Une vie de chatte

Să fi fost pisică, aș fi fost cu siguranță una vagaboandă. M-aș fi pripășit pe la vreo casă și i-aș fi convins să mă placă, să mă iubească, să mă păstreze.

O dată câștigată încrederea lor, m-ar primi în casa lor - casa mea. Acasă. Din acel moment totul ar fi al meu, n-ar fi colț pe care să nu-l explorez, farfurie din care să mănânc, pernă pe care să nu dorm, canapea pe care să nu-mi ascut ghearele.
M-aș juca cu ei, să nu cumva să se simtă neglijați, oamenii au nevoie de afecțiune, de atenție. Când i-aș vedea cu ceva bine mirositor în mână m-aș alinta de picioarele lor, aș face ochii mari și m-aș ridica pe lăbuțele din spate, lungindu-mi corpul zvelt pe piciorul lor, prefăcându-mă că mă întind să mă ia în brațe. Oamenii, ființe simple, ar considera că vreau să fiu luată în brațe și m-ar duce aproape de bunătățurile pe care le înfulecă, ar ajunge să le împartă cu mine... Mda, pisicile sunt parșive...

Aș vrea să fiu lăsată afară pe timp de noapte, mai puțin iarna când aș prefera să dorm cu sclavii mei, eu fiind stăpâna absolută a sentimentelor lor cele mai pure - iubirea pentru un animal de companie. Nu m-ar putea nimeni condamna că-mi plac atât de mult pisoii, ar fi natura mea. O mama prea bună nu cred că aș fi, sincer.

Aș fi atracția principală când vin musafirii, întâmpinându-i. De fapt, între noi fie spus, nu i-aș întâmpina, ci aș încerca mai degrabă să ies din casă, pentru o gură de aer proaspăt și o iarba mâței...

Nu mi-ar plăcea să mă bage în cadă în încercarea de a mă spăla. Pot și singură!! Iar ei o fac cu apă și săpun, n-am eu nevoie de prostiile astea. În plus, aș putea răci. Mi-ar plăcea o fundiță la gât, sau un clopoțel micuț. Sper că s-ar gândi să le asorteze cu culoarea blăniței și ochilor mei...

Aș face mofturi la mâncare, doar de dragul de a-i vedea cum se agită să găsească ceva pe gustul meu.

Pisică sau nu, îmi place să mă pisicesc... să mă lungesc lângă tine, să torc atunci când mă mângâi, să fiu stăpâna ta, dar tu să crezi că rolurile sunt invers, să mă ții în brațe până adorm, să te zgârii când nu ești cuminte, să ies afară noaptea, să fug de tine când încerci să mă prinzi, să mă hrănesc cu ce ai tu mai bun, să mă ascund de tine, să mă cauți disperat, să râd pe sub mustăți, să mă găsești și să nu fi în stare să mă cerți... ci doar să mă iei în brațe...

Tremur

Dezbracă-mă cum o faci de obicei, cu fiecare privire care mă face să mă ascund după ușa de la dulap, cu fiecare sms pe care mi-l dai înainte să mă duc să dorm, cu fiecare strop de apă de la duș care sare de pe pielea ta, izbindu-se puternic, cu ecou, de a mea.

Dezbracă-mă cu mâna cea stângă, în timp ce cu mâna dreaptă încerci să-ți păstrezi echilibrul. Prinde fermoarul cu dinții și trage, prinde nasturii cu buzele și desfă-i. Prinde-mă cu toată ființa ta și fă-mă să tremur.


Ești conștient de faptul că voi tremura, nu? Ești conștient că nu de frig, nu?

curiozitate... normală

Dacă mâine aș muri, oare câți ar veni la înmormântarea mea?

Și oare câți din cei care vor veni, vor fi venit ca să se asigure c-am murit?

Câteodată eu sunt ele

Și câteodată eu sunt EU însămi...

Smoke

Dacă aș fuma, acum aș fuma țigara de după.
Și n-ar mai fi nevoie să mă înconjor de fumători ca să simt mirosul surogat, nu m-aș gândi la un tine de fiecare dată când aș simți că miros a tutun. Nu m-aș gândi la cum fumul părăsea o gură cu buza de jos atât de jucăușă de fiecare dată când aș vedea pe un altul expirându-l. Nu mi-aș aminti ori de câte ori mi-aș trece mâna prin păr că și tu făceai așa, după ce puneai țigara în mâna cealaltă. I-aș lăsa și eu pe alții singuri pentru a merge afară să fumez. 
Dar astea-s amintiri din copilărie, toate s-au întâmplat demult... poate totuși nu atât de demult... Poate nu s-a întâmplat nimic, de fapt și totul s-a petrecut în capul meu.

