Marele Nimic

Ce frumos a fost azi în parc. Poate ar fi trebuit să facem și niște poze. Dar sunt sigură că hototele de râs nu s-ar fi developat cum trebuie. Nici foșnitul crengilor. Nici lătratul celor doi câini albi care se alergau. Nici măcar rața care scotea piciorul din apă. :)

În ciuda nasului înfundat am simțit parfumul copacilor. În ciuda situației „blonde” am zâmbit, m-am simțit sexi (da, asta e cuvântul). Erau atâtea de zis, dar în general de cele mai multe îți dai seama.

M-am simțit ca o Uma Thurman în Pulp Fiction și nu am (chef) să explic de ce.

Asta nu înseamnă că postarea de dimineață se anulează. Ci din contra, devine o situație mai greu de înfruntat.

Soledad en Compania

A venit primăvara şi aparent eram mult mai ocupată cu alt...ceva.

m-am trezit nefericit,

plecase fericirea-n zori de zi.

Am rămas blocată undeva la jumătatea iernii, deși se pare că au înflorit copacii. Asta înseamnă oare că devin imună la stările de bine? Nu mai reușesc să văd ceea ce înainte simțeam prin toți porii. Cred că asta se întâmplă când nu alegi răspunsurile corecte ( de aici ).

este lună plină, cine e de vină?

Breakeven

'Cos when a heart breaks no it don’t break even'

Prima zi

Între visul unora, imaginea creată altora, aspirațiile mele și dorințele celorlalți sunt eu.

Fără un proces just, m-au așezat pe ghilotină, nu mi-au dat dreptul la o ultimă dorință (cred că s-au prins că mi-aș fi cerut libertatea). M-au lăsat mult timp să mă uit în jos la găleata care urma să adune sângele meu alături de lacrimi. M-au întors cu fața în sus... Pentru a mai vedea o dată cerul, soarele, norii, toate acelea pe care le-am plăcut până la idolatrie. Apoi, în slow-motion, au lăsat lama să cadă...

Am impresia că am mai fost în stare să văd o perioadă, dar vedeam printre lacrimi și stropi de sânge. Da, sângele mel împroșca totul, abia mă hrăniseră, astfel încât spectacolul să fie complet. Corpul meu inert era oribil.

Unii aplaudau, unii mă jeleau. Doar călăul și cei care au dat sentința erau impasibili.

Scânteia mov

Revin la o idee care mă amețește ca o urmă de parfum bărbătesc : una din poruncile neoficiale ale socializării era să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Sau poate era din dogma creștină. Nu mai știu.

Dar ce te faci în momentul în care față de tine însuți nu ai decât ură? Porunca asta se dovedește a fi încărcată de o ironie distrugătoare.

Sau să luăm lucrurile altfel. Pe tine te placi, te iubești, te-ai lua acasă. Asta ar însemna să faci același lucru cu oricine? Ironia distrugătoare în cazul de față reprezintă distrugerea sinelui, pentru că nu toți aplică același principiu. Poate ironia e atât de ironică încât cel pe care ajugi să-l iubești din principiu se încadrează la prima categorie.

Ce mai rămâne? Varianta în care nu ești sigur de ceea ce simți și crezi în propria-ți privință. Te joci cu sentimentele tale, flirtezi cu conceptele altora, îți dai întâlnire cu cărțile pe care ai zis că nu le vei citi vreodată, mănânci o prăjitură cu frișcă pentru că place altcuiva, înoți în ștrand în loc să te duci la piscină, te plimbi prin piețe aglomerate fără a intenționa să achiziționezi ceva.

Te îneci cu o băutură spirtoasă cu care nu ești obișnuit, te îmbeți cu visele altora pe care încerci să le aduci în stadiul de a putea fi realizate. Umplii contururi de trupuri goale folosind culori aprinse -cu toate că la primul contact cu apa culorile se vor rătăci pe niște țevi. Îmbraci alte trupuri în aroma ta, ești dezbrăcat de principii, închis pentru totdeauna în sticla celui care te dorește. El te va avea de fiecare dată când își va dori, te va lăsa liber doar spre a-l satisface. Doar pe el.

