Nu sunt în vacanță, deși mi-ar prinde foarte bine una acum.
Pur și simplu mă bucur de viață. Și de căldura de afară.
Hasta la vista, amigos!
PS: vine ea sesiunea, și o să mă închid din nou în cămin...
Nu sunt în vacanță, deși mi-ar prinde foarte bine una acum.
Pur și simplu mă bucur de viață. Și de căldura de afară.
Hasta la vista, amigos!
PS: vine ea sesiunea, și o să mă închid din nou în cămin...
Pentru că 13 e cu noroc, noi, curvele, ducem lipsă de el. Avem tot ce n-au alții.
Și ne lipsește tot ce au ei. Sau ele.
O noapte, două, depinde de cât de mult i-a plăcut prestația. Noi nu ne permitem acest lux - să ne placă, să mai vrem. Noi trebuie să spunem mereu ah, o, da, acolo, mmmm, ce bine e! Ei au drepturi depline, suntem la puterea clientului. Dacă lui îi face plăcere să ne lovească, noi trebuie să ne prefacem să împărtășim sentimentul. Dansatoare, actrițe, topmodele, uneori gimnaste. Nimeni nu ne-a zis la angajare de toate aceste cerințe.
Noi știm ce-i aia confidențialitate, știm că avem o meserie pe muchie de cuțit. Că nu o să ne ducă nimeni lipsa, asta e clar - poate doar clienții fideli să se mai gândească la noi, în clipele petrecute cu nevasta... sau cu fiicele de vârsta noastră.
De plăcere sau de nevoie, am ajuns aici. Curvele ca noi se lasă cumpărate pentru plăcerea altora. Imoral sau moral, nu mai contează. Curvele de voi.. voi vă lăsați cumpărați pentru plăcerile voastre mărunte. Cu ce o să rămâneți la sfârșit? Noi o să avem o poveste. Tristă, dar o să avem una. O s-o spunem cui vrem, o să ne permitem luxuri. Voi o s-o spuneți cui puteți, cui ar avea chef să asculte.
Și ce ne avantajează pe noi -rar suntem întrebate la ce ne gândim când sărutăm, când țipăm de plăcere. Ideile noastre, dorințele, visele - nu contează. Noi ne luăm banul și voi să fiți sănătoși!
de ce mi-a plăcut mie în B52?
Ce nu mi-a plăcut mie în B52?
Din ce-mi aduc eu aminte, azi sunt trei ani de la un eveniment important.
Îmi urez pe această cale MULȚI ANI ÎNAINTE!
Ps: sunt dezamăgită de lipsa unor beepuri cu număr ascuns.
Dacă e ceva ce mă enervează cumplit, ăia sunt mizerabilii.
Cei care nu-și strâng hainele de pe uscătorul de rufe, boarfele și pantonii de prin toată camera, vasele murdare, sticlele goale și cosmeticăraia.
Cei care dacă și-ar spăla și vasele precum își spală corpul, le-ar toci. Desigur că nu spală vasele, și mâncarea le putrezește în farfurie, gândacii se strâng la tine în cameră, mâncarea le pică prin sertar și o lasă acolo, să facă mucegai. Mizerabilii care își lasă „vasele la înmuiat” pe chiuvetă chiar și două zile, pentru că s-a întărit mâncarea în ele.
Cei care nu știu să ducă gunoiul (vaaai, cum să duc gunoiul, nu e rândul meu! Mda, niciodată nu e rândul tău), care așteaptă să facă ceilalți colegi de cameră totul în locul lor. Cei care nu înțeleg că la colegi ar putea să vină unii în vizită.
Mizerabili sunt cei care își pun hainele murdare peste cele curate, cei care atunci când se apucă de spălat rufe trebuie să le miroasă.
Cei care nu realizează că astfel este scoasă la lumină personalitatea lor - rar găsești unul care să fie dezordonat în ceea ce privește mediul și ordonat în gândire.
Nu sunt cea mai ordonată ființă, dar măcar fac curat în urma mea zilnic.
Culori de păr stridente lângă rădăcini albe.
Ojă roasă sau sărită de pe unghii din cauza muncii dure de acasă sau a lipsei de interes.
Unghii lungi sub care stă mândru un strat negru.
Adidași în picioare și blugi și geantă din material lucios pe umăr.
Sprâncene incredibil de subțiri, aproape inexistente, „retușate subtil” cu un creion dermatograf negru.
Machiaj excesiv în timpul zilei.
Bluze mulate peste o burtă imensă. Subliniez acel peste, de fapt niciodată nu reușește bluza să acopere.
Mirosuri grele care ar face invidios până și un sconcs.
„Melodii” fredonate în mijloacele de transport în comun.
Copii cerșind sau spălând parbrizul la semafoare ca apoi toți banii să ajungă la vreun din ăla mai cu influență.
Când vezi oameni așa urâți, îți vine să urăști orașul.