Le mensonge d'un midi

Greutatea unei imagini mă sufocă.
Medalion în medalion. „La revedere” după „La revedere!”. Minciună de dragul adevărului. Adevăr de dragul artei dramatice. Dramă pentru spectator, trăire sinceră pentru actor.

Și toate astea după ce Bon și-a luat Ultimul Mic Dejun.

Sâni

Se știe deja că bustul unei femei e „o calitate” apreciată de foarte mulți bărbați și invidiată de (și mai) multe femei. Dar chiar să fie condiție de angajare? 

Pentru mai multe sanse, trimite mail pe (ADRESA DE MAIL - mai bine n-o dau) cu subiect hostess hypermarket, minim 3 poze (clare, recente, fata + bust), inaltimea si datele de contact.

E de la sine înțeles că hotessele trebuie să arate bine, dar în general te întreabă măsurile, nu te pune să-ți pozezi bustul. Cel puțin așa a fost pe vreme în care lucram și eu în domeniul ăsta.

Visul care mi-a amintit

N-o să povestesc visul. Cine trebuie să-l știe, îl știe deja.

Visul mi-a amintit că a fost o perioadă în care credeam în prietenia necondiționată fată-băiat.

Acum menționez c-am fost o proastă, nu există așa ceva, mai ales dacă între tine și celălalt a fost ceva mai mult înainte. Așa că acum pur și simplu evit prieteniile cu sexul puternic.

Totuși, nici în fete n-am încredere. 

Cutia neagră

 Alex către Ilana.

Înșelându-l pe el cu mine, pe mine cu el și pe amândoi cu un altul sau pe amândoi cu lăptarul. Orice e posibil cu tine. Orice, Ilana, orice în afară de un singur lucru: în afară de a putea afla cine ești de fapt.

De ce ne-am despărțit, Ilana? Ce mi-a venit dintr-o dată să sting cazanele iadului nostru? De ce am trădat eu legătura noastră?

Dacă eu sunt duhul rău, tu ești sticla în care e închis. Nu am reușit să scap.

Ce a rămas din toată bucuria noastră, a ta și a mea,Ilana? Poate doar o bucurie răutăcioasă. Niște tăciuni în care suflăm, fiecare de la alt capăt al pământului, cu speranța că vom aprinde pentru o clipă o flacără albăstruie de răutate. Ce mai risipă prostească. Ilana, renunț! Sunt gata să semnez acum că mă predau.



Ilana către Alex.
„Ca după un accident de avoin”, așa mi-ai scris la lumina neonului tău, „am descifrat împreună prin corespondență cutia neagră a vieții noastre”N-am deschifrat nimic, Alex. N-am făcut decât schimb de săgeți otrăvite. Mi se stinge încet dorința de a mă răzbuna pe tine. S-a terminat, renunuț. Nu vreau decât să mă trezesc iar în brațele tale. Să-mi las degetele să se odihnească pe ceafa ta. Să-ți mângâi părul care încărunțește.
Acum spune-mi tu: de ce îți scriu despre lucrurile astea uitate? Ca să zgândăresc niște cicatrici de demult? Ca să trezesc degeaba rănile noastre? Ca să deschifrăm cutia neagră? Sau să te fac să suferi din nou? Sau să-ți fie dor? Poate asta e încă o viclenie  de-a mea ca să-mi cazi iarăși în plasă?

Ce se vede în oglindă

De AICI.


Principala trăsătură a caracterului meu: fac comedie dintr-o dramă și dramă dintr-o comedie competitivitatea


Calitatea pe care o prefer la un bărbat: curajul de a-mi zice să tac.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: capacitatea de disimulare

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: că nu sunt mulți (a se citi că e doar una și e „pe bune”, pentru totdeauna)

Principalul meu defect: că nu recunosc a avea vreunul

Ocupaţia mea preferată: cititul

Visul meu de fericire : nu cred în fericire, ci în bucurii mărunte.

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: nu cred în nefericire, ci în depresie profundă din cauza unei chestii.

