Wannabe

Pentru că dragostea trece prin stomac, am încercat și noi să luăm prânzul în oraș și ne-a ieșit. Am plecat de acolo sătui, fără să ne mai trebuiască nici măcar înghețata de la Mc pe care ne-o dorim de atâta vreme.

Am fost și-n parc, și mirosea frumos și-mi vemea să o rup la fugă, dar de data asta parcă nici unul din noi nu mai dorea să meargă sub pomul ăla, pe marginea lacului, unde cu ceva vreme în urmă m-ai lăsat să-ți stau în brațe, fără să-ți pese că-ți murdărești hainele de verdele ierbii proaspete. Acum eu purtam fustă, tu cămasă frumos călcată. Veneam de la restaurant, eram sătui, ne trecuseră poftele și foamea.

 Când m-am întrebat acum aproape doi ani cum ar arăta viitorul meu lângă tine, nu mi l-am văzut pe tocuri, într-un restaurant pretențios cu feluri de mâncare irlandeze ieșite din comun. Mi-l imaginam așa cum a fost atunci - plin de timiditate, de dorințe ascunse, de ieșiri în secret, de refuzuri care se concluzionau în acceptare, în jeanși și hanorce din liceu.

Suntem niște proști pretențioși!