Bulevarde

E 20.00. Ne urcăm în primul taxi pe care-l vedem. Destinația - Aici, de unde ne-ai luat. Mergi pe unde vrei tu, bulevarde mari să fie. Luminate. Pline de oameni. Pui melodia asta și, când îți zicem noi, te poți îndrepta către locul ăsta.

TRAVKA - venus

Taxiul se pune în mișcare, pe blv Lacul Tei. Te uiți la mine și zâmbesc, mă săruți. Ieșim de pe lacul Tei și intrăm pe Doamna Ghica, Colentina, Mihai Bravu. Mă dezbraci exact când ieșim de pe Mihai Bravu și intrăm pe Basarabia. Șoferul și-a îndreptat oglinda către noi. Mie îmi place și zâmbesc. Apoi Chișinău, Iancului, Pache Protopopescu și zâmbesc când văd clădirea facultății de instalații. Carol I. Brătianu, Caranfil, Șerban Vodă, Viilor, Rahovei, Mihail Sebastian și aici mă uit pe geam. Zâmbesc la cei din mașina lângă care stăm la semafor. 13 septembrie. 

Închid ochii, însă percep luminile care se succed. Titulescu. Aviatorilor, uite și parcul Herăstrău. Barbu Văcărescu...și observ că s-a făcut dimineață...

Mulțumiri tatălui meu

Au fost odată un băiat și-o fată, fata plăcea băiatul, băiatul plăcea fata. Toate bune și frumoase până când tatăl, mai ^%$*& de fel, s-a opus. Cică el nu era de ea. Și ea, de frică, a încetat să-l mai vadă... doar noaptea... se mai întâlneau, vorbeau la telefon.

Doi ani jumătate mai târziu, ea aude iar de el, căci el vorbește cu o prietenă de-a ei și se ajunge să se vorbească despre ea. Ea se gândește dacă ar fi bine să îl sune sau să-i dea măcar un sms.

Mulțumiri tatălui meu pentru nimic!
Și scuze lui pentru că... nu s-a întâmplat nimic...

ps: e destul de tulburător să auzi de la alții că el consideră că ai fost singura cu care am avut într-adevăr o relație chiar dacă n-am putut să fim împreună. Că ești singura cu care am avut ce discuta, mereu, mereu despre altceva.

Une vie de chatte, II

Să fi fost o pisică, aș fi fost cu siguranță una vagaboandă.

Mică fiind, mi-ar fi greu să mă deplasez, aș fi caraghioasă când aș încerca să merg, cu labuțele instabile și codița mereu ridicată. Stăpânii mei (cu siguranță cineva mă va adopta) s-ar amuza pe seama mea. Apoi aș crește, aș încerca mereu să sar pe mobilă, aș sta ascunsă după perdea și aș sări pe picioarele lor. M-ar lua în brațe și m-ar mângâia între urechiușe.

În momentul în care voi fi suficient de mare, voi fi în stare să sar peste tot, să urc pe șifonier și să dorm acolo. Aș face multe trăznăi, pentru că aș putea să le fac, pentru că, încă de pe vreme în care eram o mâță, mi-aș fi dorit să le fac, doar că nu puteam.Stăpânii mei s-ar supăra rău pe mine, și și-ar aduce aminte cu tristețe de zilele în care eram drăgălașă, inofensivă pentru plantele și mobila lor. Aș îmbătrâni fără să-mi mai fie acordată atâta atenție. Probabil mi-ar păstra unul dintre copii, ca să abia o nouă sursă de amuzament. posibil chiar unul ce-mi seamănă, ca să le amintească mereu de mine, când eram în floarea vârstei. M-aș supăra, aș ajunge să-mi urăsc propriul copil, oricum am menționat că n-aș fi o mamă prea bună. Dar viața trebuie să-și urmeze cursul...

Dă-mi mâna!

Îmi plac băieții (oare mai e cazul să le spun băieți? Câți dintre ei mai sunt? Câți dintre cei care mă atrag nu sunt bărbați?... sau pe aproape, în orice caz) cu palmele mari, cu degetele lungi, drepte.

 Pentru că mâinile voastre, domnii mei, au fost făcute pentru cu totul altcineva - pentru noi, reprezentantele sexului slab. Avem nevoie de mâinile voastre ca să deschidem un borcan sigilat, avem nevoie de mâinile voastre ca să coborâm niște scări abrupte, ca să bem când suntem foarte insetate, ca să ne fie dat părul după urechi, ca să scăpăm de haine, ca să ne ridicăm din pat, ca să ne ținem echilibrul când suntem trezite din somn. Avem nevoie de mâinile voastre pentru visele plăcute din fiecare noapte. Avem nevoie de mâinile voastre ca visele alea să devină realitate.

