Prea putini bucuresteni autentici, multi porvinciali stabiliti aici. Inca imi suna in minte, ca un ecou dureros, fraza : 'provincial la apa'...O singura data mi-a fost dor de casa , in rest mi-e dor doar de pisici :)M-am chinuit prea mult ca sa ajung aici, si nimic nu va fi o piedica in calea atingerii scopului suprem.

Desi am intalnit o piedica :) ... cea mai seducatoare dintre ele...

Cine se crede sa stea in calea mea? Cine se crede sa imi zica toate astea? Cine se crede sa abia atata influenta asupra mea ?

Nu pot sa zic ca mi-e dor de prietenii din liceu, ptr ca n-am prea avut asa ceva.Sau credeam atunci ca am, dar tot timpul am avut rezerve, am pastrat elementul supriza pentru mine, cireasa de pe tort eu am manacat-o :)

Am intalnit multa lumea noua, am capatat o noua identitate. 'M-am indragostit' de o fata... Habar nu are ea cat de mult o respect. E foarte frumoasa si mi-ar fi placut sa arat ca ea. Iar ce imi place cel mai mult e ca accentueaza acele trasaturi nu prin vlugar ci prin sublim. Cred ca de fapt interiorul e reflectat la suprafata.

i want a perfect body, i want a perfect soul...

Blocurile monocromatice, asfaltul, fumul de la fabrica de vis-a-vis... Multi sunt satui de ele, eu insa le ador. Imi dau oportunitatea de a-mi pune la contributie imaginatia. Stau in 102 si ma uit in sus pe geam si colorez cu mintea griul. Calc apasat pe asfalt pentru a simti pamantul sub picioare. Fumul ala ma invata sa apreciez un cer senin.Totul are un sens, chiar daca acum nu-l inteleg prea bine...

Maher- Șalal - Haș - Baz

De ce Ilana ? De ce "Maher- Șalal - Haș - Baz" ?
Intreb pe toti daca au citit o anumita carte, pentru a ma asigura ca habar nu au despre ce este vorba. :)
Am trait in carti, si inca mai cred ca Harry Potter exista, sau ca Ifat ma va deranja din moment in moment. Cartile, alaturi de anumita experiente mai mult sau mai putin placute m-am adus in halul asta. Care? Doar eu si Emilia stim.
De sute de ori mi s-a zis : "Gandesti prea mult!". Inca nu m-am prins daca asta este un compliment sau nu...
Da, gandesc prea mult, fac scenarii, imi imaginez o viata cu totul diferita, fac planuri, promisiuni mie insami (dar pe care le incalc mereu). Cu altii nu e la fel, in general cand promit, reusesc sa ma tin de cuvant, chiar daca la 2 minute dupa ce am promis imi pare rau de ce am zis.
Am promis candva ceva GROAZNIC... tocmai de accea ma simt obligata sa indeplinesc. Inca am cosmaruri, inca ma trezesc plangand din somn, dar nu pot da inapoi, chiar daca situatia s-a schimbat si nu as mai avea de ce face acel lucru.
Un fel de "ice Queen" (la carte ma refer...). Mi-e dat sa traiesc cu stigmatul.
Sunt exagerat de serioasa chiar si atunci cand glumesc sau ma joc de-a adolescenta indragostita. Imi mentine spiritul tanar... pentru ca spiritul meu e imbatranit, murdar, murdarit de ce am facut sau mi-a fost facut.
Mereu am parte de noi inceputuri, nu ca cel anterior, poate doar un pic mai rau. Nu ma invat minte si o iau de la capat, in loc sa fug si sa ma ascund in Tibet.
'Am fost un adolescent turbulent, dar rau constient nu i-am facut pe atunci decat mamei'(Cel mai iubit dintre pamanteni), cand ea nu avea nicio vina... Sau poate ca avea si mi-am schimbat eu brusc punctul de vedere.
[o sa intalniti foarte multe citate, dupa cum am zis, traiesc in carti]

'Maher- Șalal - Haș - Baz' are legatura cu abilitatea vietii de a fi total previzibila ...

Precum Dorian Gray, am si eu un portret... o poza... facuta acum 5 ani. Zambeam cu gura pana la urechi, eram inalta ( 1,63 la 14 ani era ceva), slabuta, destul de proportionata. Era vara, era 30 iulie. Insa zambetul ala e unul din cele mai false pe care le-am afisat. La o privire mai atenta se vor vedea cearcane, si fortarea. Durerea ce incercam s-o ascund e vizibila in colturile gurii nerujate. Imbracata ca de circ pentru perioada aia(in camasa alba, cu jeans, o scoica albastra la gat si urcata pe niste sandale cu toc, casual-classy), pozam...
Apoi, daca iau fiecare poza in parte, toate imi seamana insa nu total. Oglinda e cel mai reusit portret pentru ca in momentul in care am plecat din fata ei nu va pastra marcile monstruoaselor mele ganduri sau simtaminte.
Iar cele mai malefice clevetiri in fata oglinzii au fost ....

