Mă gândesc la pensionare, la ce pensie voi avea peste (oare câți) ani. Îmi imaginez cum voi arăta, cum voi merge, cum voi vorbi, unde voi locui și, cel mai probabil, ce amant tinerel voi avea.
După o săptămână în care tot ce am făcut a fost să dorm, mulțumesc Mydocalm, mi-am dat seama, a țâșpea oară, că am mai tot ce îmi doresc (mai puțin perechea aia de pantofi, dar și când oi găsi-o)!
Văd piese de treatru, văd balet, văd baruri noi și văd feluri de mâncare felurite. Filme și seriale. Balerini, bluze, lenjerie intimă de genul „ia-mă pe nepregătite”, culori de ojă, genți. Și tot ce văd îmi iau.
Sunt independentă financiar, nu datorez nimic nimănui, plătesc facturile a doua zi după recepția lor și, din nou, dorm bine noaptea. În mare parte datorită Mydocalm. Primesc prime de recunoaștere a meritelor, telefoane și mesaje de la colegiii de muncă ce-mi doresc însănătoșire grabnică, primesc invitații și laude.
Beau sucuri naturale, mănânc cereale integrale dimineața, sau pâine prăjită cu dulceață de la mama, îmi gătesc ce vreau, când am timp, mănânc la ore aproape fixe, nu fumez, beau câte un pahar de vin roșu seara, uneori, când nu iau Mydocalm.
Iar dacă nu aș vedea, fizic, pe cineva, nu aș avea nevoie decât de mine. Aș vrea să mulțumesc, în primul rând, mie, pentru că mereu mi-am fost alături. Și în al doilea rând, mie, pentru că am știut mereu să mă ascult.
skip to main |
skip to sidebar
