Avem un colț, lângă o fereastră mare, unde-mi plăcea să-mi petrec câteva ore, citind dintr-o carte pe care am început-o acum un an și ceva. De fiecare dată când treceam pe acolo, mai citeam câteva pagini, încercând să-mi amintesc ce se întâmplase cu două sau trei capitole înainte. Și de fiecare dată mă bucuram când îmi dădeam seama că memoria mea este trainică.Un fotoliu din lemn, cu spătarul înalt, fără mânere, cu pernă din piele neagră, moale, plasat în fața unei ferestre joase care lumina colțul...
Acum acel loc a fost „desființat”. Acum acolo este un calculator cu tastatură AZERTY, în care poți găsi cărțile care te interesează. Un Pentium II, mai bătrân decât vremea.
Un loc care nici măcar nu-mi aparținea, dar care era de drept al meu. Era...
