Te știu de undeva

Te știu din vedere, semeni cu cineva pe care am iubit demult. Mă uit la tine, te aud spunându-mi „Bună” și parcă și vocea-ți seamănă. Nu ești la fel, dar aduci cumva cu el.
Mă uit la ochi și simt cum mă pierd - la fel ca atunci. Și mă întreb unde ai rămas, cine ești și mai ales cum ai ajuns așa?
Ascult melodia asta de câteva zile, de când stăteam pe holul facultății și te-am văzut trecând dar te-am ignorat, luni seară. Sau poate de marți, când am urcat scările în fugă, și, la același etaj ca acum o lună, săteai așteptând... nu știu ce așteptări mai ai acum...
Semeni cu cineva. Și mă uit în oglindă și îmi pun întrebarea - tu cum mă vezi acum? Îți amintești de mine?

La sud de graniță, la vest de soare

- Mi se pare normal să te gândești cum să cheltuiești banii, am zis. Am dat drumul mâinii și în clipa aceea am avut impresia că plutesc undeva departe. Când te gândești numai la cum să faci bani, am continuat eu, te schimbi treptat în rău și brusc îți dai seama că de fapt nu mai ești tu.
- Dar nu știi cât este  de groaznic să nu fii în stare să creezi nimic. 
[...]
- Te referi la sentimente?
- Da, poate. Totul dispare într-o bună zi. Nu știu până când o să reziste barul ăsta, de exemplu. Gusturile oamenilor se mai schimbă, înrăutățirea situației economice ar putea face ca barul ăsta să dispară cât ai zice pește. Au pățit-o și alții și nu e greu deloc. Obiectele cu formă definită dispar oricum într-o bună zi, dar anumite sentimente nu ne părăsesc niciodată.
- Nu crezi că unele sentimente sunt dureroase tocmai pentru că nu ne părăsesc ?

~Haruki Murakami

Cafea și țigări

ce faci atunci când nu distanța este problema, ci proximitatea?

Michelle Featherstone - Coffee & cigarettes

moment Yann Tiersen - 2

 Yann Tiersen - ''Le Jour D'Avant''
   

DE CE SĂ NU AMESTECI MUZICA DE CALITATE CU RELAȚIILE AMOROASE?

1. peste ceva vreme, fie că vrei sau nu, vei ajunge să urăști melodia aia de la Meatloaf - I would do anything for love. Vorba melodiei - don t do that! 
2. la un moment dat sau altul, vei ajunge să te gândești că nu aveți „melodia voastră”. Și din toate o să faci „melodia voastră”. Cu toate că nu vă reprezintă, nici ca indivizi, nici ca întreg. Și, crede-mă, chiar știu ce zic atunci când spun că It's my life a lui Bon Jovi nu este o melodie de cuplu.
3. așa, așa! alege cea mai în vogă melodie. Știi cum se zice și despre nume - pregătește un destin. Iar melodiile de sezon sunt rapid înlocuite. Slavă cerului.
4. de ce vrei să suferi? de ce ai ales să-i atribui o melodie de-a trupei tale favorite? n-o să urăști melodia, ci trupa, cu totul. Eu încă nu urăsc Byron, dar pe la concerte n-am mai dat și nici nu i-am mai ascultat...
5. nu! nu! nu! nu te gândi pe ce melodie o să dansați prima dată ca domnul și doamna Xulescu!!
6. o să vină ea și clipa în care el o să asculte melodia de la Eamon. Scuze pentru franchețe. Sau nu!

moment Yann Tiersen

Yann Tiersen - A Quai
   

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, poate acum, când aș asculta melodia asta, nu m-aș gândi la un personaj blond, cărlionțat și cu ochii albaștrii.
E ceva în legătură cu aceste caracteristici care te fac să-ți pierzi mințile, să-ți iei câmpii - de bună voie. Îmi amintesc cum fugeam prin ploaie, îmi amintesc cum mă prindea din urmă fiindu-mi, fizic, superior. Îmi amintesc cum fugeam de el pe holuri. Și nu o să uit momentul de acum o săptămână, când cineva aproape identic s-a oprit lângă mine și mi-a zâmbit. 2 minute. După ce am analizat fiecare detaliu al necunoscutului care mă fixa din spatele unei perechi de ochelari fumurii, mi-am dat seama că încă-i cunosc trăsăturile. Încă pot recunoaște alunițe. Încă mă gândesc.