Renunțare la simțiri? Sau la simțuri ? Respect sau autonegare? Entuziasm sau emoție? Țipete, șoapte sau vorbe? Glonte in chip de argument?

Dare me to love you

Mintea mea ca plastilina vrea să afle ceva. Iar eu vreau să simt.

După cum o melodie avea titlul - What the hell is love? 
Am eu o vagă idee, but i want facts, dovezi zdrobitoare. Se acceptă și punerea în practică  a teoriei.

Te provoc să „mă îndragostești de tine”. Sau măcar să-mi zici cum e. :)

Care?

Care crezi ca sunt eu ? Ce rol indeplinesc zilele astea ?

recensamant

Reactualizez postarea. Am decis să aplic mai multe etichete, reduceam ceea ce am scris la prea puține idei principale.

Citate (7)
Colectiile mele (1)
Despre Ei (20)
Diverse (23)
Déjà Vu (1)
film (4)
Gimnastica emotionala (35)
Imagine (17)
Joc de cuvinte (4)
Leapsa (3)
lipsa de ocupatie (16)
melodie (20)
Passé composé (8)
Vise si culori (10)

De aici reies următoarele :

• în ultimul timp m-a preocupat prea puțin lectura
• am promis că o să motivez colecțiile mele și n-am dus la bun sfârșit , încă !
• Scriu despre ei, chiar dacă ei nu știu/nu se prind. Chiar dacă nu le pasă :)
• am diverse activități cerebrale și nu numai...
• trec prin situații cu totul și cu totul noi pentru mine (postare nepublicată)
• niciun film nu mă mai satisface
• devin prea implicată în ceea ce scriu aici
• obișnuiam să atașez imagini care să mă ajute la conturarea unui tablou pe marginea ideilor mele
• ar trebui să mă joc mai mult ... chiar și cu cuvintele :) - dacă vă întrebați unde este cea de-a patra postare din categoria asta...Nici pe asta nu am făcut-o publică. Și nici nu cred că o voi face. Dar ea există :D
• „viața mea ca blogger-iță” nu e cine știe ce. Nu mă implic în activități „sociale”. :))
• mă cam plictisesc câteodată și scriu prostii
• găsesc o melodie pentru fiecare eveniment (în general)
• trecutul e mort!
• îmi place să Visez în culori! (N-o să uit niciodată reacția pe care au avut-o când am filmat prezentarea aia, it felt so good :D . Asta era așa, pentru cunoscători... )

Ps: cu asta se fac 24. De trei ori 'URA!' pentru (că o dau din ce în ce mai des în) Diverse.

conditional-optativ

Totdeauna am fost atrasă de imaginea femeii puternice, într-un costum feminin și cu un slims între degete, ținut elegant.

Fumul de tigară m-ar învălui în mister.

În loc să stau cu ochii pe telefon când aștept pe cineva, mi-aș scoate o țigareta din port-țigaret, aș lovi-o usor de acesta, aș aprinde-o și aș trage cu sete din ea. Și aș părea indiferenă - uite, băi, că mi se rupe că m-ai lăsat să te aștept, am avut ocupație.

În momentele de nervi aș ieși pe balcon, aș contempla împrejurimile jucându-mă cu bricheta. O brichetă asortată la pachetul de țigări, la culoarea rujului, la culorile genții, pantofilor, unghiilor. O brichetă mică, simpatică, cu care în alt mediu aș atrage priviri...

Iar în public nu aș mai tuși de fiecare dată când intru într-un local unde se fumează. Aș fi ca ei. Aș fi ca ele. Ele, cele care se ascund după o țigară, ele care sunt mereu rugate pentru un foc și apoi un număr de telefon. Aș ieși în pauze afară, aș vedea mai multă lume, am face glume ca între fumători, m-aș plânge, poate, și de lipsa banilor - s-au scumpit iară.

Aș părea puternică expirând fumul... sacadat...

Iar după o noapte cel puțin senzuală aș sta pe marginea patului, doar într-o cămașă și aș fuma. Aș trage din tigară lent, rememorând, resimțind fiecare senzație. Iar ritualul anterior ar fi împlinit de acest gest. M-aș juca cu o suviță de păr, aș lua o gură de vin roșu. Apoi m-aș ridica și aș pleca, fară să îl mai întâlnesc vreodată... Iar dacă l-aș reîntâlnii, i-aș zice să fumăm o țigară...

