Acces

Relațiile altora sunt mereu mai palpitante.

Nu pot să nu mă gândesc că alții fac sex mai des, cu mai mulți parteneri, în același timp sau în momente diferite. Totuși, îmi imaginez că ei au mereu parte de senzații noi, de trupuri noi, de noi descoperiri.
Noi, cei afundați într-o relație, avem impresia că știm totul, despre noi, despre parteneri, despre sex și despre relații. Ce nu știm este cât de mult avem de învăța de la cei care vor să învețe de la noi.

Ori de câte ori pot, rog să mi se povestească, chiar și cu înflorituri, experiențe. Fără să închid ochii, mă gândesc, îmi mușc buza de jos și înghit în sec. Apoi încerc să disimulez interesul, îmi dau capul pe spate, îmi trec mâna prin păr și mai pun o întrebare, știind că răspunsul îmi va alimenta senzațiile.

Îmi prind cana de cafea sau sticla de bere, după caz, cu ambele mâini. Duc ușor la gură și sorb, și-n timp ce degust lichidul, îmi imaginez că, dacă ar fi să mi se prelingă o picătură pe buza de jos, mi-ar plăcea ca un străin să o prindă cu buzele. Și apoi să plece mai departe, zâmbind, fără să se uite înapoi.

Alex

Eu sunt ceea ce tu ai făcut din mine.

Povestea acestui Alex este fix cea care m-a determinat să deschis blogul.
Nu cunoscusem niciodată pe cineva care să îmi reproșeze că sunt prea pretențioasă. În general, când unui băiat nu-i plăcea de mine, nu își mai bătea capul și eu simțeam că aș fi câștigat o luptă. Dar el părea inteligent, era destul de arătos, făcea impresie și a avut curaj să îmi spună în față ce crede despre mine.
De ziua lui de nume i-am dat mesaj pentru a-i arăta, într-un fel sau altul că nu îi port ranchiună (ceea ce nu era tocmai adevărat).
Ajunsă în București, în anul I, ne-am dat dat mesaje dar tot nu aveam încredere în bunele sale intenții. Așa că nu avea numărul de telefon pe care-l foloseam mai des și nici adresa de mail cea la zi, ci una pe care nu o mai foloseam, de fapt. Până la urmă, la începutul lui decembrie am decis să ne vedem. Și a fost uimitor. El era... uman. Și cald.
M-am îndrăgostit de el cum nu o mai făcusem de mult. Era cam tot ce aș fi vrut, poate chiar mai mult. de fapt, a fost mai mult decât am vrut, pentru că era, în sufletul său, un copil căruia îi era mult mai multă teamă ca mie. Introvertit, secretos, matur în gândire și copil în purtare, m-a dat peste cap, mi-a dat și întreaga lume peste cap. Patru luni a durat să îmi dau seama că nu a fost niciodată nimic mai mult decât un flirt nebun în ninsoare, în miez de decembrie. Au trecut trei ani de atunci, poate patru. Și senzația e încă vie.
Am deschis blogul de ziua lui, ca să îl fac să mă vadă fără să trebuiască să pună întrebări. Dar tot ce a făcut a fost să reproșeze fiecare rând, fiecare gând. 
Am trecut prin multe, singură, pentru că nu răspundea la telefon, iar ultima dată când l-am văzut, înainte să plece pentru o scurtă perioadă din țară, nu am avut curaj să-i spun că încă țin la el dar că nu vreau să-l mai văd pentru că îmi doresc nebunește să mă îndrăgostesc de altcineva care merită mai mult ca el.
Și a plecat fără să știe. Câteva luni mai târziu, îmi trimite un mesaj care mi-a scuturat lumea din nou, spunându-mi că și-ar fi dorit să facă dragoste cu mine, iar două zile mai târziu că s-a mutat cineva, o fată, la el.
Acum e însurat, și n-a știut niciodată ce a pierdut. Nici nu va știi...

Motivul pentru care acest blog există, prezent de prea multe ori în sală, doamnelor și domnilor, vi-l prezint pe Alex - motivul pentru care am îndrăgit așa de mult franceza!

Alin

Eu sunt ceea ce tu ai făcut din mine

 În clasa a opta, prietenei mele cele mai bune îi plăcea de un tip Alin. Acesta, în clasa a6a mi-a dat oracolul să i-l completez dar niciodată n-am știut de ce pentru că nu-l cunoșteam. Apoi am ajuns amici și încercând să-l fac să o placă pe prietena mea, m-am pierdut în ochii lui verzi, cu un punct negru în cel drept.

Mi-a fost greu să renunț la Radu, pe care tocmai îi „recâștigasem”, dar am făcut-o. Și de aceea Radu ... să zicem că nu prea m-a plăcut până când ne-am reîmpăcat în clasa a 9a.
M-am îndrăgostit de el iar când, după capacitate, mi-a zis că totul se termină pentru că mergem la licee diferite am suferit enorm.

Trei ani de zile l-am urât. Până când mi-a zis că de fapt n-a vrut să mai continuăm pentru că n-am vrut să mă culc cu el. Am rămas fără expresie, dar m-am simțit eliberată - știam motivul și, după ce mi-a explicat, am înțeles că nu a vrut să mă forțeze dar că nici nu putea să se abțină. Era un amărât de băiat la pubertate. Și de atunci am putut să continui fără să mai urăsc.

Prezent prima dată aici în sală, doamnelor și domnilor, vi-l prezint pe Alin, primul care mi-a făcut inima praf.

