Narcisism

te crezi în stare să porți un asemenea hanorac? :)

Alfabetul

Cum mi-a ajuns blogul cunoscut de ... cunoscuți?

Nu pot să scriu fără să mă gândesc oare ce va crede A, dacă B iar o să aibă impresia că am scris despre el, dacă C se va supăra gândindu-se că am scris despre D, dacă E va citi vreodată sau dacă F știe de blog pentru că nu i-ar plăcea să citească aici despre G. H știe de blog și așa a ajuns și I să-l citească. E drept că lui J eu i-am spus de el, dar după cum a zis și K, nu trebuia să pun poza mea într-o postare, că așa și-a dat seama și L că al meu este.

Nu pot să scriu despre sărutul cu M pentru că N l-ar recunoaște și iar spune lui O care ar fi profund dezamăgită că P a părăsit-o pentru una ca mine. Lui Q i-am restricționat accesul la blog, pentru că niciodată nu a fost de acord cu ce am scris, i se părea o prostie, nu ca lui R care vedea în asta o poartă deschisă către mine.

Ce părere ar avea S când ar afla că nu sunt așa de puternică precum las să se vadă când suntem față în față. I-ar spune lui T? Asta ar însemna că află și U iar autoritatea mea in fața lor s-ar diminua.

V, X, și Y mă susțin. Însă lui Z nu îi prea convine acest lucru.

Chiar am nevoie de un alfabet de griji? De ce nu pot să fiu EU? Pe litere, și fiecare literă să-și aibă autonomia....

România + vampiri = Hollywood

Fără alte comentarii, o să numesc patru filme vizionate recent, care nu aduc tocmai faima României. Cred că (tele)spectatorii lor au trebuit să intre pe google, în caz că le-a păsat la ce se face referire - în cazul în care nu erau deja familiari cu ... NOI! Cine a văzut filmele, trebuie să-și amintească!

1. TRUE BLOOD - nu mai știu ce episod sau în ce sezon. Un vampir către celălalt : Dacă ai de gând să te porți ca un sălbatic, mai bine du-te înapoi în România.
2. Nip/Tuck, sezonul 6. Un copil bolnav apare în penultimul episod, plin de niște chestii oribile pe tot corpul. Cea care vine cu el la medici spune că l-a furat dintr-un spital unde era doar o asistentă la minim 50 copii. Bebelușii plângeau zile întregi până când, de atâta suferință, nu mai scoteau niciun sunet. În ultimul episod, unul dintre personajele principale- doctor, îi spune partenerului său că știa că mereu și-a dorit să ajute copii bolnavi din lumea a treia și îi dă un bilet de avion să ducă bebelușul înapoi. Celălalt ia biletul, se uită la el și tot ce zice este : BUCHAREST?
3. Lipstick jungle - sezonul 1, episodul 2. Discuție între soți, ea lucrează în industria cinematografică blabla. El îi reproșează că, în loc să serbeze ziua fiicei lor, ea era plecată să ardă nu știu ce vampir în ROMÂNIA!
4. ultimul, dar cel mai cunoscut - HARRY POTTER. Cartea a patra. Unul dintre dragonii folosiți la turneul care face subiectul romanului era din... ați ghicit! România!

Să mai spună cineva că suntem faimoși doar „datorită” crimelor din Italia, furturilor din Germania și rromii din Franța...

Sepsiszentgyörgy

De ce ne place la Sfîntu Gheorghe, Covasna?

• Pentru că nu ne știe nimeni;
• Pentru că-i un orășel tare liniștit;
• Pentru că ștrandul municipal e foarte curat. Nu că nu așa e normal, dar la toalete exista săpun lichid și hârtie igienică iar toate ușile de la vestiare se închideau fără probleme;
• Pentru că aici se fac cei mai buni Kürtöskalács (cel puțin din testele făcute de institutul Ilanei);
• Pentru că ungurii, deși extrem de mulți, nu ascultă manele :)

Totuși, pentru anumite aspecte, nu ne place acest oraș

• pentru că, după cum am zis, sunt extrem de mulți unguri. Și asta nu ar fi rău, dacă limba română ar fi cea folosită. Dar cum intri într-un magazin sau cum te duci la o florărie... de fapt peste tot, ți se zice tessék!, adică poftim, apoi ți se adresează în română, când îi spui ceva, orice, „subtil” să se prindă că nu înțelegi deloc maghiara.

Eu nu sunt deloc rasistă. Sau așa ziceam până acum ceva vreme, când am prins ceva cu rromii. Să nu fie cu supărare. Dar asta într-un episod următor...

în oglindă

Nu am avut niciodată un loc al meu, am avut doar o cameră și un pat sub care mă ascundeam. Des.
Eu sunt Alexandra și i-am permis Ilanei să îmi folosească anumite amintiri, chipul și corpul. Suntem două care trăiesc printr-una singură.
Când sunt întrebată de ce nu zâmbesc îmi amintesc involuntar tot ce s-a întâmplat, din păcate am o memorie foarte bună. Eu nu dau palme, eu primesc.

Trezirea!

Îmi permit să visez. Acum visem că am o casă a mea, o „acasă”. Undeva, într-un oraș liniștit în centru țării, unde iernile sunt blânde și verile răcoroase, unde nimic nu se întâmplă, fără vecini care să știe cine sunt și cu ce mă ocup.
Mă văd stând pe balcon. Seara. Și soarele apune după niște blocuri departe de a fi gri. Mii de tonuri de roz, violet și bleu.
Și când mă întorc și mă uit în apartamentul meu de la ultimul etaj, îl văd pe el. Și zâmbesc. pentru că nicăieri nu e ca acasă...