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, acum n-aș avea o cutie în care stau numerotate jurnale din liceu sau generală, în care îmi turnam zilnic iubirea pentru un DJ care lucra pentru tata (la fiecare două săptămâni altul) sau admirația infinită pentru Eminem (!!!). Scrise în culori, în coduri, în limbi străine. Scrise la durere, în momentele în care mă simțeam singură, în care mă simțeam în siguranță. Ascunse foarte bine, cu sisteme de închidere sofisticate, realizate de mine însămi. Caiete mari, caiete mici, cu foaie velină sau de matematică, cu foi dictando sau parfumate. Nu conta, atâta timp cât îmi așterneam acolo gândurile.

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, acum n-aș avea cicatrici. De la pisici, de la cățăratul în copaci, de la accidente în bucătărie sau alte accidente. Poate nu mi-aș fi fisurat genunchii... nici gâtul... nici nu mi-aș fi tasat coloana în două locuri. Și poate m-aș fi învățat minte și nu aș fi ajuns să-mi rup nici clavicula.

Dar n-am fost niciodată chibzuită și sunt împăcată cu mine așa.

Mâine

Palme, partea 17

doar pentru că unii s-au schimbat, nu înseamnă că și eu ar trebui să o fac.

eu o să fiu în continuare fata cu vise prea colorate, cu speranțe prea mari, cu planuri prea minuțios realizate.

eu o să fiu cea care o să reușească de una singură, pentru că cei din jur doar te trag la fund și te mai ridică, de păr, să iei o gură de aer proaspăt și să te mai roage ceva.

eu o să fiu cea care chiar se bucură de primăvară, care chiar știe să aprecieze ce are, care știe să-și ceară scuze, indiferent de cât de târziu aș face-o. eu sunt cea care poate să accepte că ceilalți nu sunt perfecți.

 tu ești acel personaj care nu înțelege că o relație, de orice fel, trebuie hrănită din ambele părți, tu nu poți trece peste mărunțișuri for the greater good.

eu sunt, poate, în ochii tăi, o țestoasă - mă mișc lent, dar voi trece înaintea ta linia de sosire. Iar eu, măcar, când am o problemă nu mă ascund cu capul în nisip și sper ca, până o să ridic privirea, furtuna să fi trecut.

Curtain Falls

Dacă voi nu mă vreţi, nici eu nu vă mai vreau!

Muritor de rând şi eu, am avut un scop .

Însă ce sens are să scriu, când cei vizaţi nu ştiu de blog? Sau, după caz, nu le mai pasă că exist(ă).

Blogul ăsta a fost într-o vreme un boboc de trandafir portocaliu. L-am udat şi m-am îngrijit de el. A crescut şi-a devenit o tufă plină de boboci, care miroseau, la fel ca trandafirul din grădina bunicii, a zmeură. A venit toamna şi s-a scuturat. A venit iarna şi-a îngheţat, l-am lăsat afară, expus la factorii de mediu. Înainte să plec din ţară, am uitat să-l protejez. Şi-a murit. Blogul ăsta sunt eu.

La revedere!

A-HA - Forever Not Yours
   

Trecătorii

Oamenii de pe stradă nu ştiu cine eşti, nu ştiu cum eşti. Nici nu vor să ştie.

