te văd

Închide ochii și încearcă să-ți amintești ultimul moment în care m-ai văzut. Era iarnă, era întuneric, era multă lume pe străzi și eu, la fel ca acum, încercam să-mi găsesc locul. Era frig și știam că buzele tale sunt calde. Ai trecut pe lângă mine, rânjind idiot și suflându-mi în față fumul de țigară. Vroiam să îți dau un punm, sau poate o palmă, ca atunci pe holul liceului. Dar am preferat să nu o fac.
Am avut des impresia că te văd, și ori de câte ori văd o anume culoare, mă gândesc la ochii tăi, la un rington, și la faptul că, după ce-i ziceam maică-mii că o să mai întârzi o oră, că am pierdut mașina, săream de gâtul tău să te sărut. Inevitabil, în memoria mea ai rămas ca o pereche de ochi și de buze, de brațe. Inevitabil, în memoria mea, cifra ta este 3; mereu perechile și... eu. trei...


Asta s-a întâmplat demult, atunci a fost ultima dată când tu m-ai văzut. Eu te-am zărit acum câteva săptămâni și acel fapt banal mi-a făcut inima să stea pe loc, apoi să se mute în gât, și să coboare brusc în stomac și să-mi dea șuturi. Gata să mă prăbușesc, mi-am dat seama că tu nu ai cum să mă vezi și culoarea mi-a revenit în obraji. Atâția ani, și tot mai ai efecte asupta mea. Tu de când nu mi-ai mai auzit inima bătând? Eu ți-am tot auzit-o, în ultimele nopți, când te-am visat...