luni, noiembrie 30

întrebare

Pe lângă faptul că (să mă scuze fanii) Twilight mi se pare o ... chestie de copii (tocmai ca să nu jignesc fanii) am văzut aseară pe banner-ul din fața  Cinema Pro o propoziție interogativă care mi s-a părut interesantă.

Dacă nu poți fi cu cel pe care-l iubești,
vei sta cu cel care te iubește?

Eu mi-am putut răspunde în câteva secunde. Tu ?



duminică, noiembrie 29

TACI!

Ai auzit vreodată un țipăt disperat de ajutor? Ai simțit și tu disperarea până în adâncul măruntaielor?

Aud un copil plângând, țipând. Și nu pot face nimic! Trebuie să-l ascult, într-un ecou pe care abia mă abțin să nu-l exteriorizez. Uneori am impresia că vâd copilul, undeva, pe jos, în întuneric, numai lacrimile-i lucesc. Se oprește pentru o clipă din plâns și se uită la mine fix. Apoi începe iar să țipe. Și în momentul ala mă cuprinde o stare de vomă, ca și când am fost lovită cu putere în stomac. A impresia că acel copil e parte din mine, că a fost parte din mine ... că e posibil să fiu eu... Că e posibil să fi fost al meu...

...E o visare ce continuă după ce m-am trezit din somn...

vineri, noiembrie 27

Angajată full-time

Am fost la interviu mai devreme, a fost foarte interesant. Mediul în care s-a desfășurat acest interviu mi-a plăcut la nebunie - intim, prietenesc.

Însă întrebările au fost destul de dificile. Am încercat să răspund cât mai la obiect. Iată-le:

  • De ce vrei să faci asta? Ce te-a determinat?
  • Ce așteptări ai?
  • Planurile pe care ți le-ai făcut în acest sens sunt de lungă sau de scurtă durată?
  • Ești la curent cu faptul că nu vor exista rezultate vizibile în scurt timp? Cât timp ești dispusă să aștepți pentru a vedea roadele muncii tale?
  • Dacă ți se va cere să lucrezi peste program pentru un anume proiect, vei putea sacrifica timpul liber?

De azi m-am angajat full-time în propria mea viață!

marți, noiembrie 24

Post scriptum-uri

Alerg cu mare viteză, drumul e liber. Văd niște faruri, care se aprind și se sting. Și sunt din ce în ce mai aproape. Zbor....

ps: Drumul era liber doar pe contrasens.

ps2:era dreptul tău să mă lovești, eu mergeam neregulamentar.

ps3: totuși, eu mergeam pe jos, tu erai protejat de mașină

ps4: eu nu veneam către tine, căci nu vedeam de ești tu sau altcineva. În schimb tu ai făcut-o deliberat... mă puteai ocoli...

ps5: M-ai accidentat mortal?! Nu?! De ce nu?

luni, noiembrie 23

Facem și politică, aici, în sală!

Azi am luat niște cadouri pentru câțiva oameni dragi mie. Dacă m-ar fi ajutat bugetul, aș fi luat pentru mai mulți. Am avut o zi bună, merge Geoană în turul 2.

Ar fi trebuit să iau și niște bombe, cianură, antrax și altele pentru cei care l-au votat pe băsescu.

duminică, noiembrie 22

La obiect

Niciodată-n viața mea de blogger nu mi-a fost mai ușor să scriu o postare decât cea care urmează:


LA NAIBA CU TOT!


Frou Frou-Let Go


și asta..


slipknot-snuff

marți, noiembrie 17

Sunt una cu natura

...dar mai ales cu elementele ei! Sunt:

  • o gâză mică ce este atrasă de lumina becului;
  • un câine care aleargă în van după o mașină;
  • o trestie ... sunt și eu după cum bate vântul;
  • o ploaie caldă de vară pe care ți-o dorești dar n-o ai niciodată când ți-o dorești;
  • o ploaie rece de toamnă târzie care abia aștepți să se termine;
  • un răsărit la mare... durează prea puțin;
  • nisipul de pe plajă, mulți mă calcă în picioare;
  • tunetul așteptat după fulger;
  • zăpada ce te orbește și-ți dă dureri de cap;
  • o șopârlă cu sânge rece;
  • o hienă;
  • un lac sărat;

La fel ca natura, sunt a tuturor și nu aparțin nimănui de drept.

vineri, noiembrie 13

eroare

Legănele nu sunt pentru copii mici.