Să împarți o țigară cu cineva mi se pare un gest de maximă încredere. Intimitatea crește între cei doi. Devin complici. E ca și când ai fura un sărut. Aflii ce gust au celelalte buze fără ca celălalt să fie conștient de ceea ce faci.

Aș sta vara la o terasă, cu un frappe, aș sorbi cu paiul și aș trage din țigară...

În nopție ploioase aș sta la fereasta cea mare, pe întuneric. Și vizibil ar fi doar focul din capătul țigaretei.

Mă văd cum, după o discuție mai aprinsă, mă ridic din fotoliu, sting țigara în scrumieră și plec... lăsând în urmă doar fumul...

Engleza, bat-o vina!

Am observat si eu, cum au facut-o si altii, ca am incetat sa imi terfelesc simtirile pe 'blog'. Eu nu l-am numit blog, i-am zis 'bloc' - de la bloc-notes. :)

Ditamai profesoara universitara, directoare de facultate, doctor in engleza si comunicare, s-a gasit azi sa pronunte DOOM 2 ca si cum ar fi fost in engleza! Adica /du:m/!

Scuzati expresia, cititori fideli sau accidentali, dar CUCOANA! Esti intreaga?!

you don't need to say it in English, it's all in the book! (Care a naibii de carte de curs nu e inca tiparita, dar crede-ma ca aia de Limba Romana este!!)

simplele plăceri

Luată de la Miky. O să fiu egoistă și n-o dau mai departe :)

ce mă face să îmi ling degetele?

Tartele cu nucă din Domino :D (acum mi s-a făcut poftă )

ce-mi încântă privirea?

Fundalul ce-l am acum la laptop și câmpurile cu flori.

parcurile pline de copii însoțiți de părinți...

ce-mi place să ating?

eșarfele din mătase, dantele, lame de cuțit :D, iarbă după ploaie

ce mirosui mă încântă?

Absynthe-ul meu,parfumul Alexei (tot nu mi-ai zis de care e :-w)

Str8 negru, Emporio, BST (astea trei mă înnebunesc la un băiat)

mirosul de Negresă abia scoasă de la cuptor

iarba abia cosită

noul meu balsam de buze

Palme partea 1

„Pentru totdeauna” nu mai durează tot atât cât dura pe vremuri.

Cel mai amar sărut de adio l-am dat într-o cameră de cămin, pe la prânz, cam așa. Nu îmi amintesc acum motivul (ba desigur că mi-l amintesc, doar că nu am de gând să menționez). Știu că am fost pusă în fața unei alegerii și am dat bir cu fugiții. Sau poate că nu, poate a fost cel mai curajos, eroic și sincer gest pe care l-am făcut vreodată.

Apoi au fost aproximativ 13 săruturi de adio cu un anume individ. Iar când a venit momentul ultimului adio ... ne-am zis-o la telefon, deci nu a existat așa ceva. Însă fiecare din cele 13 a fost dureros și ațâța mereu dorința de a mai simți unul. O pereche de buze pline, rozalii, două mâini pofticioase...

Să scriu aici despre săruturile din răzbunare, pentru a-i aduce aminte (după mult timp) ce gust au buzele mele ? NU , n-o s-o fac. :)

Dar aș putea scrie despre anumite tehnici pe care le-am folosit de-a lungul timpului pentru a face din buzele mele un scop în viață.
Sau despre săruturile furate mie. Asta ar fi interesant. Unii au cedat. Alții o vor face...

Numaratoarea continua

A patra la rând. De obicei se spune că după trei se rupe vraja. La mine e deja a patra... Poate n-o fi vrajă (tocmai acum când am renunțat la optimis de bună voie și nesilită de nimeni).

Aparent, azi radiam. Sau aveam ceva foarte ciudat. Nu contează - cam toți băieții pe lângă care treceam pe holuri se uitau după mine zâmbind. Așteptând poate un zâmbet înapoi. Și chiar dacă nu-l așteptau l-au primit. Deși numai să zâmbesc nu-mi venea, mi se părea ciudat ca acel număr de băieți (da, i-am numărat) să îmi zâmbească într-o singură zi.

