luni, iunie 29

Marooned

Copilul era fericit, ajunsese la mare. Vedea pentru prima dată nisipul și apa. Valurile îl înspăimântau dar îi plăcea să le admire, să își imagineze că într-o bună zi le va învinge.

Se jucase până atunci în nisip, construise castele dar nu rezistau prea mult , nu aveau structura necesară. Dar de data asta crezuse că e cel mai reușit, că va rezista valurilor. Și a rezistat!
Copilul se uita cu ochii mari cum valurile atacă malul, dar cum nu pot atinge construcția lui.

Ore în șir s-a bucurat. Apoi soarele a uscat apa din nisip și s-a năruit. Copilul nu a știu să ia în calcul toate variabilele. Dar măcar a învățat ceva ... (oare?)

9 Păreri:

Tudor spunea...

Si uite asa s-a inventat.....cimentul :)

Cristian Lisandru spunea...

Frumos text, mesaj extrem de interesant... Poate că acel copil a reuşit să tragă anumite concluzii. Dacă nu, devenind matur, şi-a reamintit cu siguranţă de acel episod...

orianda spunea...

copilul invata cu placere si insista intr-o treaba pana ii reuseste bine!
Nu renunta in ruptul capului!
Noi de ce nu mai invatam nimic?!

ILANA spunea...

@ Orianda - pentru ca nu ne mai ramane speranta

@ Cristian Lisandru - nu stiu cat de placuta e amintirea aia.

Wanna spunea...

Atatea lucruri din viata seamana cu castelele de nisip... e trist uneori cand te chinui sa faci ceva la nesfarsit...si in urma nu ramane decat nisip.

Tod' spunea...

A invatat ca "nothing lasts forever" si ca "time is the end of everything" dar "time is also a new begining" castelul ala de nisip a lasat locul altuia, pe care "bebele" o sa aiba ocazia sa-l construiasca pe viitor...nu-i asa Mos Craciun? Hou Hou Hou!

Omul din metrou spunea...

cu siguranta copilul a invatat ceva :)Doar ca nici el nici noi nu stim ce.

Omul din metrou spunea...

deocamdata!

Anonim spunea...

anonim aka alexa:)) imi place scrierea asta. asa incepe si se termina totul...neluand in calcul toate variabilele.

Trimiteți un comentariu