Niciodată un copil mic nu va întelege esența leagănului.


Ps: la mulți ani, Alexandra, my one and only cumnată :D

marți, noiembrie 10

Palme partea 8

Noi curvele ar trebui să fim solidare unele cu celelalte. Avem aceleași practici, obiceiuri, aptitudini. Avem sentimente. Și în general din cauza acelor sentimente suntem, cele mai multe dintre noi, numite curve. Sau, mai precis, din cauza a ce suntem în stare să facem pentru acele sentimente.
Eu aș face multe pentru a mă trezi lângă cineva în fiecare dimineața cu un „ce frumoasă ești când te trezești”, pentru a-mi auzi numele rostit de o voce masculină, pentru ca el să nu se uite la alta pentru a mă asigura că l-am lăsat așteptând mai mult....pentru a mă asigura că va veni să ceară mai mult. Mă vând ieftin.

M-aș afișa cu altul, doar ca să mă vadă și să realizeze că riscă să piardă ce are. Aș dormi goală lângă el, ca să nu-și poată scoate imaginea mea din minte toată ziua. Aș spune tuturor că îl țin sub papuc, doar ca să aibă impresia că e în stare să facă tot ce vreau eu și să îl lase în pace. Și astea sunt doar lucrurile pe care le pot spune.

Dacă n-am făcut mai nimic pentru/cu tine, înseamnă că nu aveam de ce. Nu te mai mira ca prostul, închide fereastra asta virtuală și dă-te cu capul de niște pereți reali.

Dar că tot veni vorba, tu ce ai face pentru ce?

sâmbătă, noiembrie 7

Ganduri de nimfeta plictisita

Daca as fi fost o prostituata (ca sa nu apelez la termenul curva pe motivul poate ca sunt...) i-as pune pe ei sa vina la mine. Nu m-as duce eu la ei ... in masina, la hotel. Nu mi-ar fi frica sa-i las sa ajunga in patul meu. Poate cu ocazia asta as sti exact cati mi-au trecut prin pat - la propriu.

Nu cred ca as avea un tarif ante-stabilit. Poate le-as cere onorariul abia la plecare, ca daune morale in cazul in care n-am fost satisfacuta sau ca un restul mi-l dai data viitoare. Poate si varsta ar conta in stabilirea sumei, si ora la care mi-au fost solicitate serviciile. Dimineata si noaptea mai scump, doar lucrez peste program! Clientilor fideli nu le voi face reduceri. Ba din contra, voi astepta flori, ciocolata, tigari sau cafea de la ei, avem un trecut impreuna.
Ar stii toti unde locuiesc,dar ar mai stii ca e imposibil sa ajunga la mine fara programare.

Acum imi voi infrana visele, imaginile vizuale si auditive.Din prea mult respect pentru cele care-si practica meseria cu succes ... in alte paturi decat ale lor.

vineri, noiembrie 6

Anti-Lolita

Anul acesta, fără un motiv anume, am hotărât să păstrez lucrurile pentru mine. Am devenit secretoasă. Asta a început de foarte devreme. Nu aveam încă nimic de ascuns, dar era ca și cum aș fi știut din instinct că în curând voi avea nevoie să disimulez și că îmi va trebui timp să mă perfecționez.

Emily Tanimuta, editura Nemira&co, 2007, traducerea din lb. franceză Ana Antonescu
(carte citită în câteva ore... mi-a plăcut )

PS: foarte ocupată sunt zilele astea ...

luni, noiembrie 2

Visul în care ne construiam o casă

Era un trafalet pe acolo, vopsea albă, niște camere înalte, câteva haine aruncate pe jos, prea puține pe noi... o saltea mare pe jos, nu avea ramă. Niște ferestre mari, dar nu știu ce decor era afară, nu contează.

Eram eu cu tine, erai și tu cu mine, eram noi. Și ne era bine, pentru că zâmbeam.

Nu vreau să ne trezim. Sau măcar ridică-te din pat fără a mă trezi pe mine, fără să mă miști. Lasă-mă dormind pe perna care îți păstrează parfumul, forma ...


Evanescence - Anywhere