Acum pot să flirtez fără să îmi pară rău, pot să nu ma machez, să nu-mi pese decât de mine, să nu-mi pară rău că fac tot posibilul să plec din țară. Am un pat doar pentru mine, gătesc când am chef, ce am chef, fără să trebuiască să evit roșiile.
Acum pot să stau toată după-amiaza în pat și să ies seara cu rolele sau la alergat, doar eu, un mp4, furia și asfaltul. Pot să dau radio la maxim și să fredonez melodiile mele preferate, fără să fiu întrebată ce înseamnă versurile.Acum, în schimb, simt nu unul, ci mai multe goluri. Câte unul pentru fiecare persoană care a decis că în viața ei nu-i loc și pentru mine. Ca atunci când îmi e foame, o să iau o bucată mică dintr-o felie de pâine și o să beau un pahar cu apă - să se umfle și să treacă senzația... pentru moment. Apoi o voi face din nou, până ce organismul meu se va obișnui cu senzația de foame, foame de el, foame de ea, foame de ei, foame de ele, foame de complicitate, de zâmbete gratuite, de bună, hai să ne vedem azi după ore.
Foamea o să dispară, pofta o să rămână acolo, ori de câte ori voi trece pe lângă cei care consumă ceea ce eu nu mai am.
