O să ne cunoaștem într-un loc complet neutru, unde nu am mai fost până acum. Un bar, o cafenea. O librărie.
O să zâmbesc. O să-i zâmbesc. Așa cum tu nu o faci niciodată. La lumina unui bec care curând se va arde. O să-i zâmbesc cu un zâmbet care spune „Vorbește cu mine, nu o să te mușc. Și dacă o să o fac, o să îți placă!”. În ultima vreme, el nu te mai vede ca acum ceva vreme. Ești stresată, speriată că ai putea să-l pierzi, ai probleme la muncă și le aduci acasă. Ai uitat să fii sexi. Nu mai radiezi când îl vezi și te repezi la el în public. Într-o încăpere plină de lume, nu îi mai atragi atenția decât prin vulgaritate.
Nu e o persoană rea. Nici tu. Pur și simplu, totul este mai dificil acum și toată fericirea aia a voastră a dispărut.
Prima dată când mă va atinge, o să îmi ardă mâna, O să am un gol în stomac și apoi focul o să îmi urce în obraji care vor fi mai rumeni decât au fost ai tăi vreodată. Se va uita la mine și mă va trage după el în mulțime. Vom ieși afară și ne vom preface că nu s-a întâmplat nimic extraordinar.
Când vom purta prima conversație, la bar, în cafenea, în librărie sau pe gangul din Lipscani, el va fi uitat cum să vorbească cu o fată. Ceva ce îi era foarte natural, o limbă pe care o vorbea fluent, acum îi este dificil să articuleze.
Primul lucru la care se va gândi ești tu. Și e lese de înțeles de ce. Eu știu că exiști, desigur, dar asta este unul dintre motivele pentru care îl vreau cu atât mai mult. De fapt, cred că ăsta este singurul motiv pentru care acum îl vreau. Vom spune lucruri în dodii, vom lăsa multe să se subînțeleagă. O să roșesc. O să mă așez lângă el, după ce toate locurile vor fi ocupate, ca să mă asigur că trebuie să fiu cât mai aproape de el. O să mă așez și din greșeală o să pun mâna mea strângă peste mâna lui dreaptă iar la contact o voi retrage și apoi, câteva secunde, îmi voi frământa mâinile, roșind în continuare.
O să ne mai vedem întâmplător, atunci când prietenul nostru comun ne va invita în oraș. Eu cu el. El cu tine. Față în față, ca să îți pot analiza fiecare trăsătură și să încerc să îmi dau seama ce vede la tine. Tu nu vei bănui nimic, vei fi mult prea atentă la tine.
La mine nu vom putea să mergem. Așa că vom alege cel mai apropiat hotel. Totul va fi nou și excitant pentru amândoi. Aici nu sunt probleme, nu sunt certuri, nu sunt rufe întinse la uscat și nici pijamale. Telefoanele sunt lăsate să sune iar vecinii nu contează. Aici totul este plăcere și nimic nu are nicio poveste în afară de noi.
Prietenele mele se vor întreba de ce mereu aleg pe cineva care nu este potrivit. Le voi spune că nu știu, că nu înțeleg nici eu dar că este ceea ce trebuie să fac, există ceva în a te furișa, în a-l vedea că-și scoate verigheta la recepție, ceva care mă face să mă simt ciudat și bine în același timp. Știu că sunt secretul lui, un secret ce trebuie să rămână ascuns, dar încă mai există în capul meu gândul ăla că secretele sunt speciale și trebuiesc păstrate cu atenție. Nu știu. Poate pentru că știu că altfel nu ar merge, și sincer, nici nu mi-aș dori. Nici nu știu ce nume de familie are.
De îndată ce sexul nostru devine la fel de sporadic ca cel cu tine, de îndată ce deschide subiectul despre o relație sau despre tine, voi pleca. Voi găsi o scuză bună și voi pleca. Iar el, ca un bărbat care se simte trădat, se va întoarce la tine și la monotonia voastră.
Va crede în continuare că mereu am sperat să te părăsească pentru mine, dar eu am știut de la început că nu o va face. Niciodată ei nu fac asta. Îi ești ca o mamă, în multe feluri, și cu siguranță într-o zi vei fi și mama copiilor lui.
Deși nu ai confirmarea, vei știi mereu că te-a înșelat, niciodată cu cine. Vei crede că a făcut-o pentru că tu nu îi erai de ajuns. Nu e adevărat. Te-a înșelat pentru că este genul de bărbat care înșeală, iar eu am acceptat pentru că îmi place genul ăsta de bărbat. Până și faptul că sunt extrem de previzibili este foarte incitant și excitant. Un bărbat decent, crezi tu, ar fi stat cu tine în momentele în care ți-era greu și ți-ar fi fost fidel indiferent de cât de mult l-aș fi întărâtat eu.
Ți-ar fi mai bine fără el.
O să mă culc cu soțul tău amintindu-i de ceea ce nu mai poate avea cu tine, și o să-l pierd arătându-i că după primele câteva dăți, după căldura pe care corpul meu o emana prima în prima noapte, după privirea care îl întărâta la început, sunt exact ca tine. Sunt o femeie care poate să devină rece și care poate să arate neîngrijit dimineața, o femeie căreia îi place că iasă și să se simtă observată de bărbații din jur și care se ceartă cu mama ei la telefon. O să mă culc cu el zeiță și o să mă trezesc într-o dimineață că-l pierd ca simplu muritor de rând, pentru că trebuie să plec iară la Paris, cu ultimul zbor.
La micul dejun vreau să am de unde alege. Mai ales dacă în țara sau regiunea respectivă există ceva tipic. Doar în Paris mă pot sătura cu un croissant și un pain au chocolat, o cafea neagră și un suc de portocale. În alte orașe am nevoie de mai mult.
