Sunt prea egoistă să le plâng altora de milă, mai ales atunci când eu n-am timp nici să-mi plâng mie de milă. N-am timp să dau de băut în amintirea sufletului pe care l-am vândut, nici să merg la mormântul celei ce am fost, să mă așez acolo, în fotoliu n fața oglinzii și să mă întreb ce mai fac.
Abia îmi fac timp pentru un epilat inghinal cu ceară, și aproape că nu-mi amintesc dacă mai am acea aluniță... pe corp... Sper că cineva acolo și mai amintește și-mi poate spune și mie! Foarte rar îmi amintesc că încă am 22 de ani. Ce nu pot să uit este că încă nu ninge și cât de mult m-ar bucura să o facă. Nu pot să uit de mirosul portocalelor, de mirosul lemnelor arse, de faptul că o să vină sesiunea și apoi primăvara de care nu o să mă pot bucura din cauză că trebuie să cotizez ca să supraviețuiesc.
Renunț din ce în ce mai des la cursuri în favoarea muncii, și din ce în ce mai rar la cei 7 lei pe oră pe care-i primesc la muncă pentru o oră de curs.
Îmi place să merg pe jos de la Piața Romană la Piața Victoriei și mereu mă opresc lângă pisica de la Observator. Dimineața la 7:30 rondul de la Romană este încă luminat și cerul este negru de păsări care migrează către un loc mai bun. Să fie oare din cauza economiei și a crizei? (pomenind de economie, la parțialul de mâine cred că o să intru în criză)
Primesc din ce în ce mai multe facturi pe email, am din ce în ce mai puțină hârtie, și nu pentru că încerc să fiu bio, ci pentru că n-am timp și spațiu de facturi pe hârtie.
vineri, decembrie 9
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Păreri:
buuuuna scrierea asta, tragica da' a draqu de buna, cu atat mai mult cu cat te inteleg, nu perfect c-as fi ipocrit sa zic asa ceva.
Sfat: wake-up:)
Honey, 2 cuvinte am: am crescut! si odata cu asta uite cum vin si responsabilitatile...care mai de care mai...
Sa-i mai iei si pisei din cand in cand de mancare, te rog:) Eu nu apuc sa trec prea des pe acolo:( La multi ani!
Trimiteți un comentariu