Unde ești copilărie?

Avea mama un ruj de buze... Cred, de fapt, că toate mamele au avut din acela. Ambalaj auriu, cu niste striații pe el. Iar rujul propriu zis era ... VERDE! Mi se părea că mama face o scamatorie când își plimba batonul acela verde pe buze iar buzele rămâneau roșii în urmă. Încercam și eu. Făceam și eu scamatorii, buzele mele tot în roșu se colorau. Apoi am trecut la trusa ei de farduri, dar nu avea același farmec, pulberile nu-și schimbau culoarea.
Tocurile mă făceau, într-adevăr, mai înaltă, rochiile ei nu stăteau pe mine, mi-erau foarte largi și lungi. Și mă ambiționam să cresc, să le port și eu.
Dacă închid ochii și mă gândesc, parcă simt parfumul rujului care mi-era interzis. Cu cât mai interzis, cu atât mai tentant...

Copilul din mine

Sunt un copil, în esență. Un copil al altora, nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să mă nasc, dacă vreau să fiu născută; dacă vreau să mă nasc acum, dacă vreau să fiu născută în familia asta.

Nu fac încă bine distincția între bine și rău, cald și fierbinte. Mă ard cumplit, încât nici doctorii cei mai pricepuți nu mă pot ajuta. 

Copilul din mine minte. Mult. De teama pedepsei, nu din răutate, de frică să nu supere pe cineva, n-ar suporta ca cineva să fie supărat pe el.
Ar prefera să se uite toată ziua la desene animate în loc să facă teme, proiecte și glosare.

Îmi place jocul, șotronul...să sar într-un picior peste unu, peste doi, peste trei...îmi place să și sar coarda, la nebunie! Să mă ascund în cele mai bune locuri de restul, dar mi-aș dori să nu mă găsească niciodată și astfel să câștig eu mereu. La Țară țară vrem ostaș aș fi cea care va spulbera toate barierele și care s-ar întoarce mereu cu câte un prizonier.

Copilului din mine îi place joaca...
Sunt copilul pe care nu l-am avut și pe care nu mi l-am dorit niciodată.

Club A(fost prima și ultima dată când am călcat acolo)

Ca majoritatea cluburilor bucureștene, Club A e un fel de beci. Un fel de beci în care se fac discriminări. Adică dacă ești nefumători beneficiezi de partea de la intrare în club, între garderobă și bar. Unde toți își dau coate, unde se aude muzica în surdină și unde nu se poate dansa. Deci, dacă ești nefumător și vrei să dansezi, trebuie să te avânți în lumea celor cărora le place să pupe în fund și să bată pe spate ... țigara. Lume de unde ieși duhnind, de ai impresia că ai stat într-o scrumieră neschimbată de secole.

Club plin de ... să le zic oameni(?) ... care vor să pară ceva ce nu sunt, oameni plini de viață (și viața e plină de rahat) care încearcă în orice mod să fie observați. Dacă le iese ceva apoi e chiar mai bine. Băiețași care nu înțeleg când le spui „lasă-mă în pace”, nici când le spui, după alte insistențe, „lasă-mă-n beeep în pace!” Dom'șoare al căror hormon secretat se simte de la o poștă, al căror comportament urlă Do me! 

Aglomerat, coada de la toalete se prelungește până aproape de chestia aia unde se îngrămădesc toți, tălpile ți se lipsec de podea și implicit de cioburi pentru că țăranii (nu în sensul de agricultori) au fost prea beți să țină de sticlă.

PS: citez din Leyla, (Dexter, sezonul2) How full of shit are you, in fact?

editare ulterioară: mi-a plăcut lipsa jocurilor de lumini care îmi dau dureri de cap și ochi. Mi-au displăcut însă blitzurile care mă surprindeau din toate direcțiile... și-mi dădeau dureri de cap...

Nimic nu a mai fost la fel...

Fiecare are acasă, pe vreun raft, un astfel de ornament. Iar mie mi se pare similar unui sentiment..
La început e amuzant, e un suvenir, e legat de cineva. Și îți place să agiți lucrurile din când în când.

Apoi te plictisești și îl uiți pe raftul ăla.

Trece timp, se pune praful și vine curățenia de primăvară. Te uiți la el, îți aduci aminte de persoana care ți l-a dat, de cât de mult îți plăcea. Îl iei în mână și te uiți la el din toate unghiurile. Inevitabil îl agiți iar fulgii de nea încep să roiască. Zâmbești, dar îl pui la loc pe raft... nu pe noptieră!

Ce vor femeile

Sigur asta a fost inventată de o femeie! Spune-mi numai unde pot găsi una!!!

