ultima zi

And they were right , right from the start.
Melodii ascultate pana la refuzul winamp-ului de a le mai reda( gen QUOTE ,ALL OF THIS, Separate ways si altele).
Telefonul inchis majoritatea timpului, fara ca cineva sa isi dea seama.
Singuratatea care imi era cea mai buna prietena ma tradeaza. Era mereu cu mine in sensul pozitiv al cuvantului (a se citi intimitate), acum este doar un factor de stres, imi da senzatia de claustofobile, desi camera in care stau e destul de mare si aerisita.
Intalniri cu amici, cu rezultate catastrofale : nu ii mai recunosc, nu ma mai recunosc. Nu mai avem interese comune, nu mai avem subiecte de discutie. Zambesc din simpatie pentru trecutul comun.
Tot ce pare sa conteze pentru mine nu are importanta pentru altii, pur si simplu 'nu conteaza'.
Refuzul de a-mi da un raspuns la intrebari care efectiv ma consuma.
Asta a fost ultima zi din Ianuarie, ulima zi in care am fost proasta, ultima zi cand am zambit degeaba(nu ca maine voi zambi motivat...dar de maine nu voi mai avea motive...), ultima zi cand m-am gandit la altul inaintea sa ma gandesc la mine, ultima zi...
Cu siguranta ca ma voi contrazice, ca si pana acum (conform unui post anterior), dar macar am ambitie... sau motive ...

... sau despre cum sa iti faci rau singur

Se ia una bucata telefon.

se scrie un mesaj; se ezita trimiterea lui

se trimite, pana la urma

se asteapta raspunsul, care se dovedeste a fi afirmativ

se asteapta 'livrarea'

se ia in primire

se baga in ghizdan, cu multa parere de rau (cine te-a pus sa ceri?)

se ajunge acasa, si se arunca ghiozdanul in vreun colt al camerei, pedepsind astfel 'coletul' primit

se asteapta seara; se scoate CARTEA din ghizdan, pentru ca este o carte acolo... (doar seara se poate scoate cartea, pentru a evita soarele si in consecinta constatarea obiectului)

se aseza cititorul in varful patului, cat mai imbufnat , desi nu isi da seama de motiv, deocamdata

se deschide cartea si se citeste poezia de pe prima pagina, apoi primele randuri

apoi se frunzareste, mirosind... inspirand aerul... rememorand cat mai multe legate de acel miros, de acea otrava.

se minuneaza de faptul ca mirosul scade in intensitate, dar ca ar putea fi recunoascut oricand, oriunde, oricum

se incepe lectura, se recunosc personajele treptat

se continua cititul pana cand anumite pasaje par cunoscute, si se observa ca au fost candva subliniate.

se imagineaza cine ar fi putut sterge creionul cu care ai subliniat si care ar fi fost motivul( nu i-a placut pasajul, sau era prea dureros sa fie evidentiat?)

se reflecta asupra motivelor pentru care ai ales la acea vreme tocmai acel pasaj

se intreaba retoric daca acum ar mai avea inteles...

se realizeaza ca NU

se trage o palma - sie insusi

se inchide cartea

se redeschise si se reia lectura

se ajunge la alt pasaj anterior subliniat, actualmente sters... si se banuieste ca totul s-a dus

se inchide cartea, se deschise geamul, se incearca aruncarea cartii , dar se aduce aminte ca nu e a ta

se revine in varful patului cat mai suparat pe viata si se deschide cartea.

se observa un pasaj, care nu a mai fost subliniat; se subliniaza...

si se incearca inchipuirea motivului pentru care atunci nu l-ai observat...

the legends of the tea

Cushions and TV,

and the table set for tea.

One for you, one for me.(Pulp , Acrylic afternoons)

Doi copii stau de vorba, e frig si isi incalzesc mainile tinand o cana aburinda in mana. Miros de lamaie si joc cu plicurile de ceai... Zambete, glume inocente... si totul parea ca se va termina cu bine.

