promit solemn sa ...

Mă duc la nenea doctoru' să îmi facă ceva!
E foarte adevărat că doctorii din ziua de azi sunt niște oameni(impropriu spus oameni) de nimic... iar ăia care știu meserie se apucă de condus primării în loc de spitale.
Dar ce te faci fară ei?
hai, că poate m-o băga și pe mine unul în seamă și m-oi simți mai bine apoi :)

Iubirea care ucide

Planurile ei erau ruinate, dragostea ei de sine primise o lovitură, aranjamentul universului ei, acea elegantă construcție de castele de nisip, populate cu marionete care o venerau, fusese făcută una cu pământul printr-o lovitură brutală de picior. Simțea cum fierbe în ea o turbare surdă continuă, se simțea răscolită până în adâncul sufletului. Și era clar că cineva, mai mulți oameni trebuiau să sufere, să fie pedepsiți. Doar așa era drept !

~Robert Bernard

i disappear

Sadism impins pana la extrem...
Telefoane inchise din nou, foi rupte. Ignorarea celor din jur, molestarea linistii caminului si a vecinilor de palier(e) cu Melodia asta ascultata la maxim, cu subwoofer si vreo 7 boxe. Colege de camera scoase din minti. Parinti enervati. oglinda aproape sparta pentru ca infatisa o Alexandra obosita, trista, dar purtand un zambet plin de rautate. Din nou clevetiri in fata oglinzii, planuri din cele mai perverse, planuri care imi dau puterea sa continui. Plec in bucatarie pentru a ma indeparta de laptop, insa el, ca o vraja, ma cheama inapoi.
Sa fie prea multe calmante luate? Nu , le-am luat din cauza durerilor. Sa fie durerile? Ce treaba au durerile fizice cu starea mea actuala ? Sa fie sesiunea? Ma fac singura sa rad!
E frustrare. E greseala mea, sunt , de fapt, greselile mele, ca "e" peste 50 :))


later edit: adu-mi aminte sa sterg postarea asta maine, cand o sa gandesc mai limpede, ok ? Multumesc anticipat

Primavara precoce

Un buchet, maricel , ce-i drept, de ghiocei, pitit in hanorac cateva ore ... Dat la despartire, dupa niste peripetii prin jumatate din Bucuresti. Nu o sa ma intreb de unde il avea, frumos gestul.
Ca sa vezi, exista viata pe pamantul asta...
Si exista si o curva, numita Roata, care se intoarce... mereu cam prea tarziu."Cetatea" asta a fost deja cucerit.

Lista

Ce am promis eu la viata mea si ce am facut de fapt?!

Mi-am promis ca:

1. imi voi lua pastilele -> mai demult n-o facem, acum incep sa ma tin de cuvant
2. nu mai fac -> am comis-o din nou (ah, TU !! doar tu esti de vina)
3. nu mai beau cafea -> m-am tinut de cuvant, de fiecare data cand mirosul de cafea ma tenteaza, imi aduc aminte de gustul tau amar
4. ma apuc serios de invatat, fiind singura metoda disponibila sa imi ating scopul -> si acum stau si scriu aici in loc sa invat, deci iti dai si tu seama :))
5. daca e sa mor, va fi de epuizare -> nu e timpul pierdut :))
6. imi sterg contul de 'hai faiv' -> am facut-o de 7 (sapte) ori :))
7. nu mai beau Pepsi/Coca Cola -> tocmai am luat o inghititura
8. nu o sa ajung niciodata ca Ea -> de asta m-am tinut de cuvant si am ajuns ca El !!
9. nu le mai ascult pe Ea sau pe Cealalta Ea -> le ascult, dar nu mai fac tot ce spun ele :P
10. sterg melodia pe care o ascult acum, e din albumul 'tampenii interzise mie' - o ascult, deci exista :))
11. nu ma mai dau in leagan pe ploaie, ca racesc -> NU mai fac asta, pana la urmatoarea ploaie :D
12. nu mai manac sarat -> in sfarsit, o promisiune implinita pana in momentul de fata, ca sa nu inchei intr-un mod total pesimist

Lista ramane deschisa.