• Am primit propunerea de a (mai) scrie (și) la o (altă) revistă.
• Am început proiectul „o carte pe săptămână, cu indulgență” - am prea mult timp liber și vreau să îl valorific;
• o propoziție mi-a schimbat situația și a adus o mulțime de consecințe. Majoritatea pozitive, dar să vedem ce se întâmplă pe termen lung ... This is a tricky one ...
• Alături de două fete excepționale am demarat un proiect, noi zicem că va ieși bine;
• Mănânc chestii mai sănătoase, fac și un pic de mișcare (aloo, nu sări cu gura, am zis un pic, treaba cu muritul de epuizare mai are de așteptat);
• Am mai multă grijă de mine;
• Mi se cam rupe de alții (era și cazul să îmi revin la bunele obiceiuri).

Asta e rețeta pentru patru zile consecutive cel puțin spus ok!

All ears!

Discutie intre Moso si o tipa, ora 01 si ceva AM, Club Iron City, Lipscani.

Moso: n-ai voie sa plangi. Sigur boul nu te merita.
Tipa: Da' de ce crezi ca e un tip?
Moso: Dupa fata aia de emooo, taie-ti venele.
Tipa: Nu, n-o sa plang.
Moso: Daca plangi te bat.
Tipa: Daca stii cat ma abtin.
Moso: daca stii cat ma abtin si eu.
Tipa: Moso, e prima data cand...
Moso: Si ce?
Tipa: Ma, serios...
Moso: Sa nu plangi!! Uite, esti la Karaoke, uite, barul e plin de tipi, da-te la unu', pana mea.
Tipa: Nu pot ca...
Moso: Hai ma, de ce nu-l lasi?
Tipa: Nu pot ca...
Moso: SI ce? Daca nu ti-e bine?! De ce stai asa?!
Tipa: Hai sa-ti spun ceva (si-i sopteste ceva la ureche)
Moso: Nasol daca e asa, hai sa iti spun eu (si-i zice ceva legat de o ciocolata dupa trei zile pe care a fost obligat s-o manance). Lasaaaa-l, si crede-ma, ca dupa o sa fie bine. Am mintit la partea cu "o sa fie bine", dar lasa-l!
Tipa: Ma duc sa cant Save tonight! Tomorrow i'll be gone, sucker!

Si tot Iron e in picioare, canta si danseaza. Tipa zbiara in microfon, poate poate o auzi si tipul ca maine nu va mai fi la fel.

deja e maine!

Taxi

Am văzut o chestie foarte tare pe un taxi. Namely, tariful.

1,69! Cum așa? Un leu și 69?!

Nu m-aș urca într-un așa taxi. NU!

Necunoscutul

Tot timpul la costum. Cu părul mediu, aranjat cu gel. Ochelari de vedere. Pe deasupra un palton negru, puțin mai lung de genunchi. Un telefon Sony Ericsson la care ascultă muzică, mi-am dat seama după căști.

Acum câteva săptămâni îl priveam în stația de autobuz. Și încercam să îmi dau seama unde va coborî. Coboară la aceiași stație cu mine. Și îl las să meargă în fața mea, pentru a-l mai observa puțin. Mare îmi e mirarea când un om atât de elegant ca el întră pe strada pe care stau. Și mai mare mirare să-l văd intrând în căminul meu. Mă gândeam că o fi având treaba cu doamna administrator. Dar el merge mai departe, urcă la etajul 1. Eu îmi văd de drum până la etajul 3.

Acum 2 zile l-am văzut din nou. De data asta plecând.
Zâmbesc!

back to basics

Ceva nu mai e la fel. De fapt, nimic nu mai e la fel.
Reformulez - totul revine la normal. Normalul care de fapt este anormal, dar cu care m-am obișnuit.

Din păcate blogul ăsta a devenit prea personal, îmi plăcea la început când scriam toate nebuniile pe el. Chiar dacă un cititor fidel și din câte se pare foarte interesat(acum serios, Mr Al. ,tu după concert Byron, la ora 3 dimineața intri la mine pe blog să vezi dacă am scris ceva?! WTH, erai cu mine acolo, am plecat în același timp, de unde ai știut că aveam de gând să scriu ceva de îndată ce ajung?) zice că nu e tocmai evident ce vreau eu să zic (mare păcat, câteodată)...