Palme partea 14

EU și cu tine semănăm destul de bine. Dar să știi, ceva ne diferențiază.

Tu nu ești ca mine, tu nu poți fi ca mine, pentru că mie îmi este ușor să cobor la nivelul tău, tu nu ai cum să te ridici la al meu, pentru că nici nu știi care e ăla.
Tu ai vrea să simți ce am simțit eu, vrei să te poți bucura de ce am avut eu. Mi-e oarecum milă pentru că, din moment ce vrei astea, o să le ai pe toate, chiar toate. Și atunci să văd ce o să mai spui, pentru că nu poți da timpul înapoi.

Tu apelezi la artificii doar ca să poți ieși din casă. Eu n-am cearcăne, kilograme în plus, probleme cu tenul. Și ori de câte ori vom fi față în față, ghici asupra cui se vor îndrepta toate privirile?

Tu abia legi două cuvinte corect în română, abia faci o frază care să fie coerentă, dar folosești cuvinte pompoase, probabil luate din dicționarul de neologisme. Eu, pe lângă faptul că vorbesc româna corect, fluent și inteligibil, mai vorbesc, tot așa, încă vreo 3 limbi străine.

Eu, la 21 de ani, am un CV ce se întinde pe trei pagini, tu nici nu ești în stare să faci unul.

EU atrag băieții prin discuțiile cu ei, pentru că ei uneori vor și conversație, nu doar să te vadă pe tine, cum te unduiești ca o pisică... în călduri.

Acum că mă gândesc mai bine, noi două nu semănăm deloc...

la mulți ani, străine!

Între bărbat și femeie nu poate exista decât singurătate în doi... Iubirea nu este decât singurătate în doi... Sunt două suflete care se caută și rămân doar două corpuri care s-au găsit. (Camil Petrescu)

Dacă un secret era doar un lucru de care nu-ți dai seama, cum ar fi putut face rău? Cât de periculos putea fi un firicel de adevăr? Nu are țepi, nici gheare, nici colți, nici coadă, nici ac. Adevărul, dormitând de cealaltă parte a ceea ce eu știam. Desigur, erau o sută de versiuni ale aceleiași povești : o femeie care trebuie să afle ce știe deja, cumva, undeva în sine. (Alice Hoffman)

Am căutat mereu aventura și siguranța în același timp - deși știam că cele două lucruri nu se potriveau. Chiar dacă aveam certitudinea iubirii mele pentru el, mă îndrăgostisem cât ai clipi de alți bărbați, numai pentru că jocul seducției este cel mai interesant din lume. (Maurice Dekobra)

Fără comentarii

Într-o lume alb-negru, noi ne colorăm un viitor strălucitor.

Trece....

Viitorul este de fapt trecut. Trecut prin multe. Trecut prin viață, prin prezent, prin trecutul anterior. Viitorul este trecut prin viața mai multor indivizi, trece ca un fir de ață printr-un ac. Și dacă nu-i faci nod, viitorul trece mai departe. Ai grijă când coși, ața e posibil să nu aibă culoarea potrivită.

Dacă nu ai un anume trecut, nu poți avea un viitor. EL are trecutul lui, tu îl ai pe al tău. Din doi separați poți face unul. Iar din unul... poți să ajungi la doi.. la doi uniți de ceva, separați de multe altele.

Viitorul nici mort nu vrea să moară. Pentru că trecutul trăiește, e ca un bătrân invalid. Nu poate face nimic, dar este încă acolo, cere un pahar de apă, tânjește la ce a avut, își plânge de milă. Trecutul este proiecția viitorului. Viitorul trece... trecutul... nu...

coulda, woulda, shoulda

Aș fi putut să tac, dar n-am făcut-o.

Ar fi trebuit să tac, dar nu am putut.

Ar fi fost mai bine dacă aș fi tăcut, doar pentru moment.

Ca să împlinești anumite vise trebuie să te trezești. dar e tare aiurea când cazi noapte din pat...

Drum sub clar de lună

Mă rog de acela care va găsi aceste pagini să aibă puțină bunăvoință. Aceasta nu este povestea vieții mele. Știința de a scrie mi-a fost refuzată. Aici am înregistrat doar cioburile unor amintiri, aparent fără legătură. Unele arată la fel de strălucitoare și distincte ca niște mărgele înșirate pe ață. Altele, îndepărtate și stranii, par niște crâmpeie de vis, cu spații goale și negre - focuri fermecate, cu străluciri tăcute, rubinii, într-o nemărginită singurătate.

PS: ce face puțin alcool din om...

Un an nu-i prea mult

Aparent, doar aparent peste o lună plec din țară. Peste o luna la ora asta nu o să mai fiu eu aici, ci o să fie o umbră a mea, una care lasă în urmă o cană de cafea aburindă, o familie ce se chinuie pentru un viitor incert. 

Aparent, în locul meu să fie o fată care o să plângă, pentru că știe că lasă aici ceva și nu știe dacă atunci când se va întoarce îl va mai găsi. O fată care o să plângă pentru că deja plângea cu două luni înainte ... în fiecare zi, timp de o săptămână - se bucura și cu cât se bucura mai tare cu atât suferea mai mult.

Aparent, o să tragă după ea niște valize în care nu o să-i încapă tot ce-i trebuie, iar la ora 4.30 o să plângă cum n-a mai făcut-o niciodată...

Aparent, sper la un viitor mai bun și norocul chiar și-l face omul cu mâna lui.