... sau despre cum sa iti faci rau singur

Se ia una bucata telefon.

se scrie un mesaj; se ezita trimiterea lui

se trimite, pana la urma

se asteapta raspunsul, care se dovedeste a fi afirmativ

se asteapta 'livrarea'

se ia in primire

se baga in ghizdan, cu multa parere de rau (cine te-a pus sa ceri?)

se ajunge acasa, si se arunca ghiozdanul in vreun colt al camerei, pedepsind astfel 'coletul' primit

se asteapta seara; se scoate CARTEA din ghizdan, pentru ca este o carte acolo... (doar seara se poate scoate cartea, pentru a evita soarele si in consecinta constatarea obiectului)

se aseza cititorul in varful patului, cat mai imbufnat , desi nu isi da seama de motiv, deocamdata

se deschide cartea si se citeste poezia de pe prima pagina, apoi primele randuri

apoi se frunzareste, mirosind... inspirand aerul... rememorand cat mai multe legate de acel miros, de acea otrava.

se minuneaza de faptul ca mirosul scade in intensitate, dar ca ar putea fi recunoascut oricand, oriunde, oricum

se incepe lectura, se recunosc personajele treptat

se continua cititul pana cand anumite pasaje par cunoscute, si se observa ca au fost candva subliniate.

se imagineaza cine ar fi putut sterge creionul cu care ai subliniat si care ar fi fost motivul( nu i-a placut pasajul, sau era prea dureros sa fie evidentiat?)

se reflecta asupra motivelor pentru care ai ales la acea vreme tocmai acel pasaj

se intreaba retoric daca acum ar mai avea inteles...

se realizeaza ca NU

se trage o palma - sie insusi

se inchide cartea

se redeschise si se reia lectura

se ajunge la alt pasaj anterior subliniat, actualmente sters... si se banuieste ca totul s-a dus

se inchide cartea, se deschise geamul, se incearca aruncarea cartii , dar se aduce aminte ca nu e a ta

se revine in varful patului cat mai suparat pe viata si se deschide cartea.

se observa un pasaj, care nu a mai fost subliniat; se subliniaza...

si se incearca inchipuirea motivului pentru care atunci nu l-ai observat...