Ce-aș vrea să fiu? răspunsul de la întrebarea nr 4

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Franța

Culoarea preferată: vișiniu (și maro)

Floarea preferată: cactus

Pasărea preferată: bufnița (mai arată-mi tu pe cineva care poate să se descurce perfect noaptea și să rotească capul la 360 grade!)

Prozatorii mei preferaţi: Fiodor Dostoievski, E.E.Schimtt, Yves Navarre

Poeţii mei preferaţi: Al. Macedonski, Ion Minulescu

Eroul meu preferat: Superman

Eroina mea preferată: Schtrouphette

Compozitorii preferaţi: sigur nu Moga! Nu sunt cine știe ce cultă, nu pot să mă pronunț.

Pictorii preferaţi: Diego Rivera

Eroii din viaţa reală: mai există așa ceva?

Eroinele din istorie: Mata Hari

Băutura şi mâncarea preferate: rom. Rom și rom (roșu)

Numele preferat: Alexandra, normal.

Ce detest cel mai mult: când alții mint mai mult ca mine.

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Cezar, pentru că am avut mult de învătaț, atât la istorie cât și la limba latină.

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: World Trade Center. Și pentagonul. Au avut tupeu!

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: uitarea

Cum aş vrea să mor: în timp ce trăiesc.

Starea de spirit actuală: mi-e somn . Și cu toate astea sunt destul de energică.

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: indulgenta nu cred că a fost în pachetul de super-oferte pe care l-am primit.

Deviza mea: Fuck beauty! Get smart!

Întrebarea săptămânii

De ce devine compromițătoare arta compromisului într-o relație?

Glonte sub chip de argument

Ești doar o țigară dintr-un pachet. Mai sunt 19 ca tine aici, milioane în alte locuri. Dar am ales să te fumez pe tine. Erai mai la îndemână.

Te-am luat în mână și te-am lovit ușor de masă, m-am uitat la tine și apoi te-am aprins. Fumegai ușor și abia așteptam să te simt pe și între buze. Am tras un fum și l-am savurat. Apoi te-am lăsat să fumegi, uitându-mă cum te pierzi, lăsând în urmă un miros și un gust. 
Am tras din nou, iar și iar. De fiecare dată micuța flacără se aprindea, din ce în ce mai roșie. Te-a mistuit complet. Te-am terminat și, satisfăcută, te-am stins călcându-te-n picioare.
Ce-a rămas din tine? Un simplu muc, stins, trântit la pământ, între alte mucuri... zeci de alte mucuri.

În mintea mea fumez în fiecare seară, mă folosesc de un chibrit pentru a aprinde o țigară. Aleg un singur băț, dintr-o cutie în care sunt cel putin 20 de bețe asemănătoare...

Before sunset

Julie Delpy - A Waltz for a Night

(versuri din filmul Before sunset, 2004)

Minunatul C4

De fapt, mai minunate sunt specimenele ce-l populează de parcă ar fi grădină zoo, nu cămin.

În condițiile în care Căminul nr 4 TEi are bucătărie cu aragaz și tot ce-ți trebuie (mai puțin curățenie ...) niște dom'șoare făceau, azi-noapte la ora 1 am, MICI. PE HOL! Imaginează-ți mirosuri!

Ultimul sărut (sau Palme, partea 10)

În general (sau cel puțin așa a fost la mine) ultimul sărut e cel mai reușit. Și e simplu să-ți dai seama de ce.

În primul rând, pentru că după ce ai exersat chestia asta cu cineva, te obișnuiești cu stilul său, te pliezi pe el. Și când vine vorba de ultimul, știi exact ce și cum să faci.

în al doilea rând, pentru că știi că-i ultimul și vrei ca celălalt să-și amintească (eventual) de el. Și nu vrei să-și amintească ceva aiurea. Ci cât de plăcut a fost, cât de mult ar fi vrut să nu te oprești, să nu-ți dezlipești buzele de ale sale și să pleci.

În al treilea rând, pentru că, din moment ce există un sărut de despărțire, nu e totul încheiat, încă mai există un pic de jar acolo. Și speri că astfel să-l stingi. Aș, pe naiba, că asta nu se întâmplă. Pur și simplu te trezești că sărutul a fost delicios, că trebuie să pleci și nu mai vrei s-o faci.