Curtain Falls

Dacă voi nu mă vreţi, nici eu nu vă mai vreau!

Muritor de rând şi eu, am avut un scop .

Însă ce sens are să scriu, când cei vizaţi nu ştiu de blog? Sau, după caz, nu le mai pasă că exist(ă).

Blogul ăsta a fost într-o vreme un boboc de trandafir portocaliu. L-am udat şi m-am îngrijit de el. A crescut şi-a devenit o tufă plină de boboci, care miroseau, la fel ca trandafirul din grădina bunicii, a zmeură. A venit toamna şi s-a scuturat. A venit iarna şi-a îngheţat, l-am lăsat afară, expus la factorii de mediu. Înainte să plec din ţară, am uitat să-l protejez. Şi-a murit. Blogul ăsta sunt eu.

La revedere!

A-HA - Forever Not Yours
   

Trecătorii

Oamenii de pe stradă nu ştiu cine eşti, nu ştiu cum eşti. Nici nu vor să ştie.

Pe oamenii de pe stradă îi poţi citi relativ uşor - grijile, tristeţile, supărările, bucuriile şi datoriile către stat sau bănci se văd pe fruntea lor sau în colţurile gurii care stau, predominant, în jos.

Treci pe lângă ei şi încerci să te convingi că poate situaţia ta nu e nimic în comparaţie cu a lor. Aşa suntem noi, oamenii, ne tragem seva din nefericirea altora.

te văd

Închide ochii și încearcă să-ți amintești ultimul moment în care m-ai văzut. Era iarnă, era întuneric, era multă lume pe străzi și eu, la fel ca acum, încercam să-mi găsesc locul. Era frig și știam că buzele tale sunt calde. Ai trecut pe lângă mine, rânjind idiot și suflându-mi în față fumul de țigară. Vroiam să îți dau un punm, sau poate o palmă, ca atunci pe holul liceului. Dar am preferat să nu o fac.
Am avut des impresia că te văd, și ori de câte ori văd o anume culoare, mă gândesc la ochii tăi, la un rington, și la faptul că, după ce-i ziceam maică-mii că o să mai întârzi o oră, că am pierdut mașina, săream de gâtul tău să te sărut. Inevitabil, în memoria mea ai rămas ca o pereche de ochi și de buze, de brațe. Inevitabil, în memoria mea, cifra ta este 3; mereu perechile și... eu. trei...


Asta s-a întâmplat demult, atunci a fost ultima dată când tu m-ai văzut. Eu te-am zărit acum câteva săptămâni și acel fapt banal mi-a făcut inima să stea pe loc, apoi să se mute în gât, și să coboare brusc în stomac și să-mi dea șuturi. Gata să mă prăbușesc, mi-am dat seama că tu nu ai cum să mă vezi și culoarea mi-a revenit în obraji. Atâția ani, și tot mai ai efecte asupta mea. Tu de când nu mi-ai mai auzit inima bătând? Eu ți-am tot auzit-o, în ultimele nopți, când te-am visat...

Sentința

Oamenii de căcat sunt, în general, cei care te pupă în cur și care-ți dau cadouri. Un pic de praf în ochi ca să nu vezi că-și bat joc de tine, ca să nu-ți dai seama că, de fapt, ne le-ar putea păsa mai puțin de tine.

Oamenii de căcat pot să fie cei care-ți sunt cel mai aproape. O soră plină de invidie, gelozie. O ființă infectă care a vrut mereu ce ai avut și, dar n-a meritat niciodată și nu a putut să accepte. Greșeala, evident, este și a părinților, care din prostie infinită nu au știut să dea o lecție, ca acel copil idiot care a făcut la început o greșeală micuță să învețe ceva. Astfel acel copil idiot a  devenit o ființă repugnabilă, care minte, înșeală, fură și își bate joc de toți cei care, când era un pui de om, au vrut să-i dea un trai mai bun.

Omul ăsta de căcat mi-a distrus viața. Înșelându-mi încrederea, pe cea a părinților, înșelând statul. Mințind pe oricine, trăiește bine. Altfel nu ar putea trăi - asta o ajută să trăiască, răutatea este oxigenul ei.
Oamenii de căcat sunt cei care-ți fură 10 luni de zile banii de chirie cu greu strânși de părinți. Oamenilor de căcat nu le pasă că tu ai fost dat afară și că nu ai unde să te duci. Și, timp de doi ani, mint că au plătit datoria dar totuși într-o săptămână este ziua procesului și TU va trebui să plătești, propriu și figurat, foarte scump pentru greșelile tuturor. Atât de scump, că, dacă ai avea un salariu minim pe economie, ar trebui să dai toți banii pe care-i câștigi timp de cel puțin 7 luni!