Și eu nu o să fumez, pentru că m-aș gândi la fiecare în parte că mi-ar fi plăcut să o împart cu tine...

Presesiune

- Îți pun caietele pe pat.

- Bine, dar ce vrei să faci?

- Păi o să mătur și o să frec covorul... n-am chef să învăț.

(câteva ore mai tărziu)

- Hai să îmbrăcăm dulapul în hârtie colorată. Sau în imagini din reviste. O să arate super, pe bune!

- Tu chiar n-ai chef să înveți...

Dragă Ilana,

Sunt Alexandra, vocea aia pe care o mai auzi tu din când în când și de care nu prea vrei să asculți. De ce mă, fată dragă? Eu chiar îți vreau binele.
Acum îți invadez blogul, dându-le tuturor șansa să afle ce te chinuie pe tine în ultima vreme. Și îți dau și sfaturi, că de, d-aia sunt aici - să te sâcâi cu înțelepciunea mea (je suis sage, tu t'en souvines?). 


În primul rând, ia mai lasă-i dracului pe cei care n-au bunul simț să asculte măcar scuzele tale. Cu toate că ai avut și tu o parte de vină, a fost un rahat peste care se putea trece foarte ușor, ai avut curajul să accepți partea ta de vină, să-ți oferi scuzele. Ți-ai făcut datoria. Nu vrea să înțeleagă, que se jode! You are selfsufficient, remember?


În al doilea rând, deși știu că e prea devreme ca să fie atât de târziu, du-te de te caută. Aici știm noi la ce ne referim. Și nu târî nimeni în treaba asta, e doar problema ta. Ține doar pentru tine (și pentru mine, normal) treaba asta, doar nu vrei să înfrunți iar privirile alea...

Ca să concluzionăm, renunță la fața aia de cadavru, că se prinde lumea, nu vezi? Deocamdată atât, ne auzi cât de curând.

Go ahead, shoot!

 Mi-ar fi nu știu cum să mor, să mă așez adică de bună voie înaintea plutonului de execuție și să accept moartea, fără să-mi fi confruntat, măcar o dată conștiință cu conștiința celui care va ordona să fiu omorât.

~Laurențiu Fulga, Alexandra și infernul, p. 27

Planuri

Anul acesta

• nu mai vorbesc prostii;
• nu mai fac aluzii la anumite chestii (prietenii știu la ce);
• nu mai vorbeșc așa mult și mai ales neîntrebată;
• o să iau în continuare bursă;
• o să dorm noaptea;
• o să merg chiar mai rar (dacă e posibil asta) acasă;
• n-o să mai fiu așa răutăcioasă, sau cel puțin nu o să mă exteriorizez....
• n-o să accept nicio cerere în căsătorie. Am zis!
• n-o să mai ascult câte o singură melodie zile întregi (cum a fost cu Selfish Jean, Dead memories, War, Urban violent, the lost Song, Snuff etc);
• o să ascult muzică cu căști, nu cu subwoofer cum o fac de obicei;
• fac rost și mă apuc de citit bibliografia pentru master în... Nu vă zic, că poate nu se adeverește...
• Îmi fac curățenie în laptop și îmi fac o copie a tot ce am etc

Dacă mi-am propus chestia asta după revelion e valabilă? Nu?! Așa mă gândeam și eu...

A treia ceașcă de cafea

Patru metri pătrați sunt prea mult pentru noi, nouă ne ajung doar doi. Nu avem nevoie de mai mult.
Prinde-mă de mijloc și aruncă-mă în pat, lasă-mi un pic de timp să prind o pernă și să arunc cu ea în tine, așa cum o fac de obicei. Dă-mi motiv să mă port ca un copil, știu că-ți place când o fac, îmi dau seama din zâmbetul tău.
Aleargă-mă prin așternuturi, prefă-te că mă prinzi, eu o să mă prefac ca fug de tine.
Pune un film și hai să mai pierdem o noapte în încercarea de a-l vedea...