Asta nu mă va împiedica să scriu că azi am plâns. Cum de mult n-am mai făcut-o. Am plâns dintr-un motiv și apoi, ca în cazul unui om beat, am început să îmi aduc aminte și să plâng pentru fiecare lucru în parte.
Iar când m-am oprit din plâns, speram să văd un curcubeu frumos colorat, ca după o ploaie torențială. O ploaie care m-a prins pe un câmp, bucurându-mă de niște raze de soare rahitice, cu sandalele în mână. Și purtând o rochie albă...
Pun prea mult accentul pe culori, nu-i așa? Mai ales pentru o persoană monocromatică, non-colorată(din mai multe puncte de vedere).


P.S. : Mr. Al. , dacă ai chef să comentezi aici, semnează-te așa cum ți-am zis eu, te rog. îți voi explica mai încolo de ce. Ai încredere în micuța Ilana,ok? :)

Александра leaving

Say goodbye to Alexandra leaving.

Then say goodbye to Alexandra lost.

SURSA versurilor

La Enache în Lăptărie

Vocea și ochii lui Dan Byron, versurile melodiei preferate live!
Prieteni de ocazie sau viitori tovarăși?
La început râsete în taxi, apoi senzația de goliciune.
Cei doi care se sărutau lângă mine m-au făcut să-i urăsc pentru simpla lor bucurie de a fi împreună. Poate aveau ceva mai bun sau util de făcut, dar au preferat să fie acolo.
O îmbrățișare străină, o nevoie dureroasă de afecțiune. Un zâmbet gratuit, o posibilă poveste pe care mi-o refuz...
O melodie care aproape m-a redus la lacrimi.



Și un ultimatum. This time is for real.

Bine ai venit!

pe principiul it is not ok, but i am all right am decis să scap și de ultima fărâmă de optimism. Pentru că nu mi-a adus nimic bun în ultimul timp.

Pe lângă optimism am pierdut și bunăvoința și cheful de a mai face ceva ...
Acum e rândul meu!!
Sau e rândul vostru să vă chinuiți cu mine!

Două zile, cam așa.

Câtă liniște acolo.
Departe de internet, de sunetul făcut de degetele care aleargă frenetic pe tastatură, departe de winamp, de telefoane.
Ultima partea a fost cea mai dureroasă - a uitat să îmi ia și telefoanele. N-am putut dormi o bună bucată de timp pentru că nu știam dacă mă va căuta cineva. Iar dacă o va face, ce va zice. Pentru că nu dau niciun semn înapoi, s-ar fi îngrijorat. Iar scopul era să nu afle :)

Un singur apel pierdut, vreo două mesaje cu oferte (nici de a naibii nu îmi trec cartela pe abonament, așa că lăsați-mă în pace!!). Asta a fost tot, nu mi-a simțit nimeni lipsa.

Nimeni, în afară de mine însămi.

later edit: cred că o să mă întorc acolo... curând.

ce nu mai am

Mi-e atât de dor să mă sune mama să mă întrebe la cât ajung acasă, că am terminat orele demult; să mă certe când ajung acasă și eu să abia să mă stăpânesc din râs(pentru că m-am simțit atât de bine și nu regret nimic); să mă certe că am pantofii plini de noroi... să îmi facă un ceai cald pentru că am răcit stând în ploaie, să mă ierte într-un final, pentru că vede în continuare zâmbetul meu pe față. Și două zile mai tărziu s-o ia de la capăt.
Mi-e dor să ies în fiecare zi, după ore, la o scurtă (sau NU) plimbare. Să îmi înghețe... nasul! Dar mâinile să le am calde. Să nu mă duc miercurea la prima oră (care era de la 7:00) ca să mergem pe undeva, să mai vorbim.
Mi-e dor să îmi încarc cel puțin săptămânal cartela. Să fac pariuri. Să alerg în fiecare pauză de colo-colo. Să îl mint pe Mr. H. că merg cu Simileo până la farmacia de la blocuri - și noi să mergem să ne plimbam chiar în fața liceului. Nu ne-a zis niciodată nimic când ne întorceam fără vreo pastilă... :)
Mi-e dor să ma bronzez în leagăn la Dani. Și să purtăm amandouă inelele... Să facem schimb de haine, să ne pregătim trei ore pentru petrecerea de revelion și să întârziem pentru că ceasul era setat pe GMT + 1 :))

i'm finished growing up, now i'm just growing older....

