duminică, decembrie 25

Alex

Eu sunt ceea ce tu ai făcut din mine.

Povestea acestui Alex este fix cea care m-a determinat să deschis blogul.
Nu cunoscusem niciodată pe cineva care să îmi reproșeze că sunt prea pretențioasă. În general, când unui băiat nu-i plăcea de mine, nu își mai bătea capul și eu simțeam că aș fi câștigat o luptă. Dar el părea inteligent, era destul de arătos, făcea impresie și a avut curaj să îmi spună în față ce crede despre mine.
De ziua lui de nume i-am dat mesaj pentru a-i arăta, într-un fel sau altul că nu îi port ranchiună (ceea ce nu era tocmai adevărat).
Ajunsă în București, în anul I, ne-am dat dat mesaje dar tot nu aveam încredere în bunele sale intenții. Așa că nu avea numărul de telefon pe care-l foloseam mai des și nici adresa de mail cea la zi, ci una pe care nu o mai foloseam, de fapt. Până la urmă, la începutul lui decembrie am decis să ne vedem. Și a fost uimitor. El era... uman. Și cald.
M-am îndrăgostit de el cum nu o mai făcusem de mult. Era cam tot ce aș fi vrut, poate chiar mai mult. de fapt, a fost mai mult decât am vrut, pentru că era, în sufletul său, un copil căruia îi era mult mai multă teamă ca mie. Introvertit, secretos, matur în gândire și copil în purtare, m-a dat peste cap, mi-a dat și întreaga lume peste cap. Patru luni a durat să îmi dau seama că nu a fost niciodată nimic mai mult decât un flirt nebun în ninsoare, în miez de decembrie. Au trecut trei ani de atunci, poate patru. Și senzația e încă vie.
Am deschis blogul de ziua lui, ca să îl fac să mă vadă fără să trebuiască să pună întrebări. Dar tot ce a făcut a fost să reproșeze fiecare rând, fiecare gând. 
Am trecut prin multe, singură, pentru că nu răspundea la telefon, iar ultima dată când l-am văzut, înainte să plece pentru o scurtă perioadă din țară, nu am avut curaj să-i spun că încă țin la el dar că nu vreau să-l mai văd pentru că îmi doresc nebunește să mă îndrăgostesc de altcineva care merită mai mult ca el.
Și a plecat fără să știe. Câteva luni mai târziu, îmi trimite un mesaj care mi-a scuturat lumea din nou, spunându-mi că și-ar fi dorit să facă dragoste cu mine, iar două zile mai târziu că s-a mutat cineva, o fată, la el.
Acum e însurat, și n-a știut niciodată ce a pierdut. Nici nu va știi...

Motivul pentru care acest blog există, prezent de prea multe ori în sală, doamnelor și domnilor, vi-l prezint pe Alex - motivul pentru care am îndrăgit așa de mult franceza!

2 Păreri:

Bianca spunea...

Imi e dor mie de perioada aia :)

ILANA spunea...

uneori cred că și mie. din păcate!

Trimiteți un comentariu