6 mesaje pe care-mi doresc să nu le fi trimis

Cronologia sau numele sunt, desigur, irelevante.

• Nu știu cum să-ți zic, dar cred că îmi este dor de tine!

Evident, răspunsul a venit a doua zi și el spunea clar că nu sunt genul lui. Un fel de It is not you it is... oh wait, it is you! Păcat că trebuia să-l văd de atâtea ori pe zi.

• Ce-ai zice să ne vedem la o cafea. Eu nu beau cafea de fel, dar fac o excepție pentru tine :P

Desigur, răspunsul a fost, că-i pare rău, dar are mult de învățat. Din prostie (altceva n-are cum să fie) am spus că pot să mai aștept câteva zile, să scape de ce avea de făcut. Mi-a răspuns că o să aibă treabă multă vreme. N-am știut ce m-a lovit!

• Parcă nu erai gata pentru o relație. Ea ce este, sor-ta?

Cea mai mare greșeală EVER! L-am văzut în club cu una și i-am dat mesaj. El credea că mi-a trecut, probabil, sau că nu mi-a păsat niciodată. Ei bine, acum ar fi avut un alt gând - că-l urmăresc și că sunt, cel mai probabil, o ciudată disperată. Iar eu eram acolo la insistențele prietenilor lui, în urma unei invitații pe care el o făcuse în gura mare, de față cu toți, inclusib subsemnata.

• La mulți ani!

Da, da, da! Asta este mare greșeală, mai ales dacă n-ai mai vorbit cu el de ani și el între timp și-a schimbat numărul de telefon fără să ți-l dea. Este clar că a întrebat cine sunt și de  unde am numărul. N-am răspuns...

• Știi ceva, gata! S-a terminat!

Asta n-are nimic rău. Doar dacă nu cumva îl trimiți celui cu care abia ai ieșit în oraș și cu care abia ai avut conversația - asta e o relație sau nu?, iar concluzia a fost DA.

• habar nu ai ce ți-aș face acum!

Toate bune și frumoase până la partea în care Nokia salvează ultimele numere la care ai dat sms. Săru-mâna, mama, pentru bani niciodată nu va însemna habar nu ai ce ți-aș face acum! Răspunsul ei... un mulțumesc e suficient. Sunt prea bătrână pentru alte chestii.

Memo către mine : fii mai atentă cui trimiți mesajele!

moment Yann Tiersen - 2

 Yann Tiersen - ''Le Jour D'Avant''
   

DE CE SĂ NU AMESTECI MUZICA DE CALITATE CU RELAȚIILE AMOROASE?

1. peste ceva vreme, fie că vrei sau nu, vei ajunge să urăști melodia aia de la Meatloaf - I would do anything for love. Vorba melodiei - don t do that! 
2. la un moment dat sau altul, vei ajunge să te gândești că nu aveți „melodia voastră”. Și din toate o să faci „melodia voastră”. Cu toate că nu vă reprezintă, nici ca indivizi, nici ca întreg. Și, crede-mă, chiar știu ce zic atunci când spun că It's my life a lui Bon Jovi nu este o melodie de cuplu.
3. așa, așa! alege cea mai în vogă melodie. Știi cum se zice și despre nume - pregătește un destin. Iar melodiile de sezon sunt rapid înlocuite. Slavă cerului.
4. de ce vrei să suferi? de ce ai ales să-i atribui o melodie de-a trupei tale favorite? n-o să urăști melodia, ci trupa, cu totul. Eu încă nu urăsc Byron, dar pe la concerte n-am mai dat și nici nu i-am mai ascultat...
5. nu! nu! nu! nu te gândi pe ce melodie o să dansați prima dată ca domnul și doamna Xulescu!!
6. o să vină ea și clipa în care el o să asculte melodia de la Eamon. Scuze pentru franchețe. Sau nu!

moment Yann Tiersen

Yann Tiersen - A Quai
   

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, poate acum, când aș asculta melodia asta, nu m-aș gândi la un personaj blond, cărlionțat și cu ochii albaștrii.
E ceva în legătură cu aceste caracteristici care te fac să-ți pierzi mințile, să-ți iei câmpii - de bună voie. Îmi amintesc cum fugeam prin ploaie, îmi amintesc cum mă prindea din urmă fiindu-mi, fizic, superior. Îmi amintesc cum fugeam de el pe holuri. Și nu o să uit momentul de acum o săptămână, când cineva aproape identic s-a oprit lângă mine și mi-a zâmbit. 2 minute. După ce am analizat fiecare detaliu al necunoscutului care mă fixa din spatele unei perechi de ochelari fumurii, mi-am dat seama că încă-i cunosc trăsăturile. Încă pot recunoaște alunițe. Încă mă gândesc.