Insa nu pot intelege de ce incalc doar promisiuni facute mie....

tie, cu drag

Baby, this black ballon needs to fly...

I almost fell into that hole in your life
And you're not thinking about tomorrow
cause you were the same as me
But on your knees

o incercare de a vedea un film, impletita cu necesitatea studiului si o stare de sanatare percara. Ti-l recomand!

Ceasul merge inapoi, in speranta creatorului sau de a recapata ce a pierdut.
Iti aduci aminte cate planuri? Cate promisiuni? Încă mă gândesc dacă tu te-ai dus acolo în ziua aia. Oare ți-ai adus aminte?
Eram la fel în atât de multe sensuri, dar mereu diferiți.
A trecut atata timp, dar totul s-a intamplat ieri. Avem cicatrici(la propriu si la figurat), avem febra musculara de la alergat pe dealuri, de la rostogolit. Inca stam de vorba despre nu-stiu-ce carte la umbra copacului, si crengile lui ne acopera, ne parfumeaza ziua. S-a dus si copacul, nu mai exista. Valea plangerii...pe vremuri plangea ca nu ne vedea impreuna, acum plange ca nu ne mai vede deloc... Iar ei, vazand ca plange, vor sa ii curme suferinta...
Caut in playlist o melodie care mi-ar putea aduce aminte de ceva. Am uitat ca le-am sters pe toate. Ah, gata, am gasit una. Sta scrisa si pe peretele rusinii din camera mea, pe care n-ai apucat s-o vezi niciodata, doar in poze!
Imi aduc aminte discutii intregi, ca un narator omniscient, dar subiectiv. Ma vad stand pe jos, pe bulevard, pe pavaj, plangand. (oare chiar am plans atunci sau asta simteam nevoia sa fac?)
Can't break free until i let it go, let me go ...
Perioade intregi de liniste, sau cel putin lipsa comunicarii, nu pot sa spun ca a fost vreodata liniste.
Te respect pentru toate deciziile pe care le-ai luat,indiferent cat de mult rau mi-au facut mie la vremea respectiva. Ai avut curajul sa infrunti totul pentru visul tau, spre deosebire de altii. Ai avut curaj sa faci multe si pentru mine, dar si impotriva mea. Iti multumesc ca de cateva ori m-ai arucat in apa pentru a fi tot tu salvatorul. De cateva ori te prefaceai ca incerci. Pana la urma am invatat sa inot.
Mana calda care imi lasa o senzatie de raceala cand se retragea, atingerea pe care n-o voi uita niciodata, zambetul care lumina doua fete, rasul care enerva, speria...Totul avea doua taisuri.
In definitiv ce este fericirea? Ceva ce ai avut! Doar ca nu ai stiut la timpul respectiv...

Mi te-ai bagat pe sub piele, am devenit o .... in miniatura (iti pastrez anonimatul, las loc de interpretare, asa cum ai facut si tu mereu). Inca mai gandim la fel, inca stii totul despre mine, asa cum si eu stiu aproape totul despre tine. Esti o Cutie a Pandorie, ai inchis in tine speranta.
Intr-o buna zi vom sta fata in fata si vom rade. Iar cand vom pleca, nu ne vom uita in spate ca pana acum, si vom merge cu privirea in pamant, plini de regret si incercand sa ne abtinem lacrimile.
Pe data viitoare!

Ciudat

Când s-a trezit de dimineață.... avea 19 ani. "Dubiooos" zice chiar EA

Noi ce să zicem , la cat mai multe postări!

102

Ciudată zi ! Am vrut să fiu PITZI pentu o zi. M-am îmbrăcat frumos(sau in limita disponibilităților mele vestimentare, până la urmă am găsit ceva),mi-am îndreptat părul cu placa, mi-am (re)vopsit Unghiile Roșii, m-am aranjat și am plecat. Mi-am luat căștile și cartea (astea doua am văzut că sunt 'măst-hev' ).

Întâi prind loc in autobuzul 102( la ora 14.00), apoi prind loc în metrou.