Prima și ultima

Eram mulțumit de această după-amiază și-mi era teamă să prelungesc încercarea, ca jucătorul de chemin-de-fer care a bătut câteva puncte și se codește să meargă mai departe, de frică să nu piardă totul. Pe urmă eram chinuit de momentul despărțirii, pe care nu-l puteam închipui, căci mi-era greu s-o văd pe ea plecând, lăsându-mă în loc. Aș fi avut reprezentarea fizică a părăsirii și aș fi suferit ca întâia oară.

Camil Petrescu

Pretty, witty and GAY

Și cum majoritatea suburbanilor s-au gândit aproape instantaneu la mine făcând sex cu o altă tipă, eh, aflați că nu la asta se rezumă. Că alea pe care le vedeți voi în filmele porno o fac de dragul „artei” pornografice. Asta nu înseamnă că sunt lesbiene (da, ăsta e cuvântul! Și nu mi-e jenă să-l folosesc), alea, cum ar prinde ocazia, nu s-ar da înapoi de la raporturi cu un bărbat.
Și, din nou, contrat tuturor părerilor, să fii gay nu înseamnă să îi urăști pe cei de sex opus. Nu înseamnă să te săruți cu prietena cea mai bună la beție sau să pui mâna pe fund celui mai bun prieten la vestiar.
Nu e incest, pentru că cel pe care îl iubești nu face parte din familia ta.
Nu se reduce la o anumită practică sexuală.
Nu e ceva rușinos, nu e o boală (oricum, bolile nu sunt ceva rușinos, nici măcar BTS).

Așa că, înainte să critici gândește-te mai bine.
Pretty, witty and gay! Deși la început folosită de mine datorită melodiei primită de la A.N., a ajuns temă intensă de gândire.

Dragule, tu care ești tu gay și destinatarul acestei postări, nu am nicio problemă cu tine... atâta timp cât nu te mai dai la tata :)) în primul rând e căsătorit și în al doilea ți-ar putea fi și ție tată !!

o mie de dorinte si niciun pestisor de aur

Totul incepe cu as vrea ... In principal, as vrea pe cineva. Exista si conditii

1. sa fie langa mine cand am nevoie
2. sa fie punctual (pentru asta chiar fac urat)
3. sa ma critice, n-am nevoie de un modelino
4. sa fie 'barbat', n-am nevoie nici de un mutunache de plus
5. sa ma mai intrebe , din cand in cand, ce mai fac si chestii de genul (chiar conteaza)
6. sa imi zica : ce dracu' faci cu pantalonii aia pe tine, ia-ti dom'le o fusta!
7. sa aiba cel putin un semn distinctiv sau o cicatrice, oricat de mare, oriunde (mi se pare al naibii de sexi). Si sa-mi lase placerea s-o descopar eu insami

Da, lista ar putea continua. Dar e destul de greu, so far.

Daca ai impresia ca ai putea indeplini conditiile, cauta-ma

the way through

Back to my room and back inside my nest. It's not my day today, it's obvious i don't belong...

Si mai era o varianta a back to my room, a lui Dan Byron, i was just about to lose control. Eh, asta, la un alt nivel a devenit un fapt :)) Mi-am pierdut controlul ... one way or another ...
 
The only way out is the way through.

O ultima incercare

Mi se pare cel putin pervers modul in care ajungi sa te atasezi de cei din jur. Asta pentru ca cei din jurul tau sunt la randul lor perversi, facandu-te sa crezi ca le pasa.

O pisica crancena se juca cu soarta oamenilor, ii chinuia inainte de a-i sfasia. (Liviu Rebreanu , Calvarul - Sabia lui Damocle)

Dependenta este cel mai adesea inteleasa (in mod gresit, evident) ca interdependenta.

Si-ti vine sa-ti bagi picioarele (apreciati faptul ca m-am exprimat cat am putut de academic)!

