Colecționara de coșmaruri

Am colecționat chei, sperând în van că atunci când mi se va închide o ușa în nas voi avea cum să o deschid, fără să o forțez, fără să recurg le șiretlicuri sau la intrat pe fereastră.

Am colecționat zaruri, pentru că, pe lângă datul cu banul, este una dintre cele mai eficiente moduri de a afla ce vreau. Apelam mereu la zaruri pentru a decide : 1, 3 sau 6 însemnau Da. Sau el...Cel mai adesea el. Și de fiecare dată, în timp ce vedeam zarurile rostogolindu-se, îmi dădeam seama ce parte a zarului vreau să pice.

Am colecționat săruturi. Și încă nu am finalizat colecția.

Am colecționat parfumuri. Și cel mai des imagini vizuale. Sunt câteva imagini de care nu pot scăpa. Oricât îmi doresc. Și am impresia că sunt doar un spectator. Îmi aduc aminte mai tot, fiecare părticică a corpului, fiecare fir de păr, fiecare semn distinctiv de pe față, gât, brațe sau abdomen. Fiecare decor în care am sărutat vreodată pe cineva. Văd totul tridimensional, văd ca și cum nu sunt eu, mă uit la mine și îmi vine să mă duc să-mi dau o palmă. Dar dacă asta s-ar întâmpla, ar fi doar o amintire în plus, o altă scrisoare trimisă către o cutie neagră a trecutului, de care nu voi avea cum să scap.

Colecționez coșmaruri, din teama că dacă aș colecționa vise frumoase m-aș obișnui cu ele.