Secrets told in the silence of my sin

And I'm the one who loses in the end

(Saving Jane, what i didn't say)

Povestea unui plic de ceai:

Nu stiu cum a fost fabricat, stiu doar cum a ajuns la mine - din greseala. imi plac plicurile de ceai; ambalate individual iti dau senzatia de sterilitate. Si mie imi place sterilitatea. Fiecare are propriul lui plic de ceai, si toate au acelasi gust. Un pic de zahar, pentru a indulci(ceaiul e in general amar, ca si sterilitatea) ,sau miere, pentru cunoscatori. Uneori si lapte. Iar fara lamaie nu are niciun farmec. Si o picatura de whiskey (inca o aminitre .... )

Ritualul care urmeaza este delicios. Ametesti lingurita pana se topeste zaharul,respectiv mierea. Storci lamaia, usor, un pic cate un pic, incat iti da impresia unui om care plange pentru ca e ucis... un pic cate un pic. Sorbi pentru a te asigura ca ai pus cantitatile exacte... si inevitabil te arzi, e prea fierbinte, dar stiai asta. De fapt, daca nu te arzi intai nu are niciun farmec. Il lasi un pic la racit, asigurandu-te ca te joci in continuare cu lingurita, pentru a evita privirea interlocutorului.

De ce cred unii ca ceaiul e un fel de veritaserum?

Iti spui ca totul va fi bine, ca ceaiul il vei termina si iti poti face altul, ceea ce si este adevarat.

Dar nu s-a terminat,sau nu cu bine, si totul va sfarsi in amintire

O dupa-amiaza uitata(mai bine zis o amintire a unei dupa-amieze refulata), candva demult... sau poate nu tocmai prea demult ...

Big Brother

Ce senzatie total tampita!
(ah, nu te supara pe mine ca am folosit poza asta :)), te rog... dar e cea mai sugestiva pentru ce vreau eu sa scriu :D)

Merg pe strada cu impresia ca sunt urmarita, ca orice zambet poate fi intrepretat.

Evit sa merg in anumite locuri pentru a evita ochii aceia care ar putea transmite imaginile... catre un receptor interesat si rautacios. Sau ranit ...

Insa fara a-mi da seama am mers intr-un loc pe care il evitasem destul de mult timp. Cand am realizat pericolul vroiam sa plang. Cum am putut sa uit?!

"Emptiness was filling me to the point of agony"... din nou cazatura... din nou intuneric... din nou teama ...

a doua oara ...

cine n-a zis macar o data in viata : "nu mai fac" ?
eu sigur am zis-o de multe ori, de prea multe ori m-am si contrazis in fapt, de accea nici nu ma mai cred :)
totusi, simt o placere bolnava sa o fac din nou... si din nou... iar ... si iar ... Nu ma pot abtine! Trebuie 's-o comit' , cu speranta ca facand-o din nou o sa imi aduc aminte de ce am zis ultima data ca nu mai fac asa ceva. Cred ca ma vindec, ca o sa invat din greseli. Ce proasta sunt(dar nu mai proasta ca majoritatea :D). Cum sa fii atat de masochist?
planuiesc indelung, imi aduc argumente si contraargumente, Ratiunea rade de mine, stand relaxata pe spate, in timp ce Instinctul domina debate-ul. Se agita, aduce argumente pertinente. Dar stai, ce zice Ratiunea ? Vai, are dreptate. Si cata dreptate
Insa placerea(sau durerea ce o urmeaza) e atat de atragatoare... sunt doar un fluture care vrea sa zboare cat mai sus, cat mai aproape de lumina! Instinctul... poate si genul masculin al substantivului ma tenteaza, cine stie... asa sunt cei de acest gen: inselatori! Si despre ei se poate vorbi doar in termeni de teologie negativa.
"Adio, dar raman cu tine! Adio, dar va mai exista si a doua oara!"
ma cert cu cate unii,pentru ca m-au mintit in anumite privinte. Ce ar trebui sa fac? Sa nu mai vorbesc in gand cu mine insami, niciodata? :)
Poate ar fi solutia pertinenta...
Desigur, nu o sa ma mai bag in seama. O sa ascult doar de Ratiune.
De maine :)

LSD

LSD
Ironic, nu-i asa,? Ironica abreviere.
Sau poate nu e tocmai intamplatoare.
Sa vedem efecte :

• Schimbări de dispoziţie
• Senzaţii intense şi imagini de beatitudine
• Pierderea percepţiei timpului
• Imposibilitatea de a îndeplini sarcini de rutină
• Eliberarea de stres prin râs sau plâns
• Ameţeală, slăbiciune, somnolenţă

Cati n-ar da tot ce au pentru a simti asa ceva? Libertate, culori parfumate, fericire pura, oameni frumosi, zambete sincere, hohote de ras din cel mai nevinovat...