Te ridici, te stergi de praf si inevitabil o iei de la capat. Din nou, intr-un mod cat de poate de pervers...

the pursuit of happYness

De la vis la realitate e cale atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit...
Stiti voi continuarea mai bine ca mine (in plus, nu-mi place Eminescu :D).

Cum se ajunge de la o intamplare nefericita la cel mai minunat moment al unei vieti ?
Asuma-ti riscurile, pierderile vor fi de ambele laturi, ale tale si ale ... Trage o gura de aer in piept, aer rece si tare care iti da senzatia de durere, de realitate. Apoi striga in cele patru zari ca asta e, de fapt, ce vrei sa faci. Si fa-o! Dar fara sa te uiti inapoi. Nu poti lua doar jumatate de decizie.

Arunca vina pe tot ce e in jur, dar nu pe tine, nu fii propriul tau dusman, nu te pune singur la pamant...
Better days are yet to come!
Nu in ultimul rand, zambeste mai mult! :)

Conversand

El : aveai la sts

El : nu mai stiu... c ti-am luat anul trecut d martisor ?

Eu : iti spun sincer ca nu mai stiu :">

Eu : stiu de valentine's gay ce mi-ai luat :)) --- Și-i zisesem că nu suport această „mare sărbătoare” ;))

Și melodia anului trecut :)

Switchfoot - You
Asculta mai multe audio Muzica »

What about...

... leaving people without telling good bye?!





Byron-On the road
Asculta mai multe audio Muzica »


Și un parfum Lacroix ....

Când ceva din tine moare

Și nu mă refer la o moarte simbolică, ci la una cât se poate de reală.

O zi prea frumoasă pentru gândurile mele. sunt singură, îmi urlă la propriu o voce în cap. Ajung în parc. Și de cum intru mă gândesc că am făcut cea mai mare greșeală. Eram unica persoană care a ieșit singură azi. Toți în afară de mine aveau companie, făceau baloane de săpun, râdeau și se simțeau bine. Fete cu flori într-o mână și cu o mână deloc străină în cealaltă.
Mă așez pe malul apei, la soare, ca o șopârlă. Aveam sânge rece. De fapt, în condițiile date, pot spune că nu am sânge deloc...
143 pagini citite... va trebui, insă, să reiau lectura lor, pentru că mintea îmi fugea în alte părți.
Un individ, deoarece nu mă pot horărî între tânăr și domn, se apropie de mine și îmi face o poză. Rămân pur și simplu uimită de gest, de lipsa mea de reacție. Îmi zâmbește și îmi mai face o poză. Nu ripostez. Se apropie, se așează lângă mine și îmi mulțumește. Mă întreabă dacă vreau să le văd. Refuz. Nu o să aflu niciodată cum arăta chipul meu azi, ce dezvăluia el. Se ridică și pleacă, fără a-și lua rămas bun. Rămân pe loc, fără să mă mișc, timp de 5 minute. În al șaselea minut individul se întoarce cu un zâmbet larg. Îmi cere să întind mâna stânga și o fac. Îmi leagă un șnur alb-roșu. Îmi spune că e păcat ca o fată ca mine, probabil îndrăgostită, să fie singură în această zi; să fie singură acolo în această zi; să fie singură , acolo, fără șnur la mână în această zi. A spus de trei ori singură. Chiar așa de evident e? S-a ridicat și a plecat, spunându-mi că îmi dorește să primesc răspunsul.

În momentul acela îmi amintesc de toate invitațiile primite în legătură cu ziua asta; invitații refuzate. Poate n-ar fi trebui să fac asta, măcar unul din cei n ar fi meritat efortul, cu siguranță. Și de mesajul dat de mine, la care nu am primit nici până la ora asta răspuns . Era ceva ciudat în legătură cu omul acela.

Stăteam acolo și mă gândeam ce m-o fi determinat pe mine, în urmă cu câteva luni, să renunț la un anume confort și o anumită siguranță. Nu e genul meu să risc. Dar am riscat. Și din câte văd eu acum, am pierdut. Am aruncat tot în schimbul a ceva ce nu am și nu voi avea niciodată.

După trei ore de stat la soare, m-am ridicat și am plecat. Singură. Aș vrea ca ziua de ieri să nu fi existat niciodată.