Pe rând, vă rog

„Întrebările obișnuite sunt : De ce scrii? De ce scrii așa? Vrei să îți influențezi cititorii? Și dacă da, în ce fel? Ce rol au poveștile tale? Ștergi și corectezi tot timpul ceea ce așterni pe hârtie, sau ești un scriitor inspirat? Cum este să fii un scriitor renumit și cum îți afectează asta familia? De ce vezi aproape întotdeauna numai latura negativă a lucrurilor? Ce părere ai despre alți scriitori, cine te influențează și pe cine nu poți suporta? Și, apropo, cum te definești? Cum le răspunzi celor care te contestă, cum te simți când se întâmplă acest lucru? Cât de tare de afectează asemenea atacuri? Scrii de mână sau la calculator? Cam cât câștigi de pe urma unei cărți? Inventezi poveștile pe care le scrii, sau te inspiri din viața de zi cu zi? Ce crede fosta ta soție despre personajele feminine din cărțile tale? De ce ți-ai părăsit și prima și a doua soție? Ai un program de scris, sau scrii numai când ai inspirație? Ești un scriitor angajat? Dacă da, ce cauze susții? Poveștile tale sunt autobiografice sau rodul imaginației tale? Și lucrul cel mai important dintre toate, artist fiind, cum se face că viața ta nu este agitată? Am putea spune că este destul de monotonă. Sau poate că există încă o mulțime de lucruri pe care nu le cunoaștem despre tine? Cum se face un scriitor, un artist ca tine, are o slujbă de contabil? E doar un mijloc de a-ți câștiga existența? Și, spune-mi, contabilitatea nu alungă muza? Sau poate că dispui și de alte mijloace de trai, mai puțin licite? Poate ne dai și nouă câteva sfaturi în acest sens? Și poate ne zici și nouă, te rugăm, pe scurt și în cuvintele tale, ce anume ai vrut să spui în ultima carte?”

~ Amos Oz, Rime despre viață și moarte

între oglinzi

Cine știe, poate am făcut rău că m-am apucat de scris, căci nu izbutești să exprimi decât o foarte mică parte din ceea ce se petrece în sufletul tău. Gândurile tale, chiar și cele josnice, sunt mai profunde atâta timp cât le păstrezi pentru tine. Îndată ce încerci să le formulezi, par mai ridicole și mai necinstite decât sunt în fond. Mi s-a spus că numai ticăloșilor li se întâmplă contrariul. Lor le vine ușor să mintă în toate împrejurările; eu însă mă străduiesc să aștern pe hârtie întregul adevăr, ceea ce e teribil de greu!

~ Fiodor Dostoievski

Doar al meu

Blogul ăsta este al eu, oricine aș fi eu, oricum aș fi eu. Și uneori este și despre mine. Cel mai adesea este despre alții, despre cine mi-aș dori să fiu sau despre ceea ce am fost.

Blogul ăsta al meu a fost deschis de partea din mine care avea curaj să spună ceva, să spună tot. Dar cealaltă parte din mine, cea care știe că eu ar trebui să tac, să nu scriu, să nu fac nimic care m-ar putea compromite, îl cenzurează și-l face impenetrabil, impermeabil și foarte des... inflamabil.

Eu, oricine aș fi, sunt stăpâna blogului, sunt autoarea unor povești inspirate din fapte reale sau a unor fapte reale inspirate din povești. Nu mă interesează câți îl citesc, mai mult cine îl citește, și când aflu că din ce în ce mai mulți (mai ales dintre cei care mă știu) o fac, nu mai scriu o vreme. Nu despre mine, nu despre alții, nu despre ce mi-aș dori să fiu sau ce am fost. Refulez, las timpul să treacă și apoi revin, răbufnesc.

Opriți-vă! Blogul ăsta nu este al vostru! De ce vă interesează ce scriu? De ce încercați să vă găsiți printre nu-știu-care rânduri? De ce nu vă mulțumiți doar cu lectura traumelor unui om ca voi? De ce țineți morțiș să-mi închid blogul sau să fac altul de care să nu aflați în veci? De ce vreți să-mi atrageți atenția că știți de el și că-l citiți? De ce sunteți sadici?
Vă temeți că aș putea scrie de voi ceva și vor afla alții? Pot s-o fac! Pot să vă fac să nu mai intrați pe blogul meu, pot să vă fac să mă urâți! Încă puțin... și măcar atunci voi fi liniștită, știind că nu vă mai pasă, că nu mai dați prin sala mea de oglinzi.