Pe oamenii de pe stradă îi poţi citi relativ uşor - grijile, tristeţile, supărările, bucuriile şi datoriile către stat sau bănci se văd pe fruntea lor sau în colţurile gurii care stau, predominant, în jos.

Treci pe lângă ei şi încerci să te convingi că poate situaţia ta nu e nimic în comparaţie cu a lor. Aşa suntem noi, oamenii, ne tragem seva din nefericirea altora.

In pat cu dusmanul

Gravitație

Ține-mă la suprafață fără a mă atinge!

ce nevoie mai ai?

Nu te pot ucide din priviri, dar te vreau mort..

Am fost îndotdeauna cea care îi face să-și dea seama ce vor de la viață. Dar niciodată cea cu care au ales să facă pasul.
Am acel ceva - îi inspir să facă fapte eroice și romantice, să se arunce de pe pod de dragoste, să cumpere inele, să își dorească relații stabile și serioase, să creadă în copilul din ei. Și apoi ei dispar și-i găsesc un pic mai târziu în alte brațe, de unde-mi mulțumesc zâmbind că i-am învățat ce înseamnă iubirea și-mi fac cu mâna spulberându-se ca un vis frumos dimineața când sună ceasul și trebuie să pleci la muncă, în Drumul Taberei și tu stai în Pantelimon. Comuna Pantelimon!

De ce? Pentru că l-am văzut, după doi ani și ceva liniștiți, prea liniștiți, fără multe peripeții emoționale ca atunci...
și atunci era cam așa :

de la capăt

Lumea deja pleacă. Petrecerile de „la revedere” nu-și au sensul, pentru că nu va exista, în 99,9% dintre cazuri, o revedere. Vigo e gol, dar în același timp plin de oameni triști. Iar aeroportul și stația de autobuz sunt pline de oameni și mai triști.
tu vas me manquer, banane!

Kingston

De altfel un loc simpatic, cel puțin, Kingston, situat în Calle Churuca, aka erasmus Disneyland, este unul dintre cluburile din Vigo în care mergi, ca om normal ce ești, doar atomizat. De ce?

• pentru că eu personal cred că ești dat afară dacă cineva te prinde că NU fumezi... ceva, orice!
• pentru că „albii” încearcă „să-i facă” pe negrii sau pe mulatrii pe ringul de dans și sunt penibili;
• pentru că la 4 a.m. începe să dispară mirosul de tutun, fiind înlocuit cu cel de iarbă sau alte „condimente”;
• pentru că toaleta fetelor este plină mereu de băieți;
• pentru că 2 din 3 persoane au cel puțin 3 pierce-uri la vedere și măcar un tatuaj;
• pentru că 1 din 3 este negru și încearcă să agațe fete bete;
• pentru că 1 din 3 are dread-uri;
• pentru că 1 din 3 are frizură complet sărită de pe fix și culori de păr cum numai când aveai 3 ani desenai în cărticica ta de colorat;

Spania, până acum o săptămână locul în care puteai fuma/rula orice oriunde, a adoptat în final legea fumatului în spațiile publice, însă Kingston pare din altă lume.

Muzica, în schimb, este foarte bună!

of!

Cine ma salveaza?

VDM

(link primit de la...cineva...)

unul

Unul dintre noi face mereu asta. Cine, oare?

Ferry Corsten - Holding On
 

În seara asta

Seara asta are ceva special. Luna asta are ceva și mai special, a început prea bine și am impresia că o să se termine și mai bine.

Proverbe

Anumite lucruri sunt minunate fie pentru că sunt noi, fie pentru că sunt într-adevăr bune. Dar de cele mai multe ori pentru că nu le ai.

Cel mai urât este atunci când ți se permite să vezi că nu ai ceea ce vrei, că nu poți avea ceea ce vrei - pentru că tu ai renunțat le ele, pe motiv că nu sunt suficient de bune.

Trebuie să fie adevărat ce se spune - One man's meat is another man's poison.

Athlete - Wires