Shine down on me

Din seria Nu mă întreba nimic, nu vreau să (mă) mai mint, vă prezentăm azi:

Shinedown - Call Me
Asculta mai multe audio Muzica

Une vie de chatte

Să fi fost pisică, aș fi fost cu siguranță una vagaboandă. M-aș fi pripășit pe la vreo casă și i-aș fi convins să mă placă, să mă iubească, să mă păstreze.

O dată câștigată încrederea lor, m-ar primi în casa lor - casa mea. Acasă. Din acel moment totul ar fi al meu, n-ar fi colț pe care să nu-l explorez, farfurie din care să mănânc, pernă pe care să nu dorm, canapea pe care să nu-mi ascut ghearele.
M-aș juca cu ei, să nu cumva să se simtă neglijați, oamenii au nevoie de afecțiune, de atenție. Când i-aș vedea cu ceva bine mirositor în mână m-aș alinta de picioarele lor, aș face ochii mari și m-aș ridica pe lăbuțele din spate, lungindu-mi corpul zvelt pe piciorul lor, prefăcându-mă că mă întind să mă ia în brațe. Oamenii, ființe simple, ar considera că vreau să fiu luată în brațe și m-ar duce aproape de bunătățurile pe care le înfulecă, ar ajunge să le împartă cu mine... Mda, pisicile sunt parșive...

Aș vrea să fiu lăsată afară pe timp de noapte, mai puțin iarna când aș prefera să dorm cu sclavii mei, eu fiind stăpâna absolută a sentimentelor lor cele mai pure - iubirea pentru un animal de companie. Nu m-ar putea nimeni condamna că-mi plac atât de mult pisoii, ar fi natura mea. O mama prea bună nu cred că aș fi, sincer.

Aș fi atracția principală când vin musafirii, întâmpinându-i. De fapt, între noi fie spus, nu i-aș întâmpina, ci aș încerca mai degrabă să ies din casă, pentru o gură de aer proaspăt și o iarba mâței...

Nu mi-ar plăcea să mă bage în cadă în încercarea de a mă spăla. Pot și singură!! Iar ei o fac cu apă și săpun, n-am eu nevoie de prostiile astea. În plus, aș putea răci. Mi-ar plăcea o fundiță la gât, sau un clopoțel micuț. Sper că s-ar gândi să le asorteze cu culoarea blăniței și ochilor mei...

Aș face mofturi la mâncare, doar de dragul de a-i vedea cum se agită să găsească ceva pe gustul meu.

Pisică sau nu, îmi place să mă pisicesc... să mă lungesc lângă tine, să torc atunci când mă mângâi, să fiu stăpâna ta, dar tu să crezi că rolurile sunt invers, să mă ții în brațe până adorm, să te zgârii când nu ești cuminte, să ies afară noaptea, să fug de tine când încerci să mă prinzi, să mă hrănesc cu ce ai tu mai bun, să mă ascund de tine, să mă cauți disperat, să râd pe sub mustăți, să mă găsești și să nu fi în stare să mă cerți... ci doar să mă iei în brațe...

Tremur

Dezbracă-mă cum o faci de obicei, cu fiecare privire care mă face să mă ascund după ușa de la dulap, cu fiecare sms pe care mi-l dai înainte să mă duc să dorm, cu fiecare strop de apă de la duș care sare de pe pielea ta, izbindu-se puternic, cu ecou, de a mea.

Dezbracă-mă cu mâna cea stângă, în timp ce cu mâna dreaptă încerci să-ți păstrezi echilibrul. Prinde fermoarul cu dinții și trage, prinde nasturii cu buzele și desfă-i. Prinde-mă cu toată ființa ta și fă-mă să tremur.


Ești conștient de faptul că voi tremura, nu? Ești conștient că nu de frig, nu?

curiozitate... normală

Dacă mâine aș muri, oare câți ar veni la înmormântarea mea?

Și oare câți din cei care vor veni, vor fi venit ca să se asigure c-am murit?

Câteodată eu sunt ele

Și câteodată eu sunt EU însămi...

Smoke

Dacă aș fuma, acum aș fuma țigara de după.
Și n-ar mai fi nevoie să mă înconjor de fumători ca să simt mirosul surogat, nu m-aș gândi la un tine de fiecare dată când aș simți că miros a tutun. Nu m-aș gândi la cum fumul părăsea o gură cu buza de jos atât de jucăușă de fiecare dată când aș vedea pe un altul expirându-l. Nu mi-aș aminti ori de câte ori mi-aș trece mâna prin păr că și tu făceai așa, după ce puneai țigara în mâna cealaltă. I-aș lăsa și eu pe alții singuri pentru a merge afară să fumez. 
Dar astea-s amintiri din copilărie, toate s-au întâmplat demult... poate totuși nu atât de demult... Poate nu s-a întâmplat nimic, de fapt și totul s-a petrecut în capul meu.

Și eu nu o să fumez, pentru că m-aș gândi la fiecare în parte că mi-ar fi plăcut să o împart cu tine...