Încetați să faceți din sala în care mă pot vedea cum sunt în realitate o sală de interogare, eu între oglinzi și voi în spatele unor geamuri care vă permit să mă studiați!

citește-mi blogul

Citește-mi blogul, dar nu te aștepta să îți explic ce am scris. Citește și taci, încearcă să înțelegi, și dacă după 5 minute n-ai prins ideea, las-o moartă, treci la alt blog și nu mai intra pe al meu.

Citește-mi-l, dar nu râde, pentru că nu înțelegi, nu știi, nu cunoști. Nu-ți bate joc de gândurile unui om, oricare ar fi el, pentru că fiecare are dreptul la o părere. Iar dacă tu râzi de mine, am și eu dreptul la părerea mea - ești un prost! Și voi râde, la rândul meu, de ignoranța ta.

Citește-mi blogul, dar nu te aștepta să purtăm conversații pe tema postărilor mele, pentru că ăsta e un blog inspirat din fapte reale. Iar tu, pe cât de real ai fi, nu faci parte din realitatea mea de zi cu zi.

Despre cum să scrii pe blog

Nu sunt scriitoare, nu vreau să fiu. Sunt pur și simplu om care ține blog. Și care nici nu știe de ce.
Am auzit, jur că din greșeală, o discuție despre bloguri. Persoanele acelea nu știau cum și ce să scrie pe blog. Știau doar că au unul și nu prea știe lumea de el. Părerea mea este că, dacă vrei ca blogul să îți fie citit, comentat, băgat în blogroll și înscris în concursuri urbane sau suburbane, trebuie să urmezi pașii de mai jos.

• scrie ce crezi că vrea lumea să citească
• citește blogurile cele populare și scrie-ți postările ca răspuns la alea de pe acolo
• pupă în fund oameni care au experiență, poate poate te citește și pe tine și îți dă un like, ajungi și pe facebook dacă ai baftă
• scrie chestii abstracte, lumii nu-i pasă ce ai făcut tu, că suferi și cu atât mai puțin că ești fericit

Dacă, totuși, ești ca mine, și ai blog pentru că îți place să scrii, pentru că ți-e frică să lucrezi în domeniu, pentru că nici nu vrei să ajungi să lucrezi în domeniu etc., cel mai bine este să pui pe blog ce vrei tu. Să scrii ce-ți trece prin minte, să scrii de plăcere. Pentru că „blogosfera” (mai nou vechi există așa ceva, ferească!!) nu se interesează de tine. Și în plus este plină de alți scriitorași viteji a căror valoare este de nivelul Gropii Marianelor.
Eu nu vreau în blogroll, nu vreau „să mă citească” nimeni. Vreau doar să am o pagină colorată, undeva pe net, și să mă pot plimba în trecut cu un simplu click. Pentru că jurnalele s-au demodat.

Diverse

Am vrut să scriu pe blog despre faptul că s-a terminat facultatea și că habar nu am ce urmează să fac cu viața mea. Că mi-aș dori să am o meserie la care să excelez și o carieră din care să mă retrag peste zeci de ani.

Am vrut să scriu și despre faptul că a fost ziua mea și, în prag de licență, am făcut cel mai nesăbuit lucru - am plecat la mare (ale nabii ultraviolete, acum trebuia să am o piele „sărutată de soare” nu arsă).

Mă gândeam că aș putea scrie despre faptul că unii pur și simplu nu merită atenție.

M-am mai gândit și la faptul că am încercat să-i găsesc scuze că nu m-a contactat de ziua mea - am renunțat la numărul de vodafone pe care îl aveam din clasa a 9-a și am rămas doar cu cosmote-ul pe care îl am dintr-a 11-a, dar pe care el nu l-a știut niciodată. Dar de ce să-și mai amintească de mine? Când are pe altcineva...

Vroiam să menționez cât de dor îmi este să am un animal de companie și de cât ajutor mi-a fost Luna în liceu. Pentru că animalele de companie sunt cei mai buni prieteni, nu spun secretele tale altora. Și eu am multe, multe secrete.

