Despre M

Am avut inima frântă. Am avut și oase frânte. Și un student la chimie care mi-a făcut durerile mai adânci pentru o scurtă perioadă. Și dacă e să recunosc, tot el este cel care, indirect, mi-a rupt clavicula. Inima mi-am frânt-o eu, am dat cu ea de pământ.

După atâta timp și după tot ce s-a întâmplat, nu mare lucru dar niciodată lucid, încă putem discuta. Și mă bucur să aflu că acum, la 25 de ani este un chimist cunoscut în 2 state, publicat și apreciat. Mă bucur să văd că substanțele alea cu care se joacă el mereu nu i-au afectat spiritul.

Da, era genul meu. Înalt, blond, ochi albaștrii, bilingv, neamț, aiurit, sensibil, năuc, perfecționist, năucitor, cu un accent ciudat, plăcut. Uneori îmi închipui că nimic nu m-ar fi chemat înapoi în România, că am rămas în Vigo, că am distrus orice punte. Și că trăiesc în mod spaniol. Că nu îmi pasă de nimic, că mă plimb pe plajă, că ieșim la nenorocita aia de cafea, că mie îmi face poze fără oprire.

Și când realizez că ce scriu aici ar putea răni pe cineva, îmi doresc să nu fi abuzat niciodată de alcool, de aerul curat, de atmosfera de acolo.