'Maher- Șalal - Haș - Baz' are legatura cu Sage... vrajitoarea asupra careia picau propriile blesteme.

De vină ești TU !

Urcam scările până la etajul 3 și pentru a nu face obsesie din a număra treptele, caut de fiecare dată o melodie pe care s-o fredonez (nu, n-am lift )
Însă de data asta a fost cu totul altceva, ma gândeam la cineva și melodia pur și simplu a început să cânte.
De vină ești, tu,
de vină sunt eu
și mă tot gândesc mereu
oare cât voi rezista.
de vină ești tu, pentru că nu faci absolut nimic! Pentru că ma lași pe mine să fac, iar eu greșesc mereu. Nu spui nimic, crezi că sunt de ajuns niște cuvinte aruncate acolo. Sau când spui, mă lași într-o beznă totală
Și deși nu recunosc, mă roade gelozia cumplit. Mă întreb dacă tot ce mi-ai zis este adevărat, pentru că unele chestii nu se leagă... Pe de altă parte,puse in balanță niște mărturisiri cu niște actiuni, parcă ar putea fi adevărat tot ce zici ...
Uneori îmi vine s-o rup la fugă, dar în direcția ta.
Avem atâtea deosebiri

• orașul
• vărsta
• prietenii
• pasiunile
• mentalitatea în anumite momente

și un singur lucru ne aseamăna ... numarul de kilometrii dintre noi...

Nu Vom Mai Sti Cine E Anda ...

incep prin a multumi Ralucai, stie ea de ce (daca te deranjeaza, sa-mi zici ;) )

Ideea este : cine sunt eu ?

Cine sunt eu in conditiile in care o simpla imagine din un simplu joc imi seamana atat de bine, fizic.

Nu m-am considerat (dupa cum am mentionat si in post-ul anterior) o persoana din cale-afara de atragatoare. Si totusi am participat la Balul Bobocilor la Universitate. Stupoare, am castigat. Zile in sir ma duceam la oglinda din baie, cu coronita pe cap si ma intrebam: ce au vazut la mine ? Desi nu acesta a fost inceputul, Balul/UTCB a fost intriga...

Cine este Elika? Si cine este Anda ?

Anda e un nume, atribuit mie. L-am purtat cu mandrie pana acum cateva luni, si nu concepeam sa fiu apelata altfel. Nu raspundeam la Alexandra...Acum rar reactionez la Anda ... sau la celelalte. Uneori intorc capul cand aud numele meu, desi nu eu sunt cea strigata.

Dualitatea zodiei mele imi permite :) , sau doar ma folosesc eu de asta ca sa fac multe si nevrute

Anda ... Alexandra ... Sage ... Ilana ... Undo ... atate apelative pentru o singura fiinta, pentru un singur suflet, pentru o singura minte. Fiecare are istoria sa, fiecare reprezinta o epoca.

Am fost Anda atatia ani si pentru atatia... Amintirile cele mai dureroase sunt legate de Anda. Prefer sa cred ca ea le-a trait, eu nu stiu nimic.Nu eu am acele cicatrici, nu eu am imagini. Nu aud strigatele mele de ajutor. Alexandra, fiinta prin care traiesc acum, este straina de tot, sau asa vrea ea.

Alexandra se bucura de experienta dobandita dar nu o poate valorifica intru totul.

Va comite fiecare greseala... pentru a invata!

iar cand experientele vor coincide ... nu vom mai sti cine e Anda...

Anda? nu cunosc pe nimeni cu acest nume...

Crima si pedeapsa

"Sunt rea, vad bine [...] Dar de ce m-or fi iubind atatia, daca nu merit?! O, daca eram singura, daca nimeni nu m-ar fi iubit si nici eu n-as fi iubit pe nimeni...ATUNCI NIMIC NU S-AR FI INTAMPLAT ! "
"dar vezi... ca la strumfi ... era o singura Strumfette... pe care o iubeau mai multi..."
n-o sa inteleg asta niciodata: ce ii face pe unii sa se uite la mine ? Mai mult , ma numesc Ciudata, Nebuna si altele, dar totusi nu ma pot lasa in pace. Si ma pot urat cu ei, victime surogat ... si ei insista.
it's not like i'm some sort of ravishing beauty... nici un pui de geniu. Sau macar sa zici ca o fac interesat...
NU inteleg!
Tocmai de aceea cateodata ma prinde o frica... sa nu pierd ceea ce am, sau ce as putea avea. Rezultatul : ei fug mereu :))
propriu sau figurat, ii pun pe fuga!
Sau nu, vad in mine pe cineva vulnerabil si ii cuprinde paternitatea.

i love you ... not

Doua cuvinte banale care schimba totul intr-o relatie.