Am visat că un alt el mi-a citit, după multă multă vreme blogul și a văzut că încă îmi mai pasă. Și a făcut o criză. așa cum făcea și pe atunci. Nu-i convenea nimic din ce scriam și eu cu atât mai mult vroiam să scriu despre el.

Am visat multe în ultima vreme, dar nu am umplut blogul cu ele. N-am umplut nici cu ceea ce chiar se întâmplă. Și am sperat că, dacă-i șterg adresa din favorite, poate uită că-l am. Dar n-a uitat. Cum ar putea să uite? Nici eu nu uit de niciuna pe care a sărutat-o și ori de câte ori văd pe cineva pe stradă care i-ar semăna, mă gândesc cum aș reacționa dacă într-adevăr am face cunoștință. Dar nici despre asta nu am vrut să scriu. M-ar face să par ... nesigură și poate disperată.

Și cel mai mult m-a amuzat când am primit un comentariu acum ceva vreme în care cineva îmi spunea că-mi apreciază blogul. Eu nu mi-l apreciez. Și partea amuzantă a venit în momentul în care mi-am dat seama cine era persoana și... Sper că nu știe că-i blogul meu.
S-au petrecut multe, și de cele mai multe nu vreau să scriu. Aș putea să vorbesc ore în șir, dar nu mai vreau să scriu. Nu după ce mi-am tocit degetele pentru licență...

Primăvara

Primăvara apar florile. Și alergiile. Și bloguri noi.

Oglindă, oglinjoară,
ce-i cu ecoul ăsta-n sală?

Curtain Falls

Dacă voi nu mă vreţi, nici eu nu vă mai vreau!

Muritor de rând şi eu, am avut un scop .

Însă ce sens are să scriu, când cei vizaţi nu ştiu de blog? Sau, după caz, nu le mai pasă că exist(ă).

Blogul ăsta a fost într-o vreme un boboc de trandafir portocaliu. L-am udat şi m-am îngrijit de el. A crescut şi-a devenit o tufă plină de boboci, care miroseau, la fel ca trandafirul din grădina bunicii, a zmeură. A venit toamna şi s-a scuturat. A venit iarna şi-a îngheţat, l-am lăsat afară, expus la factorii de mediu. Înainte să plec din ţară, am uitat să-l protejez. Şi-a murit. Blogul ăsta sunt eu.

La revedere!

A-HA - Forever Not Yours
   

de azi

de azi nu mai acceptăm comentarii. Gata cu convenția socială care cere să flatăm aiurea în tramvai lumea, să pupăm nișe funduri mari și urâte doar ca să ce? Să nu fie și fundul nostru pupat la rândul lui?
nu, mulțumesc! pentru orice reclamație, sugestie, urare de bine, folosim off-topic...

Recensământ, partea 2

Un an jumătate de la primul și unicul recensământ făcut aici în sală. de atunci s-au schimbat multe (cam toate)

• 11a.m. (17) - dreptul unei fete de a avea o ispită, reală sau (după cum a devenit) imaginară, placebo...
• Citate (16) - n-am evoluat prea mult cu lectura
• Conversand (11) - asta a fost realizată din altele
• Deja Vu (16) - veni, vidi, niciodată vici
• Despre Ei (40) - daaa, încă-i bârfesc...
• Diverse (62) - o dau rău în diverse
• Fleur Bleue (28) - e de fapt un termen în franceză care n-are a face cu florile. 1.000 puncte celui care își dă seama care-i treaba cu categoria asta, eu încă n-am reușit.
• Gimnastica emotionala (78) - încep și eu să-mi fac griji
• Leapsa (13) - evoluez, socializez..
• Masturbare cerebrala (56) - cu un orgasm pe măsură. Euforie de moment, orgie semantică, degringoladă lexicală. Și atât.
• muzica (59) - încerc să vă influențez preferințele muzicale, dar altfel n-aș fi eu.
• Passe compose (23) - trecutul nici mort nu vrea să moară
• pirouette (13) - nu înțeleg de ce am simțit nevoie să fac o categorie specială pentru a-mi justifica blogul. Și nu înțeleg de ce se tot adună postări aici...
• Recenzie (5) - ar avea relevanță dacă aș scrie despre cluburile din Vigo?
• Red Coffee (28) - a apărut mai târziu, a rămas aici. Explozie de cofeină pură, încă-mi face inima să bată și corpul să-mi tremure.
• Revoltata (25) - self-explanatory
• Scrisoare (3) - o să continue...
• Studenție (35) - cât o să mai continue?

