Ceva nu mai e la fel. De fapt, nimic nu mai e la fel.
Reformulez - totul revine la normal. Normalul care de fapt este anormal, dar cu care m-am obișnuit.
Din păcate blogul ăsta a devenit prea personal, îmi plăcea la început când scriam toate nebuniile pe el. Chiar dacă un cititor fidel și din câte se pare foarte interesat(acum serios, Mr Al. ,tu după concert Byron, la ora 3 dimineața intri la mine pe blog să vezi dacă am scris ceva?! WTH, erai cu mine acolo, am plecat în același timp, de unde ai știut că aveam de gând să scriu ceva de îndată ce ajung?) zice că nu e tocmai evident ce vreau eu să zic (mare păcat, câteodată)...
Asta nu mă va împiedica să scriu că azi am plâns. Cum de mult n-am mai făcut-o. Am plâns dintr-un motiv și apoi, ca în cazul unui om beat, am început să îmi aduc aminte și să plâng pentru fiecare lucru în parte.
Iar când m-am oprit din plâns, speram să văd un curcubeu frumos colorat, ca după o ploaie torențială. O ploaie care m-a prins pe un câmp, bucurându-mă de niște raze de soare rahitice, cu sandalele în mână. Și purtând o rochie albă...
Pun prea mult accentul pe culori, nu-i așa? Mai ales pentru o persoană monocromatică, non-colorată(din mai multe puncte de vedere).
P.S. : Mr. Al. , dacă ai chef să comentezi aici, semnează-te așa cum ți-am zis eu, te rog. îți voi explica mai încolo de ce. Ai încredere în micuța Ilana,ok? :)
sâmbătă, martie 14
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 Păreri:
Hmmm...cred ca e ceva in aer azi,multa lume trista.Welcome in the club!Dar...capul sus!
atat de sus ca am uitat cine/ce sunt pentru o perioada. Dar mi-am revenit.
Aşa... Bine că plângeţi! Aveţi noroc că nu mă aveţi prin apropriere că vă alergam prin ploaie pe amândouă. >:D< ştiu că plânsul ajută, dar mai mereu? Moa. Doar nu o să murim dintr-atât. Fetelor, eu zic să.. (parcă aş fi un revoluţionar care o pune de o revoluţie) să ne ocupăm mai mult de noi, să fim mai indiferente şi să nu ne mai pese de toţi plasându-i să ne rănească.
Şi poate domnul acela este îndrăgostit de ce scrii tu aici. Dacă al tău e personal, al meu cum mai e? Tu abunzi în culori iar eu în epitete, comparaţii, metafore şi hiperbole.. Ce ciudat :D îmi plac ciudăţeniile. :)) ok. Sper să fi bine :*
eu abuzez de culori doar pe blog. in rest, dupa cum am si mentionat, nu apelez la culoare.
traiasca negrul si griurile, griurile inchise, si negrurile spalacite, si restul....care seamana cu negru...cu negrul inchis:D
un om Anti culori aici.
nu prea inchise, dar inchise sa fie!
"Too early for the rainbow, too early for the dove
These are the final days, this is the darkness, this is the flood"
micuta Ilana? ;))
Micuta, da , pentru ca nu ma compar, totusi, cu originala Ilana.
uite ca Mr. Al n-a comentat. Sau nu aici :)
nu comentez. Prefer sa nu!
Trimiteți un comentariu