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, acum n-aș avea o cutie în care stau numerotate jurnale din liceu sau generală, în care îmi turnam zilnic iubirea pentru un DJ care lucra pentru tata (la fiecare două săptămâni altul) sau admirația infinită pentru Eminem (!!!). Scrise în culori, în coduri, în limbi străine. Scrise la durere, în momentele în care mă simțeam singură, în care mă simțeam în siguranță. Ascunse foarte bine, cu sisteme de închidere sofisticate, realizate de mine însămi. Caiete mari, caiete mici, cu foaie velină sau de matematică, cu foi dictando sau parfumate. Nu conta, atâta timp cât îmi așterneam acolo gândurile.

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, acum n-aș avea cicatrici. De la pisici, de la cățăratul în copaci, de la accidente în bucătărie sau alte accidente. Poate nu mi-aș fi fisurat genunchii... nici gâtul... nici nu mi-aș fi tasat coloana în două locuri. Și poate m-aș fi învățat minte și nu aș fi ajuns să-mi rup nici clavicula.

Dar n-am fost niciodată chibzuită și sunt împăcată cu mine așa.

PA

Mă tot întrebi ce vreau și îți răspund. Pare că nu înțelegi. Așa că am ales să-ți desenez, poate așa îți dai seama.

Mi-ai reproșat mereu că interpretez prea mult. Ia ghici - acum 2 zile am absolvit Facultatea de Traducere și INTERPRETARE. Asta o să fac toată viața mea, fie că-ți place sau nu.

S-a terminat facultatea, am terminat și noi...

dureri

Tu ce faci atunci când  îți dai seama că nu mai știi pe ce raft ți-ai uitat inima?
Cum îți dai seama unde ai lăsat-o când ai expus-o ultima dată și toți s-au îngrămădit ca la circ să vadă ce ai tu acolo și apoi au plecat, zicând că nu e ceea ce se așteptau să găsească?
Ce pastilă iei atunci când simți cum o durere îți sfâșie pieptul, sau atunci când tâmplele îți zvâcnesc?

Cum reacționezi când ieri era totul ok și astăzi ți-ai dat seama că nimic nu era cum credeai?
Cum ceri iertare celor de care te-ai izolat, când ei au crezut atâta timp că tu ai fost cel care a renunțat primul?

Eu, când nu mai știu pe ce raft mi-am uitat inima, o caut peste tot și când o găsesc am mare grijă de ea, o vreme. Apoi o uit din nou pe undeva.
Eu îmi dau seama imediat unde m-am expus ultima dată. Este, clar, departe de cei care s-au uitat la ea.

Eu, când simt o durere în piept, mă concentrez la durerea de cap. Cui pe cui se scoate; medicină „naturistă”, cel puțin homeopată.

Eu nu reacționez brutal atunci când îmi dau seama că ieri trăiam în minciună. Mă izolez și mai tare de lume. Și plâng. Plâng mult în sinea mea, îmi pun o singură melodie care cântă toată noaptea. Și când ies din pasa proastă, o șterg din memorie.
Eu nu știu cum să cer iertare celor pe care i-am dezamăgit și celor care și-au făcut altă impresie, complet greșită, despre mine. Pentru că am impresia că nu o merit. Și de aia te întreb, tu cum o faci?

Mâine

Diverse

Am vrut să scriu pe blog despre faptul că s-a terminat facultatea și că habar nu am ce urmează să fac cu viața mea. Că mi-aș dori să am o meserie la care să excelez și o carieră din care să mă retrag peste zeci de ani.

Am vrut să scriu și despre faptul că a fost ziua mea și, în prag de licență, am făcut cel mai nesăbuit lucru - am plecat la mare (ale nabii ultraviolete, acum trebuia să am o piele „sărutată de soare” nu arsă).

Mă gândeam că aș putea scrie despre faptul că unii pur și simplu nu merită atenție.

M-am mai gândit și la faptul că am încercat să-i găsesc scuze că nu m-a contactat de ziua mea - am renunțat la numărul de vodafone pe care îl aveam din clasa a 9-a și am rămas doar cu cosmote-ul pe care îl am dintr-a 11-a, dar pe care el nu l-a știut niciodată. Dar de ce să-și mai amintească de mine? Când are pe altcineva...

