Am schimbat hainele, am schimbat stilul în care îmi țin părul, am schimbat pantofii fără toc într-unele care mă fac să par (încerc eu să mă conving) de „doar” 1,85.
Am schimba lumea cu care stau de obicei, am schimbat felul în care vorbesc, am schimbat engleza pe franceză și spaniola pe tequila.
Am schimbat felul în care mă gândesc la ei, la cei 6 sau poate 7, pentru că cel de-al (aparent) 8-lea încă îmi dă de furcă.
S-au schimbat sentimentele pentru ei, pentru cei 6 sau poate 7, s-a schimbat reprezentarea lor atunci când apelez la memorie. Încă simt un miros când mă gândesc la fiecare, încă aud aceeași voce, ca atunci, încă mai cred că lucrurile ar fi putut sta altfel.
Corpul meu s-a schimbat, involuntar, și nu mă deranjează. Mă deranjează că nu s-a schimbat atunci când aveam mai mare nevoie să o facă. Mă deranjează că ei nu vor cunoaște niciodată modificările, felul în care s-a schimbat, felul în care m-am schimbat. Și nu e vina mea!
luni, decembrie 12
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Păreri:
oare numai prezinti interes pentru ca ei sa-ti sesizez schimbarile?
...si poate ca nici a lor!
Totul se schimba (intampla) cu un rost, cu un scop. Poate acum nu ai raspunsul la toate intrebarile, dar pe viitor il vei avea!
Trimiteți un comentariu