Mi-e atât de dor să mă sune mama să mă întrebe la cât ajung acasă, că am terminat orele demult; să mă certe când ajung acasă și eu să abia să mă stăpânesc din râs(pentru că m-am simțit atât de bine și nu regret nimic); să mă certe că am pantofii plini de noroi... să îmi facă un ceai cald pentru că am răcit stând în ploaie, să mă ierte într-un final, pentru că vede în continuare zâmbetul meu pe față. Și două zile mai tărziu s-o ia de la capăt.
Mi-e dor să ies în fiecare zi, după ore, la o scurtă (sau NU) plimbare. Să îmi înghețe... nasul! Dar mâinile să le am calde. Să nu mă duc miercurea la prima oră (care era de la 7:00) ca să mergem pe undeva, să mai vorbim.
Mi-e dor să îmi încarc cel puțin săptămânal cartela. Să fac pariuri. Să alerg în fiecare pauză de colo-colo. Să îl mint pe Mr. H. că merg cu Simileo până la farmacia de la blocuri - și noi să mergem să ne plimbam chiar în fața liceului. Nu ne-a zis niciodată nimic când ne întorceam fără vreo pastilă... :)
Mi-e dor să ma bronzez în leagăn la Dani. Și să purtăm amandouă inelele... Să facem schimb de haine, să ne pregătim trei ore pentru petrecerea de revelion și să întârziem pentru că ceasul era setat pe GMT + 1 :))
i'm finished growing up, now i'm just growing older....
marți, martie 10
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 Păreri:
mi-e dor de tine
si mie de tine.
Vreau inapoi, ca era tare bine...
Şi presupun că sunt doar o parte din miile de nebunii petrecute în liceu... Şi eu am o groază. Doar că... Nu scriu despre ele. :) mă întristează doar faptul că nu am petrecut mai mult :)) şi era bine când începeau tel de la 6 dimineaţa să ne punem de acord dacă începem orele de la 10.30 nu 7.30! Mi-amintesc că vinerea eram prezenţi decât la primele 2. Exact până la 10.30. Aveam mate şi geogra... Şi etc...
ei bine fiecare avem povestile noastre din liceu mai mult sau mai putin nostalgige, dar demult nu am mai citit o asemenea povestioara care sa ma faca sa-mi fie dor de aceea vreme. Erai foarte inspirata daca gaseai o traducere romaneasca pentru final...stiu e greu nu iasa jocul de cuvinte growing up - growing older. Apropo sintagma e a ta? fii sincera.
nu e a mea, e dintr-un film. Apartine fetitei a carei poze o am pe blog, Mathilda, din Leon the professional.
ei, serios? Chiar ai renunta la copilarie ?
am renuntat deja la copilarie. A trebuit, am fost obligata.
Nu renunt insa la copilarii :P
liceu...as rade...as plange cand ma gandesc la acest cuvant..de fapt nu la cuvantul in sine ci la ce semnifica el pt mine. Pana sa il termin nu am crezut niciodata ca imi va fi dor de el si de tot ce faceam atunci...Acum pot spune fara nici o jena sau rusine: "Mi`e fooarteee dor de liceu!"...Si da,ai mare dreptate,ne e dor de tot ce a fost!
cel mai dor imi e de superficiala de mine!
o sa vezi ca si studentia e la fel de frumoasa ca si liceul, poate chiar mai frumoasa.
deja ma bucur la maxim de ea.
cu bune si rele!
Trimiteți un comentariu