Iar la Dristor urcă patrupedul din imaginea alăturată, se plimbă prin metrou, vizibil iritat de privirile care inebitabil au căzut asupra lui. Iar la Piața Unirii 1 coboară. Urcă destul de repede scările, făcându-se nevazut. Ființă ocupată, domnule!! Tot timpul călătoriei am văzut cu coada ochiului copii emo/minimaliști care zâmbeau la mine, crezând probabil ca sunt 'CoOl'.

Ajung în minunata Regie, unde fețe cunoscute se uită ciudat la mine(probabil din cauza schimbării de aspect)

...

Când am plecat, am alergat dupa 601, pe care l-am prins la mustață. Am mers doar o stație, am coborât la Semănătoarea. Și iar cu metroul, unde, spre uimirea mea, un tânar mi-a cedat locul(cu siguranță, în restul zilelor nu s-ar fi întâmplat asta...).

Îi mulțumesc cu un zâmbet, accept locul oferit și din nou, muzică și lectură. El a stat însă cu ochii pe mine până la Mihai Bravu.

Cobor, ca de obicei, la N. Grigorescu, doar că de data asta aleg să iau autobuzul de la stația Piața Titan, nu de la Ilioara.

Din nou loc liber, mă așez. În fața mea alt tânăr care se uită pe furiș la mine. Îmi pare cunoscut, dar statutul meu de Piți pentru o zi nu îmi permite să mă uit dupa băieți decât daca au telefoane D&G, Nike in picioare și Reebok de sus până jos. Merg 5 stații, până la Borangicul(stația de la Real). Îmi fac liniștită cumpărăturile, alături de sora mea. Iar in hypermarket, in surdină, melodia Turn back time, pe care ieri și alaltăieri am ascultat-o până la refuz.

Când ajung înapoi la cămin, un chip cunoscut mă ajuta cu ușa, băiatul din 102 cu care mai dădusem nas în nas pe palier. Cred că mi-am stricat reputația...

Dar nu contează, precum simpaticul ăla de câine din metrou - Coada sus și nasul umed :P

Ruj Roșu pentru Zile Negre

Miros de ojă în camera de cămin. Ceva se întâmplă. E mai bine de câteva luni de când nu m-am mai dat cu ojă. Și e roșie.

Încep un ritual, cunoscut doar de fete.

Bază de machiaj, anticearcăn( din cauza sesiunii ), fard de pleoape, mascara, contur de buze, pudră pulbere si un pic de fard de obraz. Apoi incep să umplu conturul buzelor cu ROȘU(același ton ca in imaginea alăturată).

Din când în când folosesc machiaj așa cum vechii greci foloseau maști. Nu pentru a se ascunde, ci pentru a da viată unui personaj.

Stai liniștit, cititorule, nu sufăr de dublă personalitate, sau nu am încă nicio dovadă.

Mă privesc atent in oglindă câteva minute, după care, tacticos, apelez la demachiant și diluant de ojă. Comedia s-a încheiat, iar eu arăt mult mai bine fără machiaj :)

Turn back time

It's a new day, but it all feels old.

Vești teribile despre un suflet pierdut. Vești care mă pun pe gânduri. Oare eu fac ceea ce îmi place sau ceea ce trebuie? Am ales corect? Voi fi în stare să duc la bun sfârșit ceea ce am început ?
Și îmi aduc iar aminte de planurile mele, de idealul meu...
Stau in pat, pitită sub pătură, ca un struț (ce ochii nu văd, inima nu simte). Mă chinuie unele gânduri, oare aș fi putut evita ce s-a întâmplat? Dacă aș încerca să îi vorbesc? Oare ce aș mai afla?
"sincer,vietile voastre in afara de trecut nu mai au nici un punct comun"( zise Sonia.)
Planuri făcute împreună, promisiuni...

și aș fi dorit să am o cană de ceai în mâini, să sorb din ea, cuibărită într-un colț al patului, între cele patru perne ale mele, sub pătura mea cea mare și calduroasă, îmbrăcata doar intr-un pulover gros, alb, pufos...
E ceva magic în legătură cu ceaiul, pe mine mă face să uit de tot și să renasc...
Punct ochit, punct lovit.