Nu te pot ucide din priviri, dar te vreau mort..
Am fost îndotdeauna cea care îi face să-și dea seama ce vor de la viață. Dar niciodată cea cu care au ales să facă pasul.
Am acel ceva - îi inspir să facă fapte eroice și romantice, să se arunce de pe pod de dragoste, să cumpere inele, să își dorească relații stabile și serioase, să creadă în copilul din ei. Și apoi ei dispar și-i găsesc un pic mai târziu în alte brațe, de unde-mi mulțumesc zâmbind că i-am învățat ce înseamnă iubirea și-mi fac cu mâna spulberându-se ca un vis frumos dimineața când sună ceasul și trebuie să pleci la muncă, în Drumul Taberei și tu stai în Pantelimon. Comuna Pantelimon!
De ce? Pentru că l-am văzut, după doi ani și ceva liniștiți, prea liniștiți, fără multe peripeții emoționale ca atunci...
și atunci era cam așa :
