duminică, decembrie 27

Roaga-te

Inca mai plang (propriu sau figurat) din cand in cand, noaptea, sub patura, ghemuita la capatul patului sau la lumina ecranului telefonului, dupa viata pe care nu o sa o pot avea niciodata.

Mi-am pierdut acest drept cand am luat anumite decizii. Sau cand altcineva le-a luat pentru mine iar eu pur si simplu nu am zis nimic si am lasat lucrurile sa mearga de la sine in speranta ca la un moment dat avea sa se razgandeasca.

Tanjesc dupa viata altora. Si nu dupa cea de pe Facebook sau instagram, ci dupa viata pe care nu o afiseaza, pentru ca aia e cea adevarata. Vreau libertatea lor, vreau posibilitatea de a alege mobila cea estetica, nu pe cea practica. Stilul industrial, nu cel clasic sau contemporan. Vreau balconul deschis si nu ma intereseaza sa fac din el spatiu de depozitare pentru borcane de muraturi sau pentru truse de scule.

Vreau sa nu-mi mai pese de metrou ca sa ajung acasa, sa vin cu primul, dar a doua zi. Sau macar sa nu fiu batuta la cap cu intrebari despre unde sunt cu cine si la cat ajung.

Vreau sa imi permit sa dau ultimatumuri. Cui vreau eu si pentru cele mai banale motive. Fara sa fiu catalogata ca imatura, capricioasa sau ciudata. Vreau sa ma indragostesc de cine vreau eu, nu de cine consider ca este mai 'safe'. Vreau sa dau curs pasiunilor de moment si sa le las sa inforeasca sau sa se vestejeasca de la sine.

Imi doresc sa fiu mereu in dreapta, sa te ajut sa schimbi vitezele pentru ca mana ta e prin parul meu, sau da mai tare muzica de la radio, pentru ca imi place mie. Nu vreau sa mai petrec niciun weekend in casa, sau stand in pat, decat daca patul e folosit pentru orice activitate, alta decat dormitul sau uitatul la filme si nu implica haine, de niciun fel, indiferent de cat de frig este afara.

Mi-as dori sa pot gati in fiecare zi din an, de fiecare data cate ceva nou. Pentru mine si pentru prietenii mei care ar veni pe la mine oricand ii invit, pentru ca alte constrangeri nu ar fi reale. As fi o gazda buna, daca as avea suficiente scaune, nu dulapuri pentru toate chestiile din casa. In definitiv, nu am nimic de ascuns (care sa fie palpabil).

Gandurile pe care le am despre ce as putea sa fiu sunt departe de a fi ortodoxe. Nu, nu sunt Sfanta Ilana, iar daca as fi, as prefera sa ma serbati zilnic.