Vroiam să menționez cât de dor îmi este să am un animal de companie și de cât ajutor mi-a fost Luna în liceu. Pentru că animalele de companie sunt cei mai buni prieteni, nu spun secretele tale altora. Și eu am multe, multe secrete.

Am visat că un alt el mi-a citit, după multă multă vreme blogul și a văzut că încă îmi mai pasă. Și a făcut o criză. așa cum făcea și pe atunci. Nu-i convenea nimic din ce scriam și eu cu atât mai mult vroiam să scriu despre el.

Am visat multe în ultima vreme, dar nu am umplut blogul cu ele. N-am umplut nici cu ceea ce chiar se întâmplă. Și am sperat că, dacă-i șterg adresa din favorite, poate uită că-l am. Dar n-a uitat. Cum ar putea să uite? Nici eu nu uit de niciuna pe care a sărutat-o și ori de câte ori văd pe cineva pe stradă care i-ar semăna, mă gândesc cum aș reacționa dacă într-adevăr am face cunoștință. Dar nici despre asta nu am vrut să scriu. M-ar face să par ... nesigură și poate disperată.

Și cel mai mult m-a amuzat când am primit un comentariu acum ceva vreme în care cineva îmi spunea că-mi apreciază blogul. Eu nu mi-l apreciez. Și partea amuzantă a venit în momentul în care mi-am dat seama cine era persoana și... Sper că nu știe că-i blogul meu.
S-au petrecut multe, și de cele mai multe nu vreau să scriu. Aș putea să vorbesc ore în șir, dar nu mai vreau să scriu. Nu după ce mi-am tocit degetele pentru licență...

Palme, partea 17

doar pentru că unii s-au schimbat, nu înseamnă că și eu ar trebui să o fac.

eu o să fiu în continuare fata cu vise prea colorate, cu speranțe prea mari, cu planuri prea minuțios realizate.

eu o să fiu cea care o să reușească de una singură, pentru că cei din jur doar te trag la fund și te mai ridică, de păr, să iei o gură de aer proaspăt și să te mai roage ceva.

eu o să fiu cea care chiar se bucură de primăvară, care chiar știe să aprecieze ce are, care știe să-și ceară scuze, indiferent de cât de târziu aș face-o. eu sunt cea care poate să accepte că ceilalți nu sunt perfecți.

 tu ești acel personaj care nu înțelege că o relație, de orice fel, trebuie hrănită din ambele părți, tu nu poți trece peste mărunțișuri for the greater good.

eu sunt, poate, în ochii tăi, o țestoasă - mă mișc lent, dar voi trece înaintea ta linia de sosire. Iar eu, măcar, când am o problemă nu mă ascund cu capul în nisip și sper ca, până o să ridic privirea, furtuna să fi trecut.

Mr. 407,

Bună dimineața. Îți miroase a cafea pentru că abia am făcut eu una. Tare! Cu cafeină de data asta, gata cu minciunile, cu prefăcutul. Nu te întreb dacă vrei, pentru că știu deja răspunsul - nu.

Este o dimineață atât de plăcută, liniștită. Soarele strălucește și lumina inundă camera asta de cămin, pe care în curând va trebui să o părăsesc. Posibil pentru una din politehnică. Mă mai gândesc. Dar deocamdată să nu ne gândim la prostii de genul ăsta, să trec eu de licență și ne descurcăm apoi.

Vezi imaginea din dreapta? O vezi, nu? Îți vine a crede că acesta este, mai nou, stilul meu? Nici mie. Și nu-mi vine să cred că port cercei cu pietricele roșii sclipitoare sau mărgele, tot roșii, la gât. Cu atât mai puțin îmi vine să cred că frecventez Lipscaniul, și nu merg în Revenge (care oricum nu mai este ce a fost) sau Fire. Ce ai făcut din mine?

Îmi place dimineața asta liniștită, și mai mult îmi place o dimineață liniștită după o noapte nebună. Și e musai să mă trezesc la tine în brațe. Dar nu a fost cazul, aseară a fost o seară liniștită. Dar sms-ul de noapte bună a făcut toți banii. Și nici dacă mă țineai în brațe nu te-aș fi simțit atât de aproape.

Scuze că te-am trezit. Deși nu îmi pare rău. Hai, culcă-te la loc.