Palme partea 9

Pe atunci totul era o dramă pentru că fiecare detaliu conta! De ce nu a răspuns la sms imediat cum l-a primit? Oare de ce răspunde la telefon atât de greu? Ce o fi făcând? Unde și cu cine o fi?

Fiecare sărut era primul, era ultimul. Emoția lui era prezentă chiar și ani mai târziu, când nimic nu mai exista. Acum încerc să-mi aduc aminte acele dăți și-mi aduc aminte doar decorul, persoana. Dar nu mai e niciun gol în stomac, niciun zâmbet nu se mai conturează.  

Pe atunci totul se rezuma la dorință, acum totul a devenit nevoie. Îmi doream să-l văd, simt nevoia să-l văd. Îmi doream să-l țin în brațe, simt nevoia să fiu luată în brațe. Dorințele rezistă timpului, nevoile se cer împlinite.

Pe atunci când ne certam îmi doream să nu-l mai văd în veci. Acum știu că acest lucru e posibil.

Moșule ce apolitic ești!

Eu nu mai cred în moși, nici în babe, de altfel. Dar sper că azi, la noapte mai exact, voi primi un cadou... cincinal!

Mă trezesc și eu pe la 7 juma' și mă duc la parter în cămin unde sunt urne de vot. Și... era deja coadă. Lumea chiar stătea afară, în frig, să ajungă să voteze. Din cunoștințele mele, secția asta era oarecum special amenajată pentru studenți - adică noi aștia care vrem să facem carte ar fi trebuit să avem întâietate. Nu știu alții cum sunt, dar eu una am o conștiință politică destul de bine conturată. Și vroiam să stau la rând să votez. Dar nu în frig, pentru că a venit țața Floarea de la Cucuieții din deal, acolo unde întoarce uliul, adusă de nu-știu-cine cu un microbuz să practice fix azi turismul...

Mă duc mai târziu să stau la rând, să îmi exprim părerea. Mi-a plăcut ce a zis Miss G, pot doar să sper că își mai dă cineva seama că ceva trebuie schimbat. Pentru că schimbarea, mai ales a lui băse, e bună! Merită să încercăm altceva. Mai avem ceva de pierdut? NU. Așa că hai, poate o să câștigăm ceva. Zic eu, umila mea părere de studentă care n-a apucat încă să voteze...

Fabrica

Dacă mergeți în Fabrica... nu mergeți în Fabrica!! Sau nu la toaletă.. Cel puțin la femei. Au uși semi-transparente care nici măcar nu se închid bine - adică între ușa semitransparentă și toc rămân cam 3 cm. Ce sens are să mergi într-un club să bei ceva, să te simți bine, dacă atunci când te cheamă natura să nu-i poți asculta chemarea?! Apoi, au o singură chiuvetă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, vizibilă din holul de la intrare. Adică e ÎN holul ăla, nu există delimitare. Ăștia n-au auzit de intimitate, zău așa.

Să nu uit, cine era tipa care a urcat azi-noapte pe scenă la concertul aniversar Byron și a început să cânte, de ziua României, când toată sala cânta La mulți ani (adică în română) happy birthday ?! Chit că nu cânta pentru România, ci pentru Byron, dar chiar așa? Sala cântă în română și apari tu, domnișorico, și zici că sună mai cool în engleză?! Unde era băsescu să-ți fi dat și ție o palmă? De data asta sigur nu l-aș mai fi criticat!

întrebare

Pe lângă faptul că (să mă scuze fanii) Twilight mi se pare o ... chestie de copii (tocmai ca să nu jignesc fanii) am văzut aseară pe banner-ul din fața  Cinema Pro o propoziție interogativă care mi s-a părut interesantă.

Dacă nu poți fi cu cel pe care-l iubești,
vei sta cu cel care te iubește?

Eu mi-am putut răspunde în câteva secunde. Tu ?

TACI!

Ai auzit vreodată un țipăt disperat de ajutor? Ai simțit și tu disperarea până în adâncul măruntaielor?

Aud un copil plângând, țipând. Și nu pot face nimic! Trebuie să-l ascult, într-un ecou pe care abia mă abțin să nu-l exteriorizez. Uneori am impresia că vâd copilul, undeva, pe jos, în întuneric, numai lacrimile-i lucesc. Se oprește pentru o clipă din plâns și se uită la mine fix. Apoi începe iar să țipe. Și în momentul ala mă cuprinde o stare de vomă, ca și când am fost lovită cu putere în stomac. A impresia că acel copil e parte din mine, că a fost parte din mine ... că e posibil să fiu eu... Că e posibil să fi fost al meu...

...E o visare ce continuă după ce m-am trezit din somn...