Unii cred ca odata rostite aceste cuvinte, legatura devine mai puternica. De fapt este doar un pretext sa ai impresia ca ceva iti apartine de drept. Odata spuse, dupa despartire (ptr ca e inevitabila) vine clasica fraza: "Dar mi-a zis ca ma iubeste!! de ce a facut asta ?"
Dragostea asta de care toti vorbesc (unii chiar precipitat) mi se pare oribila. E un fel de pedeapsa- aduce cu sine gelozie. Care roade, distruge. CE ? Prietenii. Incepi sa uiti de cei care ti-au facut cunostinta cu respectivul/respectiva, vezi in toti un dusman al relatiiei tale.

Logic, exista si povesti frumoase. La inceput totul e frumos. Zambete, plimbari, va uitati la luna impreuna... apoi uita sa iti dea mesaj de noapte-buna. Nu iti da nici mesaj de buna-dimineata... si asta din ce in ce mai des. Numarul de minute vorbite in medie la telefon scade, la fel si numarul sms-urilor dragute.

'vreau sa te vad' si 'mi-e dor de tine' nu mai iti aduc zambetul pe fata... pentru ca nu le mai auzi. Iar eu, in calitate de fata(therefor, am anumite caracteristici innascute ale sexului frumos) , simt cum imi ard obrajii cand citesc cate un sms dragut de la el, cand imi dau seama ca se chinuie sa imi zica ceva, stiu ce , dar nu-i dau totusi o mana de ajutor. Ma incapatanez sa-l fac sa imi spuna toate astea, stiind ca nu ii voi putea zice totul inapoi.

'ce bine e sa fii indragostit' , spunea cu drag prieten, dar asta a fost de mult. Au trecut 5(cinci) ani de atunci si dragostea a ajus la alt nivel. Drojdia desfraului, placerile carnale...[A nu se intelege ca le resping, dimpotriva :D]

Mi se face un gol in stomac cand ma gandesc la primul sarut, si in oarecare masura mi se pare normal. Mi se face pielea de gaina cand ma strange in brate, ma trezesc si ma duc la culcare cu el in gand. Vreau sa il prind de mine cu catuse si sa arunc cheie, astfel incat sa fie langa mine mereu. Dar de aici pana la a-i spune ca ...

Nu mi-au placut niciodata cuvintele, desi imi place la nebunie sa ma joc cu ele.

Oare mai exista acolo un tip sanatos la cap (care sa nu sara pe tine , la propriu, din prima luna) caruia sa ii placa doar sa te tina de mana? Care sa te sune cand ti-e lumea mai draga si sa te scoata la patinoar/suc/inghetata? Un tip care sa se uita la tine si sa vada mai mult decat un corp?

Revin la idea de baza: Urasc dragostea! Asta doar pentru ca sunt o romantica incurabila :)

NU sunt nihilista

NU! chiar nu sunt. :))
Dar ce face pe unii sa spuna asta despre mine?
Nu doar nihilista, dar mi-au fost atribuite multe adjective calificatve de-a lungul timpului..

recunosc : in mare masura au avut dreptate toti cand au zis ce au zis de mine, insa n-au avut si argumente , ceea ce imi da mie prezumtia de nevinovatie

Editare ulterioară(un an mai târziu) Aceasta e prima chestie scrisă pe blog, celelalte au fost adăugate apoi... și setate ca primele...

Cuvânt înainte (înainte de ce ?)

Încerc să îmi spun că nimic din acestea nu există și acest gând mă liniștește. Nu sunt autorul gândurilor mele și nu trebuie să simt vreo remușcare. În schimb, sunt un cititor - unul ca mulți alții. Viața pe care mi-o imaginez eu ca fiind a mea este doar un text al cărui scop este de a mă distra. Cuvintele pe care mi le-au dat sunt viața altcuiva; amintirile și gândurile altcuiva.

  

Cineva care știa mai bine a zis că mi se potrivește :

„Oricum, e o femeie bizară, și cu cât o cunosc mai îndeaproape, cu atât o înțeleg mai puțin. Există în ea trei ființe distincte. Mai întâi, femeia de lume pe care-am cunoscut-o în salonul ei, rece distantă, aproape trufașă, dar care în intimitate devine cumsecade, afectuoasă, chiar tandră. Apoi, la pat, femeia cu voce și purtări de nerecunoscut,târfa ce scuipă măscări, ce nu mai știe de nici o rușine. În fine , cea de-a treia, pe care am cunoscut-o ieri, femeia malițioasă, necruțătoare, de-a dreptul satanică, o adevărată scorpie. Dar ce îmbină și amestecă aceste ipostaze? Nu știu, poate ipocrizia.”  Liturghia neagră