Oamenii de căcat nu îți vor răspunde la telefon, te vor bloca pe messenger și facebook. Nu vor mai da pe acasă. Și mai mult, se vor simți lezați dacă-i faci hoți în față. Adevărul îi doare.

Oamenilor de căcat nu le pasă că tu va trebui să lipsești de la cursuri, cu câteva luni înainte de licență, pentru a încerca din răsputeri să faci ceva, să nu te duci (mai rău) la fund. Din cauza lor vei pierde chiar mai multe decât ai pierdut până la ora actuală. Dar ei vor trăi liniștiți, pentru că, cel mai probabil, vor scăpa cu fața curată și din asta, ca până acum, iar ceilalți vor rămâne în genunchi, curățând căcatul pe care-l lasă în urmă la fiecare pas.

(fără titlu)

je comprend mieux ce que tu disais par faire des trucs mignons dans une église !(Edouard)

Ne place foarte mult Silver Church Club. Și mereu este mai distractiv dacă ai cu tine o gașcă de francezi care știu să se/te distreze.

Și e bine ca, după ce ați terminat o sticlă de tequila în 5 și una de vodka în 6, să iei cu tine în club și un suflet român care să te țină ... oricât de mult ți-ai dori să poți cădea pe jos, pentru a da vina pe gravitație și pe alcool pentru lacrimile pe care abia le stăpânești.

Mon petit coin

Avem un colț, lângă o fereastră mare, unde-mi plăcea să-mi petrec câteva ore, citind dintr-o carte pe care am început-o acum un an și ceva. De fiecare dată când treceam pe acolo, mai citeam câteva pagini, încercând să-mi amintesc ce se întâmplase cu două sau trei capitole înainte. Și de fiecare dată mă bucuram când îmi dădeam seama că memoria mea este trainică.
Un fotoliu din lemn, cu spătarul înalt, fără mânere, cu pernă din piele neagră, moale, plasat în fața unei ferestre joase care lumina colțul...
Acum acel loc a fost „desființat”. Acum acolo este un calculator cu tastatură AZERTY, în care poți găsi cărțile care te interesează. Un Pentium II, mai bătrân decât vremea.

Un loc care nici măcar nu-mi aparținea, dar care era de drept al meu. Era...

In pat cu dusmanul

Gravitație

Ține-mă la suprafață fără a mă atinge!

Foame

Am atâta timp liber. Nu-mi aduc aminte ultima dată când mi-am permis să fac anumite lucruri.

Acum pot să flirtez fără să îmi pară rău, pot să nu ma machez, să nu-mi pese decât de mine, să nu-mi pară rău că fac tot posibilul să plec din țară. Am un pat doar pentru mine, gătesc când am chef, ce am chef, fără să trebuiască să evit roșiile.

Acum pot să stau toată după-amiaza în pat și să ies seara cu rolele sau la alergat, doar eu, un mp4, furia și asfaltul. Pot să dau radio la maxim și să fredonez melodiile mele preferate, fără să fiu întrebată ce înseamnă versurile.

Acum, în schimb, simt nu unul, ci mai multe goluri. Câte unul pentru fiecare persoană care a decis că în viața ei nu-i loc și pentru mine. Ca atunci când îmi e foame, o să iau o bucată mică dintr-o felie de pâine și o să beau un pahar cu apă - să se umfle și să treacă senzația... pentru moment. Apoi o voi face din nou, până ce organismul meu se va obișnui cu senzația de foame, foame de el, foame de ea, foame de ei, foame de ele, foame de complicitate, de zâmbete gratuite, de bună, hai să ne vedem azi după ore. 

Foamea o să dispară, pofta o să rămână acolo, ori de câte ori voi trece pe lângă cei care consumă ceea ce eu nu mai am.

pe calendar

the sinners are the winners

Se spune că ziua morții (sau a înmormântării, după regiune) îți poate spune multe despre decedat.
Mi-aș fi dorit să nu fi fost azi 1 Aprilie!