Radu

Eu sunt ceea ce tu ai făcut din mine

Eram în clasa a 5a, eram un băiețoi și nu prea înțelegeam de ce mă place, care-i toată faza asta, o văzusem pe sorămea plângând de atâtea ori că am zis că nu o să am niciodată prieten.
Dar în urma insistențelor lui, pe 24 octombrie, în clasa a6a, inevitabilul s-a întâmplat. Nu mai era tuns bros, și arăta foarte bine. Ne întâlneam după școală să ne ținem de mână.
S-a terminat, evident. Tăcere multă vreme. În schimb, într-a noua ne-am gândit noi să încercăm iară, două săptămâni mai târziu m-am dus la el la liceu și el m-a întrebat dacă am primit mesajul în care îmi zicea să nu merg pe acolo. N-am mai vorbit mult timp.
Înainte să înceapă clasa a12a, un majorat ne-a adus iară față în față. Iar pentru că un anume individ (care-și va avea locul într-o altă postare) - Portocale, l-a rugat să îi dea numărul meu de telefon, am reluat legătura, vorbeam ore întregi, despre tot și despre toate. El când a aflat că mie îmi plăcea portocale, deși eram într-o relație cu Mihai (care-și va avea locul într-o altă postare), s-a supărat. I-a trecut repede apoi eu am început să am iară sentimente pentru el, pentru Radu, dar am decis de comun acord că nu ne-ar fi fost prea bine, trecusem deja prin toate fazele astea.
La revelionul dintr-a 12a, când între mine și Mihai nu mai era nimic și când între mine și Radu urma, speram eu, să fie ceva, el a avut impresia că eu l-am sărutat pe Alin, ceea ce sincer nu mai știu dacă era justificat sau nu.
S-a supărat pe mine și mi-a adresat niște cuvinte urâte.  Partea ciudată este, însă că, două săptămâni mai târziu eram împreună. Pentru doar o săptămână - am menționat deja, nu eram cei mai buni împreună, iar interpretările erau la ordinea zilei.
Următoarea dată când am auzit de el, mi-a dat un mesaj, după un mic accident la liceu - din care m-am ale cu gâtul rupt și coloana tasată. ”Nu știam că dacă îmi doresc ceva, chiar se îndeplinește”

Azi suntem prieteni, și nici nu încercăm mai mult, ne-am face mai mult rău, am distruge definitiv ceea ce ne chinuim de 10 ani să ținem în viață. 

Prezent în minim 5 rânduri pe aici prin sală, doamnelor și domnilor, vi-l prezint pe Radu !

voi!

Am schimbat hainele, am schimbat stilul în care îmi țin părul, am schimbat pantofii fără toc într-unele care mă fac să par (încerc eu să mă conving) de „doar” 1,85.
Am schimba lumea cu care stau de obicei, am schimbat felul în care vorbesc, am schimbat engleza pe franceză și spaniola pe tequila.
Am schimbat felul în care mă gândesc la ei, la cei 6 sau poate 7, pentru că cel de-al (aparent) 8-lea încă îmi dă de furcă.

S-au schimbat sentimentele pentru ei, pentru cei 6 sau poate 7, s-a schimbat reprezentarea lor atunci când apelez la memorie. Încă simt un miros când mă gândesc la fiecare, încă aud aceeași voce, ca atunci, încă mai cred că lucrurile ar fi putut sta altfel.

Corpul meu s-a schimbat, involuntar, și nu mă deranjează. Mă deranjează că nu s-a schimbat atunci când aveam mai mare nevoie să o facă. Mă deranjează că ei nu vor cunoaște niciodată modificările, felul în care s-a schimbat, felul în care m-am schimbat. Și nu e vina mea!

1.556 net - 737

Sunt prea egoistă să le plâng altora de milă, mai ales atunci când eu n-am timp nici să-mi plâng mie de milă. N-am timp să dau de băut în amintirea sufletului pe care l-am vândut, nici să merg la mormântul celei ce am fost, să mă așez acolo, în fotoliu n fața oglinzii și să mă întreb ce mai fac.

Abia îmi fac timp pentru un epilat inghinal cu ceară, și aproape că nu-mi amintesc dacă mai am acea aluniță... pe corp... Sper că cineva acolo și mai amintește și-mi poate spune și mie! Foarte rar îmi amintesc că încă am 22 de ani. Ce nu pot să uit este că încă nu ninge și cât de mult m-ar bucura să o facă. Nu pot să uit de mirosul portocalelor, de mirosul lemnelor arse, de faptul că o să vină sesiunea și apoi primăvara de care nu o să mă pot bucura din cauză că trebuie să cotizez ca să supraviețuiesc.

Renunț din ce în ce mai des la cursuri în favoarea muncii, și din ce în ce mai rar la cei 7 lei pe oră pe care-i primesc la muncă pentru o oră de curs.

Îmi place să merg pe jos de la Piața Romană la Piața Victoriei și mereu mă opresc lângă pisica de la Observator. Dimineața la 7:30 rondul de la Romană este încă luminat și cerul este negru de păsări care migrează către un loc mai bun. Să fie oare din cauza economiei și a crizei? (pomenind de economie, la parțialul de mâine cred că o să intru în criză)

Primesc din ce în ce mai multe facturi pe email, am din ce în ce mai puțină hârtie, și nu pentru că încerc să fiu bio, ci pentru că n-am timp și spațiu de facturi pe hârtie.

apăsat

apasă aici și totul o să fie bine :)