discleimăr

(titlul e pus așa, am văzut că dă bine ș-am zis și eu să atrag cititori, de când cu statisticile lui Bogăr)

Cineva mi-a zis acum vreo 2 zile că nu m-am mai ocupat de blog. Sau, am înțeles eu după ce m-am chinuit un pic să mă pun la mintea sa, că nu prea am dat „comenturi”, nici înapoi la „commul său”, nici la postările sale. Și eu care m-am îngrijit de blogulețul meu ca de fratele-mi mai mic. Pur și simplu am avut o perioadă nefastă (îi zice criză financiară) și blablabla, dar acum am reluat activitatea internautică. Oricum, fără prea multă dare ... de gard, avem aici pe blog reguli - gen nu se face schimb de link și cam primesc din ăstea și mai e aia cu nu pune botul dacă eu nu comentez.

PS: v-am zis vreodată că eu n-am frați?

Alfabetul

Cum mi-a ajuns blogul cunoscut de ... cunoscuți?

Nu pot să scriu fără să mă gândesc oare ce va crede A, dacă B iar o să aibă impresia că am scris despre el, dacă C se va supăra gândindu-se că am scris despre D, dacă E va citi vreodată sau dacă F știe de blog pentru că nu i-ar plăcea să citească aici despre G. H știe de blog și așa a ajuns și I să-l citească. E drept că lui J eu i-am spus de el, dar după cum a zis și K, nu trebuia să pun poza mea într-o postare, că așa și-a dat seama și L că al meu este.

Nu pot să scriu despre sărutul cu M pentru că N l-ar recunoaște și iar spune lui O care ar fi profund dezamăgită că P a părăsit-o pentru una ca mine. Lui Q i-am restricționat accesul la blog, pentru că niciodată nu a fost de acord cu ce am scris, i se părea o prostie, nu ca lui R care vedea în asta o poartă deschisă către mine.

Ce părere ar avea S când ar afla că nu sunt așa de puternică precum las să se vadă când suntem față în față. I-ar spune lui T? Asta ar însemna că află și U iar autoritatea mea in fața lor s-ar diminua.

V, X, și Y mă susțin. Însă lui Z nu îi prea convine acest lucru.

Chiar am nevoie de un alfabet de griji? De ce nu pot să fiu EU? Pe litere, și fiecare literă să-și aibă autonomia....

în oglindă

Nu am avut niciodată un loc al meu, am avut doar o cameră și un pat sub care mă ascundeam. Des.
Eu sunt Alexandra și i-am permis Ilanei să îmi folosească anumite amintiri, chipul și corpul. Suntem două care trăiesc printr-una singură.
Când sunt întrebată de ce nu zâmbesc îmi amintesc involuntar tot ce s-a întâmplat, din păcate am o memorie foarte bună. Eu nu dau palme, eu primesc.

Drum sub clar de lună

Mă rog de acela care va găsi aceste pagini să aibă puțină bunăvoință. Aceasta nu este povestea vieții mele. Știința de a scrie mi-a fost refuzată. Aici am înregistrat doar cioburile unor amintiri, aparent fără legătură. Unele arată la fel de strălucitoare și distincte ca niște mărgele înșirate pe ață. Altele, îndepărtate și stranii, par niște crâmpeie de vis, cu spații goale și negre - focuri fermecate, cu străluciri tăcute, rubinii, într-o nemărginită singurătate.

PS: ce face puțin alcool din om...

Justificare

11a.m. nu mai este de mult o perioadă.
11a.m. este o stare.

Câteodată eu sunt ele

Și câteodată eu sunt EU însămi...