Supradoza de vise, 'vise in culori'... din care nu vrei sa te trezesti! Cu adevarat groaznic este cand suna ceasul, si te trezesti. Moneyless, si nu-ti poti cumpara doza zilnica ... Sau mai bine zis, doza zilnica nu se lasa cumparata...

IT'S TIME I GOT A LIFE

"E si maine o zi", si astfel incep sa simt ca traiesc si aceste 18 ore (pe restu' nu stiu daca le traiesc, le dorm).
Se pare ca din ce in ce mai des adorm tarziu si ma trezesc devreme. Azi,de exemplu, m-am trezit la 5.47. Ma trezesc din ce in ce mai devreme in speranta ca un sms imi va schimba punctul de vedere anterior formulat. De obicei asa e.
Insa sunt o masochista, stau si imi framant mintea ca pe plastilina. Ma joc cu mine insami. Ma ametesc cu parfumuri, strang singura cingatoarea, imi perii parul cu acel pieptane, si o fac de buna voie. Musc din marul abia otravit. In speranta ca voi avea o revelatie, ca mesajul ma va readuce la viata. Si in general o face. Dar din pacate Alba-ca-Zapada va muri din nou, zi dupa zi.
A.N. mi-a zis : 'tu-ti dormi viata!' Ceea ce nu este foarte departe de adevar. Intre oboseala fizica, apatie si letargie... sunt Eu.
Ce am obtinut eu in ultimii ani in afara de note, niste diplome si felicitari? Cu ce am ramas? Amintiri nu am, sau daca am nu prea sunt din cele ce ti le-ai dori. Oare e adevarat ceea ce vad? Ca toti in afara de mine au o viata!
Eu am principii..am standarde...am aspiratii...am planuri de perspectiva...am impresia ca voi ramane cu ele, daca nu pun si eu osul la treaba.
(acum rad singura de cat de caraghios am construit fraza anterioara)
Miercuri, in tren, un batranel simpatic s-a bagat in vorba. Om invatat, trecut prin viata, proaspat vaduv, pe care copiii l-au uitat. Am stat de vorba cu el, pentru ca eu, o boboaca provinciala, impart pasiunea lui Moromete. 'Oh, the world's a stage, and all men and women are really players'. Ceva interesant tot avea sa iasa la iveala.
Am tras aceiasi concluzie: toti batraneii simpatici, proaspat vaduvi vor sa fie cupidoni :)). 'Ai pe cineva, asa mai special? (am lasat loc de interpretare, nu imi place sa dau detalii)Pai e bine. Stii sa gatesti?(am aprobat din cap) A, esti numai buna de maritat, asculta aici la mine, acum e timpul, ca dup-aia n-o sa mai fii asa de tanara si n-o sa mai poti avea grija nici de copii sau de barbat." WTF ?! " Nu, zic eu razand, mai e timp, intai sa termin si eu cu studiile si ..." . "Lasa, ca pari fata desteapta si daca e si el la fel ca tine, o sa termini si o vezi ca am avut dreptate"

Rad nervos, dar fara a lasa sa se vada! Intre timp, de la Ploiesti pana la Bucuresti Nord imi scade si febra, Intr-adevar, terapia prin ras functioneaza :)
L-am ascultat avida de cunoastere, asa cum fac de obicei.

Omul avea dreptate: e cazul sa ma linistesc, sa ma asez [nu la casa mea :)) ] . Desi asta nu prea merge mana in mana cu ce am trait eu pana acum.

Insa planurile, aspiratiile, principiile, standardele vor continua sa existe, iar eu voi continua sa regret ca trebuie sa dorm.

