duminică, iunie 14

aproape 20 (sau palme partea 3)

Melodia care s-a transformat intr-un laitmotiv a revenit aseara ca un pumnal. Losing control is best, when you need to forget(fraza cu care m-am jucat, cu care am cochetat o perioada, sucind-o, rastalmacind-o). Iar mi-am pierdut controlul, desi a fost mai mult un efect placebo, o stare de betie pe care mi-o doream pentru a ma putea ascunde de tine, pentru a ma putea eschiva din fata interlocutorilor.


O bere aruncata in fata, care nu se dorea aruncata in fata, dar care ajunsa pe fata respectivului nu vroia sa mai stea in sticla. si de ce? ce vina avea berea?


O stare de beatitudine, o apa in care m-as fi inecat gandindu-ma ca acolo ... m-as fi inecat ca atunci cand ma aruncam in bratele cuiva si il rugam sa ma faca sa uit de suparare, il rugam sa ma faca sa simt. nu reusea niciodata, dar el a incercat mai bine de un an. nu i-a mers, si nu inteleg de ce. m-am chinuit, am vrut, m-am straduit sa tin la el. si tineam - ca la un frate. doar ca era usor mai pervers... cu fratii nu te saruti, nu iesi in oras, nu...  ma inecam cu parfumul pe care inca il foloseste, ma inecam cu lacrimi imaginare cand ma gandeam la celalalt pe care-l vroiam de fapt si care nu ma vroia, sau care era mult prea prost pentru a face ceva ca sa ma aiba. un singur Lasa-l ! ar fi fost indeajuns.


Amintirea unei cereri in casatorie cand inca eram o copila de clasa a 11-a, o cerere refuzata dar care m-a marcat. de ce am refuzat atunci ? pe vremea aia el era tot ce-mi doream, poate mai mult, poate de fapt mai putin. o data a unei intalniri (nu stiu nici acum daca era in gluma sau in serios) care urma sa ne fie data a casatoriei, o data la care, o data ajunsi, nu mai exista nimic intre mine si acel personaj din sceneta asta proasta intr-un stil ce se vrea shakespearian. un cantec se aude acum pe fundal si inca simt gustul lime-ului imbibat cu vodka de aseara...


o atingere care mi-a amintit  de repulsia pentru baieti pe care am avut-o la sfarsitul clasei a 10-a, o sperietura sora cu moartea si transfigurarea unui chip intr-al altuia. o senzatie de goliciune care, paradoxal, ma umplea. mi-era teama, asa cum mi-a fost atunci, cu trei ani si 8 zile in urma. 


redundant ce-am scris aici, nu-i asa ? cred ca inca se simt efectele alcoolului, dar nu te ingrijora, i did not mean a thing! oricum, n-am scris pentru tine! tu nu insemni nimic.