Planuri

Anul acesta

• nu mai vorbesc prostii;
• nu mai fac aluzii la anumite chestii (prietenii știu la ce);
• nu mai vorbeșc așa mult și mai ales neîntrebată;
• o să iau în continuare bursă;
• o să dorm noaptea;
• o să merg chiar mai rar (dacă e posibil asta) acasă;
• n-o să mai fiu așa răutăcioasă, sau cel puțin nu o să mă exteriorizez....
• n-o să accept nicio cerere în căsătorie. Am zis!
• n-o să mai ascult câte o singură melodie zile întregi (cum a fost cu Selfish Jean, Dead memories, War, Urban violent, the lost Song, Snuff etc);
• o să ascult muzică cu căști, nu cu subwoofer cum o fac de obicei;
• fac rost și mă apuc de citit bibliografia pentru master în... Nu vă zic, că poate nu se adeverește...
• Îmi fac curățenie în laptop și îmi fac o copie a tot ce am etc

Dacă mi-am propus chestia asta după revelion e valabilă? Nu?! Așa mă gândeam și eu...

(alt) Aviz amatorilor

Ce citiți aici, de fapt nu citiți aici! Pentru că ce scriu nu ie! IE saiăns ficșăn. E masturbare cerebrală, cu un orgasm pe măsură.

Un plan malefic de-al meu e să vă fac pe voi să credeți că sunt o persoană sensibilă, eventual îndurerată după niște relații care m-au dus în pragul depresiei. Probabil mă credeți și vreo grăsană plină de bube și păr pe picioare. Pe când eu sunt slăbuță, înăltuță, bine proporționată, cu tenul ca de mătase, și într-o relație fructuoasă (doar că nu o să zic cu cine, să creadă fiecare dintre ei că despre el e vorba; muahaha!)

(sunt sub influența aerului de Ungaria, nu luați în seamă această postare, de fapt n-am vrut să mă deconspir, sunt într-adevăr un monstru nașparliu, cu părul slinos, întrebați-l p-ăsta, el știe)

Răspunde, te rog

Tu, cel care îmi citești blogul, cel care mă ai în blogroll sau nu, spune-mi, te rog, de ce o faci! Eu una nu mi-aș citi blogul. E plin de prostii sentimentale (recunosc, vinovată!!), de accese de furie pe alocuri si de melodii pe care mi-aș dori să le asculți. Nu e nimic „deștept” pe aici, nici măcar eu :)

„Scrieți, băieți scrieți orice, numai scrieți!”, tare sunt curioasă...

în timp ce îmi dai un posibil răspuns la întrebare, ascultă melodia. (vezi, o fac din nou)

recensamant

Reactualizez postarea. Am decis să aplic mai multe etichete, reduceam ceea ce am scris la prea puține idei principale.

Citate (7)
Colectiile mele (1)
Despre Ei (20)
Diverse (23)
Déjà Vu (1)
film (4)
Gimnastica emotionala (35)
Imagine (17)
Joc de cuvinte (4)
Leapsa (3)
lipsa de ocupatie (16)
melodie (20)
Passé composé (8)
Vise si culori (10)

De aici reies următoarele :

• în ultimul timp m-a preocupat prea puțin lectura
• am promis că o să motivez colecțiile mele și n-am dus la bun sfârșit , încă !
• Scriu despre ei, chiar dacă ei nu știu/nu se prind. Chiar dacă nu le pasă :)
• am diverse activități cerebrale și nu numai...
• trec prin situații cu totul și cu totul noi pentru mine (postare nepublicată)
• niciun film nu mă mai satisface
• devin prea implicată în ceea ce scriu aici
• obișnuiam să atașez imagini care să mă ajute la conturarea unui tablou pe marginea ideilor mele
• ar trebui să mă joc mai mult ... chiar și cu cuvintele :) - dacă vă întrebați unde este cea de-a patra postare din categoria asta...Nici pe asta nu am făcut-o publică. Și nici nu cred că o voi face. Dar ea există :D
• „viața mea ca blogger-iță” nu e cine știe ce. Nu mă implic în activități „sociale”. :))
• mă cam plictisesc câteodată și scriu prostii
• găsesc o melodie pentru fiecare eveniment (în general)
• trecutul e mort!
• îmi place să Visez în culori! (N-o să uit niciodată reacția pe care au avut-o când am filmat prezentarea aia, it felt so good :D . Asta era așa, pentru cunoscători... )

Ps: cu asta se fac 24. De trei ori 'URA!' pentru (că o dau din ce în ce mai des în) Diverse.