Palme partea 1

„Pentru totdeauna” nu mai durează tot atât cât dura pe vremuri.

Cel mai amar sărut de adio l-am dat într-o cameră de cămin, pe la prânz, cam așa. Nu îmi amintesc acum motivul (ba desigur că mi-l amintesc, doar că nu am de gând să menționez). Știu că am fost pusă în fața unei alegerii și am dat bir cu fugiții. Sau poate că nu, poate a fost cel mai curajos, eroic și sincer gest pe care l-am făcut vreodată.

Apoi au fost aproximativ 13 săruturi de adio cu un anume individ. Iar când a venit momentul ultimului adio ... ne-am zis-o la telefon, deci nu a existat așa ceva. Însă fiecare din cele 13 a fost dureros și ațâța mereu dorința de a mai simți unul. O pereche de buze pline, rozalii, două mâini pofticioase...

Să scriu aici despre săruturile din răzbunare, pentru a-i aduce aminte (după mult timp) ce gust au buzele mele ? NU , n-o s-o fac. :)

Dar aș putea scrie despre anumite tehnici pe care le-am folosit de-a lungul timpului pentru a face din buzele mele un scop în viață.
Sau despre săruturile furate mie. Asta ar fi interesant. Unii au cedat. Alții o vor face...