Între visul unora, imaginea creată altora, aspirațiile mele și dorințele celorlalți sunt eu.
Fără un proces just, m-au așezat pe ghilotină, nu mi-au dat dreptul la o ultimă dorință (cred că s-au prins că mi-aș fi cerut libertatea). M-au lăsat mult timp să mă uit în jos la găleata care urma să adune sângele meu alături de lacrimi. M-au întors cu fața în sus... Pentru a mai vedea o dată cerul, soarele, norii, toate acelea pe care le-am plăcut până la idolatrie. Apoi, în slow-motion, au lăsat lama să cadă...
Am impresia că am mai fost în stare să văd o perioadă, dar vedeam printre lacrimi și stropi de sânge. Da, sângele mel împroșca totul, abia mă hrăniseră, astfel încât spectacolul să fie complet. Corpul meu inert era oribil.
Unii aplaudau, unii mă jeleau. Doar călăul și cei care au dat sentința erau impasibili.
vineri, martie 27
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 Păreri:
calaul?:P
chiar se zice ca dupa ce iti taie capul mai poti vedea cam un minut :)
Capu' sus... Da-ti doua palme si revino-ti... tu nu esti asa! Tu esti o luptatoare! Si asa o sa ramai,cel putin pentru mine. Te apreciez enorm pentru ceea ce esti,si pentru ca mereu poti sa fii cine iti doresti! Pentru tine nimic, niciodata nu e imposibil!
Sper ca totul sa fie dor un joc de cuvinte si atat...
Stiu ca uneori doare sa zambesti atunci cand suferi, dar imi place sa te vad zambind si intimidandu-i pe ceilalti cu nepasarea ta.
Tot respectul din partea mea.
Buna Ilana, de cele mai multe ori procesele in care nu esti vinovat sunt cele mai nedrepte, dar, in acelasi timp, sunt cele care te fac sa te regasesti. Cand spun asta, ma gandesc desigur, la un procesc cu propria constiinta care, de cele mai multe ori, iti este cel mai bun prieten inainte sa iti fie judecator. In fata instantei acesteia, intordeauna dramele sunt de ordin moral, iar noi insine ne suntem si victima si calaul. Vinovati sau nu cu adevarat, platim pentru faptele noastre. Din pacate, cateodata suntem prea duri cu noi insine si astfel inventam pedepse chiar si atunci cand nu este cazul. Mai multa ingaduinta fata de propria persoana nu strica. Bine acum, trebuie sa recunosc faptul ca sunt destule cazurile in care juratii sunt cei din afara noastra, oamenii pe care ii iubim si despre care credem ca ne iubesc,oamenii care ar fi (unii dintre ei) capabili sa te striveasca moral chiar si pentru cele mai mici erori. Indiferent de situatie, in sala de judecata a propriului eu vor fi mereu doar doua persoane : tu cu tine insuti, subiectivul cu obiectivul, vinovat sau nu. Asta tine mai mult de autoperceptie, de puterea de autointrospectie, in definitiv, de constiinta. Imi pare bine de cunostiinta si iti doresc sincer un weekend cat mai placut...
imi place ce/cum ai scris in ultimul timp.
Se simte o maturizare.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
@ Funny Boy (...) - pacat ca te ascunzi, lasa-mi mie arta asta. Ca bine ai observat si punctat. Flatant ce ai scris tu acolo de mine. Ar fi totusi dragut daca as si afla cine esti :D
@ Omul din metrou - daca zici tu! Eu nu sunt de aceeasi parere.
Poate ca ai fi un pik dezamagita daca ti-as spune cine sunt...
Nu te voi presa, poate imi vei zice chiar tu, candva.
Trimiteți un comentariu