Este în mentolul țigărilor, în iarba de care am abuzat, în sticla de bere. Nu este în parcuri, nici în mintea mea. Este în plămâni prea negrii, prea repede. Nu-i în pădurile care păreau mari și fioroase, nici pe pajiștile care ar trebui să fie pline de animale la păscut. Este pe un container care ar trebui să ajute mediu, dar care, din idioțenia multora face rău. Nu-i în caiete, acum este doar roșu. Este pe autobuzele din Vigo ce duc pe plajă, acolo unde nu făcea rău, unde era aproape legal, fără să fie aprobat prin lege. Este pe strada unde totul părea ireal (nu că n-ar fi fost)
Verdele, doar să-l văd, îmi face rău. Și mai rău îmi face când îl inspir.