P.S.

iti aduci aminte ce am vorbit noi si cata munca de convingere am depus ? :)
se pare ca renuntarea mea te-a facut sa spui , pana la urma, ce aveai de gand.
raspunsul este DA, mi-ar face nu numai o deosebita placere ...
Dar nu e asa de simplu, silence is not the way, we need to talk about it. iar eu pur si simplu nu voi fi cea care va aduce subiectul , pentru ca nu e in regula asa ...
acum ca te las fara pioni, eu zic sa te folosesti de nebun ;)

Viața lui Pi

Trebuie sa va spun ceva despre frica. Ea e unicul inamic adevarat al vietii. Numai ea o poate invinge. E un adversar inteligent, tradator. Nu are decenta, nu respecta nicio lege sau conventie, nu are mila. Merge direct la punctele slabe, pe care le gaseste cu usurinta. Totdeauna incepe din minte. Te simti calm, linistit, fericit. Apoi frica, deghizata sub masca indoielii blande, se strecoara in mintea ta ca un spion. Indoiala se intalneste cu neincrederea si neincrederea incearca sa iasa la suprafata. Dar neincrederea e un infanterist prost inarmat. indoiala il invinge repede. Devi ingrijorat... cine preia lupta ?

~Yann Martel , Viata lui Pi

București

Soarele rasare doar daca-l platesti! - asta am auzit eu de Bucuresti. Cu exceptia momentului futrului/pierderii portofelului, e cel mai minunat oras din Romania:))

Ce ma face sa zic asta ? Diversitatea intalnita aici. Anonimatul in care esti aruncat. chipurile incruntate. aglomeratia din autobuz sau metrou, fuga dupa tramvai.venind din un oras relativ mic, mi se pare si normal sa fiu fascinata. Dar de la a fi fascinata pana la a ma indragosti de acest oras ...

Da , am ajuns sa fiu indragostita de Bucuresti. Chiar daca e murdar, plin de oameni care se uita la tine cu ciuda... pentru ca pari provincial sau pentru ca ai putea sa le iei locul de munca, iubitul etc.

Acum trei luni venisem la facultate si cand auzeam 'Bucuresti' , ma cuprindea un dezgust imens. am ajuns cu 10 zile inainte pentru a ma putea obisnui cu viata de aici. Am venit s-o vad pe Ea, inainte de a se urca in avionul ala care mi-a furat-o.

Prea putini bucuresteni autentici, multi porvinciali stabiliti aici. Inca imi suna in minte, ca un ecou dureros, fraza : 'provincial la apa'...O singura data mi-a fost dor de casa , in rest mi-e dor doar de pisici :)M-am chinuit prea mult ca sa ajung aici, si nimic nu va fi o piedica in calea atingerii scopului suprem.

Desi am intalnit o piedica :) ... cea mai seducatoare dintre ele...

Cine se crede sa stea in calea mea? Cine se crede sa imi zica toate astea? Cine se crede sa abia atata influenta asupra mea ?

Nu pot sa zic ca mi-e dor de prietenii din liceu, ptr ca n-am prea avut asa ceva.Sau credeam atunci ca am, dar tot timpul am avut rezerve, am pastrat elementul supriza pentru mine, cireasa de pe tort eu am manacat-o :)

Am intalnit multa lumea noua, am capatat o noua identitate. 'M-am indragostit' de o fata... Habar nu are ea cat de mult o respect. E foarte frumoasa si mi-ar fi placut sa arat ca ea. Iar ce imi place cel mai mult e ca accentueaza acele trasaturi nu prin vlugar ci prin sublim. Cred ca de fapt interiorul e reflectat la suprafata.

i want a perfect body, i want a perfect soul...

Blocurile monocromatice, asfaltul, fumul de la fabrica de vis-a-vis... Multi sunt satui de ele, eu insa le ador. Imi dau oportunitatea de a-mi pune la contributie imaginatia. Stau in 102 si ma uit in sus pe geam si colorez cu mintea griul. Calc apasat pe asfalt pentru a simti pamantul sub picioare. Fumul ala ma invata sa apreciez un cer senin.Totul are un sens, chiar daca acum nu-l inteleg prea bine...